Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 91 din 27 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 148 din 1 martie 2011
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocatã de Ioan Valentin Osman în Dosarul nr. 3.796/302/2010 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã cã autorul excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicitã sã se ia act de retragerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Curtea constatã cã nu poate fi primitã cererea formulatã, având în vedere dispoziţiile <>art. 55 din Legea nr. 47/1992, potrivit cãrora "Curtea Constituţionalã, legal sesizatã, procedeazã la examinarea constituţionalitãţii, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedurã civilã referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului (...)." Excepţia de neconstituţionalitate este o excepţie de ordine publicã, prin invocarea ei punându-se în discuţie abaterea unor reglementãri legale de la dispoziţiile Legii fundamentale, iar soluţia asupra excepţiei este de interes general. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate nu rãmâne la dispoziţia pãrţii care a invocat-o şi nu este susceptibilã de acoperire nici pe calea renunţãrii exprese la soluţionarea acesteia de cãtre partea care a ridicat-o.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 iulie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.796/302/2010, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocatã de Ioan Valentin Osman.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã prevederile criticate sunt neconstituţionale, deoarece posibilitatea schimbãrii regimului de detenţie este lãsatã la îndemâna unui organ de autoritate publicã, astfel cum este Comisia prevãzutã la art. 14 din lege, dupã ce în prealabil persoana condamnatã a executat deja o pãtrime din pedeapsa la care a fost condamnatã. Se aratã cã trebuie ţinut cont de faptul cã, deşi unele persoane condamnate au pedepse mai mari de ispãşit, acestea reuşesc într-un termen mai scurt decât cel prevãzut de <>art. 26 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 sã depunã eforturi pentru reintegrarea lor socialã şi pot dezvolta în penitenciar o bunã conduitã, însã într-un mod discriminatoriu nu pot avea acces la schimbarea de regim doar pentru cã nu au executat fracţia reglementatã de lege. Se mai apreciazã cã "decizia ce o ia judecãtorul delegat este vãdit contrarã cu dreptul la integritate psihicã, întrucât acesta ia decizia pe baza raportului Comisiei, care poate dispune cã nu se impune schimbarea regimului de detenţie, fãrã ca legea sã stabileascã anumite limite cu privire la raţionamentul logic pe care trebuie sã-l aplice Comisia pentru a ajunge la concluzia cã nu se impune schimbarea de regim." În sfârşit, se apreciazã cã sintagma "o pãtrime" îngrãdeşte nepermis drepturile fundamentale enunţate şi se impune înlãturarea ei.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã în cauzã este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Aratã, în plus, cã, potrivit competenţei sale înscrise în art. 146 din Constituţie şi în <>art. 11 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã verificã, în cadrul controlului de constituţionalitate, conformitatea legilor şi a ordonanţelor Guvernului cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului. Modificarea conţinutului unei norme juridice este atributul exclusiv al legiuitorului, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii.
Preşedinţii Camerelor Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 26 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având urmãtorul cuprins: "(1) Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, la cererea persoanei condamnate sau la sesizarea comisiei prevãzute la art. 14. Comisia prevãzutã la art. 14 are obligaţia ca, dupã executarea a 8 ani în cazul pedepselor cu detenţiunea pe viaţã şi a unei pãtrimi din durata pedepsei cu închisoarea, sã analizeze conduita persoanei condamnate şi eforturile depuse de aceasta pentru reintegrare socialã, întocmind un raport care se aduce la cunoştinţa persoanei condamnate, sub semnãturã. În cazul în care comisia apreciazã cã se impune schimbarea regimului de executare, sesizeazã judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. În cazul în care comisia apreciazã cã nu se impune schimbarea regimului de executare, stabileşte termenul de reanalizare, care nu poate fi mai mare de un an."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 22 - Dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã a fi respinsã.
Astfel, dispoziţiile criticate, care stabilesc reguli procedurale aplicabile în cazul în care, în timpul executãrii pedepsei, titularii cererii de schimbare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate solicitã acest lucru judecãtorului delegat, nu stabilesc privilegii sau discriminãri pe criterii arbitrare, aplicându-se în mod egal tuturor destinatarilor normei. Obligaţiile instituite în acest cadru în sarcina Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, precum şi condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate dau expresie dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cãrora legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procedurale, fãrã ca prin aceasta sã se aducã în vreun fel atingere prevederilor art. 16 din Constituţie, invocate în motivarea excepţiei. În plus, contrar susţinerilor autorului excepţiei, schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de judecãtorul delegat, prin încheiere motivatã, iar nu de comisia din cadrul penitenciarului. În plus, în temeiul <>art. 26 alin. (8) din Legea nr. 275/2006, împotriva acestei încheieri persoana condamnatã poate introduce contestaţie la judecãtoria în a cãrei circumscripţie se aflã penitenciarul, cadru în care, beneficiind de garanţiile stabilite de lege, poate formula toate apãrãrile pe care le considerã necesare.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Constituţie, acestea nu au incidenţã în cauzã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocatã de Ioan Valentin Osman în Dosarul nr. 3.796/302/2010 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 ianuarie 2011.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
