Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 908 din 5 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244^1 alin. (11) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244^1 alin. (11) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Judecãtoria Galaţi, din oficiu, în Dosarul nr. 9/233/2010 şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.915D/2010. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã, deşi la data sesizãrii Curţii Constituţionale, textul de lege criticat nu mai era în vigoare, el continuã sã producã efecte juridice, astfel încât are legãturã cu soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecãtoreşti. Mãsura confiscãrii prevãzutã de norma criticatã reprezintã o sancţiune care se aplicã în condiţiile legii, în acord cu prevederile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 7 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 9/233/2010, Judecãtoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244^1 alin. (11) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de instanţã, din oficiu, într-o cauzã având ca obiect o plângere împotriva procesului-verbal de constatare a unei contravenţii. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa susţine cã, deşi dispoziţiile legale criticate nu disting cu privire la suma rezultatã din operaţiunea ilicitã, a confisca întreaga sumã echivaleazã, în anumite condiţii, cu privarea operatorului economic de posibilitatea de a plãti furnizorii de produse, cu atât mai mult cu cât "astfel de operaţiuni se desfãşoarã în mod curent pe datorie. Ar însemna sã fie sancţionaţi şi furnizorii, care nu vor mai putea încasa preţul produselor de la intermediar, deşi greşeala nu le aparţine lor, ci intermediarului. Echitabil ar fi ca sancţiunea confiscãrii sã se refere doar la suma reprezentând diferenţa dintre preţul plãtit pe produs furnizorului şi preţul încasat pe produs de la beneficiarul final." Dispoziţia legalã criticatã aduce atingere dreptului de proprietate al furnizorilor, care se vor vedea lipsiţi atât de bunul iniţial, cât şi de contravaloarea acestuia. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilã, întrucât dispoziţia legalã criticatã nu mai este în vigoare. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 244^1 alin. (11) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, prevederi care au urmãtorul conţinut: "Desfãşurarea activitãţii de comercializare de cãtre operatorii economici prevãzuţi la alin. (8), care nu îndeplinesc procedura şi condiţiile stabilite potrivit alin. (8), constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amendã de la 50.000 lei la 100.000 lei şi confiscarea sumelor rezultate din aceastã vânzare." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 - Dreptul de proprietate privatã. 1. Anterior sesizãrii Curţii Constituţionale, Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 13 octombrie 2009, prin art. III alin. (3), a abrogat, începând cu 1 aprilie 2010, prevederile art. 244^1 din titlul VIII "Mãsuri speciale privind supravegherea producţiei, importului şi circulaţiei unor produse accizabile" din Codul fiscal, în prezent dispoziţiile criticate nemaifiind în vigoare. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011*), nepublicatã încã la data pronunţãrii prezentei decizii, Curtea a stabilit cã sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, este constituţionalã în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale cãror efecte juridice continuã sã se producã şi dupã ieşirea lor din vigoare. __________ *) Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile legale criticate îşi produc în continuare efectele juridice. Astfel, prevederile art. 244^1 alin. (11) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal constituie temeiul juridic al procesului-verbal prin care se constatã contravenţia şi se aplicã sancţiunea contravenientului, proces-verbal care este contestat în justiţie, plângerea petentului-contravenient constituind obiectul cauzei civile în care a fost invocatã excepţia de neconstituţionalitate. În acest caz, Curtea are competenţa de a controla constituţionalitatea dispoziţiilor legale ale art. 244^1 din Codul fiscal, chiar dacã ele nu mai sunt în vigoare la data pronunţãrii prezentei decizii, urmând ca instanţa judecãtoreascã sã decidã cu privire la succesiunea în timp a normelor aplicabile în materie contravenţionalã, cu respectarea principiului constituţional consacrat de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentalã, potrivit cãruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile". 2. Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observã cã autorul acesteia nu formuleazã o veritabilã criticã de neconstituţionalitate, ci, în realitate, doreşte modificarea textului legal criticat în sensul restrângerii cuantumului sumei care face obiectul confiscãrii, pentru ca, pe de o parte, în opinia sa, sancţiunea sã fie mai echitabilã, iar, pe de altã parte, sã nu fie afectat dreptul de proprietate al unei terţe persoane, recte furnizorul produselor distribuite, cu încãlcarea procedurii şi a condiţiilor legale, de cãtre operatorul economic care desfãşoarã activitatea de comercializare a produselor accizabile. Or, dintr-o asemenea motivare rezultã indubitabil cã autorul excepţiei nu reclamã neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale pe care le criticã, ci doreşte modificarea lor, astfel cã excepţia urmeazã sã fie respinsã ca inadmisibilã, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã [...]", competenţa de a modifica sau completa actele normative revenind în exclusivitate legiuitorului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244^1 alin. (11) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Judecãtoria Galaţi, din oficiu, în Dosarul nr. 9/233/2010. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 iulie 2011.
