Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 91 din 21 martie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 116 alin. (2) si (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, introduse prin art. I pct. 39 din Legea nr. 77/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 78/2001 pentru completarea <>art. 116 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, excepţie ridicatã de Adrian Man în Dosarul nr. 5.685/2001 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, ca devenitã inadmisibila, întrucât prin <>Legea nr. 101/2002 ordonanta criticata a fost respinsã şi, potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa se pronunţe asupra excepţiilor privind dispoziţii legale în vigoare.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 26 septembrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 5.685/2001, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 78/2001 pentru completarea <>art. 116 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi. Excepţia a fost ridicatã de Adrian Man într-o cauza de contencios administrativ, având ca obiect anularea Hotãrârii nr. 54 din 7 iunie 2001 a Curţii de Conturi a României, în temeiul cãreia a fost emis ordinul de eliberare a autorului exceptiei din funcţia de judecãtor financiar al Colegiului Jurisdicţional Cluj. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine, pe de o parte, ca <>Legea nr. 94/1992 este o lege organicã şi nu poate fi modificatã printr-o ordonanta de urgenta, iar pe de alta parte, ca nu exista o situaţie exceptionala, în sensul art. 114 alin. (4) din Constituţie, care sa justifice modificarea acesteia. Se mai susţine ca prevederile ordonanţei criticate afecteazã inamovibilitatea judecãtorilor, incalcandu-se astfel dispoziţiile art. 124 din Constituţie. Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este fondatã, deoarece domeniul rezervat legilor organice nu poate fi reglementat printr-o ordonanta de urgenta. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã în raport cu prevederile art. 114 alin. (4) din Constituţie, deoarece nimic nu impiedica Guvernul sa emita ordonanţe de urgenta în domeniul legilor organice atunci când intervine un caz excepţional, iar în cauza acesta a fost determinat de necesitatea aplicãrii Legii bugetului de stat pe anul 2001. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constata urmãtoarele: I. Prin Încheierea din 26 septembrie 2001 Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 78/2001 pentru completarea <>art. 116 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi. Potrivit articolului unic al ordonanţei, "Articolul 116 din <>Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 16 martie 2000, se completeazã cu alineatele (2) şi (3) cu urmãtorul cuprins: <<(2) Mandatul de judecãtor sau, dupã caz, de procuror financiar înceteazã şi în caz de reorganizare ca urmare a reducerii, prin lege, a numãrului de posturi, precum şi în cazul refuzului de a ocupa un alt post corespunzãtor de judecãtor sau de procuror financiar în urma acestei reorganizari. (3) Eliberarea din funcţie a judecãtorilor şi procurorilor financiari pentru situaţia prevãzutã la alin. (2) se face de Preşedintele României, la propunerea Plenului Curţii de Conturi, adoptatã cu votul majoritãţii membrilor prezenţi.>>" Aceste texte de lege au fost modificate, ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, prin <>art. I pct. 39 din Legea nr. 77/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2002. Prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, s-a statuat ca, "în cazul în care, dupã invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în fata instanţelor judecãtoreşti, prevederea legalã supusã controlului a fost modificatã, Curtea Constituţionalã se pronunţa asupra constituţionalitãţii prevederii legale, în noua redactare, numai dacã soluţia legislativã din legea sau ordonanta modificatã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii". În cauza, potrivit noii reglementãri, deşi cuprinsul alin. (2) şi (3) ale <>art. 116 din Legea nr. 94/1992 este modificat, se menţine soluţia legislativã din redactarea textelor ce formeazã obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, astfel ca prin prezenta decizie Curtea urmeazã sa se pronunţe asupra constituţionalitãţii prevederilor <>art. 116 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 94/1992 , introduse prin <>art. I pct. 39 din Legea nr. 77/2002 . De altfel, cu privire la constituţionalitatea prevederilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 78/2001 , care a fost respinsã prin <>Legea nr. 101/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 13 martie 2002, Curtea Constituţionalã nu este competenta sa se pronunţe, întrucât potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, aceasta decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti referitoare la neconstituţionalitatea unor dispoziţii legale în vigoare. II. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 116 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, introduse prin <>art. I pct. 39 din Legea nr. 77/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 94/1992 , dispoziţii al cãror conţinut este urmãtorul: "(2) Mandatul de judecãtor sau, dupã caz, de procuror financiar înceteazã şi în caz de reorganizare, ca urmare a reducerii, prin lege, a numãrului de posturi, precum şi în cazul refuzului de a ocupa un alt post corespunzãtor de judecãtor sau de procuror financiar, ca urmare a acestei reorganizari. (3) Eliberarea din funcţie a judecãtorilor şi a procurorilor financiari aflaţi în situaţia prevãzutã la alin. (2) se face de Preşedintele României, la propunerea plenului Curţii de Conturi, care hotãrãşte cu votul majoritãţii membrilor prezenţi." În opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate aceste dispoziţii de lege contravin art. 114 alin. (4) şi art. 124 din Constituţie, care au urmãtorul cuprins: - Art. 114 alin. (4): "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta. Acestea intra în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacã Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacã în mod obligatoriu."; - Art. 124: "(1) Judecãtorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, potrivit legii. Preşedintele şi ceilalţi judecãtori ai Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi pe o perioada de 6 ani. Ei pot fi reînvestiţi în funcţie. Promovarea, transferarea şi sancţionarea judecãtorilor pot fi dispuse numai de Consiliul Superior al Magistraturii, în condiţiile legii. (2) Funcţia de judecãtor este incompatibilã cu orice alta funcţie publica sau privatã, cu excepţia funcţiilor didactice din învãţãmântul superior." Examinând critica de neconstituţionalitate formulatã, Curtea Constituţionalã constata ca, în legatura cu statutul legal al judecãtorilor Curţii de Conturi, prin raportare la prevederile art. 124 din Constituţie, prin Decizia nr. 64 din 2 iunie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994, aceasta a statuat în esenta urmãtoarele: activitatea jurisdicţionalã a Curţii de Conturi nu este prevãzutã în Capitolul VI "Autoritatea judecãtoreascã" din Titlul III, ci la Titlul IV "Economia şi finanţele publice" ; magistraţii Curţii de Conturi, care exercita activitatea jurisdicţionalã a acesteia, nu sunt judecãtori în sensul constituţional al termenului; singura asemãnare cu judecãtorii ce compun instanţele judecãtoreşti este ca ei sunt independenţi şi inamovibili şi ca li se aplica incompatibilitãţile prevãzute de lege pentru judecãtori; chiar din prevederile art. 139 alin. (4) din Constituţie, care se referã exclusiv la membrii Curţii de Conturi numiţi de Parlament, rezulta ca statutul lor este similar, dar nu identic, cu cel al judecãtorilor autoritãţii judecãtoreşti. Cele statuate sub acest aspect prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 64/1994 îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza deoarece nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea acestei jurisprudente. Fata de cele arãtate rezulta ca judecãtorilor şi procurorilor financiari de la colegiile jurisdicţionale nu li se aplica art. 139 din Constituţie, inamovibilitatea acestora fiind stipulatã de dispoziţiile <>art. 107 din Legea nr. 94/1992 , fãrã însã ca aceasta prevedere sa aibã un suport constituţional. În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia reorganizarea autoritãţii publice în care îşi desfãşoarã activitatea judecãtorii financiari nu poate afecta inamovibilitatea acestora, Curtea constata, de asemenea, ca şi sub acest aspect s-a pronunţat printr-o decizie anterioarã. Astfel, solutionand obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3 şi ale <>art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 17 din 23 ianuarie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2002, s-a reţinut ca mãsura încetãrii mandatului membrilor Curţii de Conturi înainte de termen, ca urmare a reorganizãrii activitãţii şi a reducerii numãrului de membri care compun aceasta Curte, mãsuri stabilite prin dispoziţiile legii organice de modificare şi completare a <>Legii nr. 94/1992 , nu incalca dispoziţiile art. 139 alin. (4) din Constituţie, cu privire la inamovibilitatea şi independenta membrilor Curţii de Conturi. Aceasta deoarece art. 139 din Constituţie nu stabileşte nici numãrul membrilor Curţii de Conturi şi nici durata mandatului acestora şi lasa legiuitorului posibilitatea de a stabili limitele inamovibilitatii şi independentei membrilor Curţii de Conturi. Asa fiind, şi aceasta critica urmeazã sa fie înlãturatã. În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia invoca şi încãlcarea art. 114 alin. (4) din Constituţie, potrivit cãruia, în cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta. Întrucât, asa cum s-a arãtat prin prezenta decizie, Curtea se pronunţa asupra constituţionalitãţii <>art. 116 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, introduse prin <>art. I pct. 39 din Legea nr. 77/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, art. 114 alin. (4) din Constituţie nu este incident în cauza.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 116 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, introduse prin <>art. I pct. 39 din Legea nr. 77/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, excepţie ridicatã de Adrian Man din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.685/2001 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 21 martie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
────────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
