Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 907 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 211 alin. (1) si (1^1) si ale art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 520 din 27 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 208, art. 211 alin. (1) şi (1^1), precum şi ale <>art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Rodica Cioban în Dosarul nr. 3.800/307/2009 al Judecãtoriei Sighetu Marmaţiei.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.800/307/2009, Judecãtoria Sighetu Marmaţiei a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 208, art. 211 alin. (1) şi (1^1), precum şi ale <>art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Rodica Cioban.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 211 alin. (1) şi (1^1) şi <>art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 sunt neconstituţionale, întrucât, deşi persoanele asigurate au dreptul de a beneficia de servicii medicale ca urmare a plãţii contribuţiei la fondul de sãnãtate, acestea trebuie sã facã dovada cã au plãtit contribuţia pentru a dobândi calitatea de asigurat.
Judecãtoria Sighetu Marmaţiei considerã cã excepţia este neîntemeiatã. În acest sens, invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale, arãtând cã prevederile de lege criticate sunt expresia dispoziţiilor constituţionale care reglementeazã ocrotirea sãnãtãţii şi a celor care consacrã obligaţia statului de a asigura protecţia socialã a cetãţenilor.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, deşi a fost sesizatã şi cu neconstituţionalitatea <>art. 208 din Legea nr. 95/2006 , în realitate, aşa cum rezultã din notele scrise aflate la dosarul cauzei, criticile autoarei excepţiei vizeazã numai prevederile art. 211 alin. (1) şi (1^1), precum şi ale art. 259 alin. (7) din aceastã lege.
Aşadar, Curtea urmeazã a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor art. 211 alin. (1) şi (1^1) şi ale <>art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 18 şi 20 din Legea nr. 264/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 27 iulie 2007.
Textele de lege criticate au urmãtoarea redactare:
- Art. 211 alin. (1) şi (1^1): "(1) Sunt asiguraţi, potrivit prezentei legi, toţi cetãţenii români cu domiciliul în ţarã, precum şi cetãţenii strãini şi apatrizii care au solicitat şi obţinut prelungirea dreptului de şedere temporarã sau au domiciliul în România şi fac dovada plãţii contribuţiei la fond, în condiţiile prezentei legi. În aceastã calitate, persoana în cauzã încheie un contract de asigurare cu casele de asigurãri de sãnãtate, direct sau prin angajator, al cãrui model se stabileşte prin ordin al preşedintelui CNAS cu avizul consiliului de administraţie.
(1^1) Asiguraţii au dreptul la pachetul de bazã de servicii medicale de la data începerii plãţii contribuţiei la fond, urmând ca sumele restante sã fie recuperate de casele de asigurãri de sãnãtate şi Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, în condiţiile legii, inclusiv accesoriile aplicate pentru creanţele bugetare.";
- Art. 259 alin. (7): "Persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt obligate, pentru a obţine calitatea de asigurat:
a) sã achite contribuţia legalã lunarã pe ultimele 6 luni, dacã nu au realizat venituri impozabile pe perioada termenelor de prescripţie privind obligaţiile fiscale, calculatã la salariul minim brut pe ţarã în vigoare la data plãţii, calculându-se majorãri de întârziere;
b) sã achite pe întreaga perioadã a termenelor de prescripţie privind obligaţiile fiscale contribuţia legalã lunarã calculatã asupra veniturilor impozabile realizate, precum şi obligaţiile fiscale accesorii de platã prevãzute de <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dacã au realizat venituri impozabile pe toatã aceastã perioadã;
c) sã achite atât contribuţia legalã lunarã şi obligaţiile fiscale accesorii prevãzute la lit. b) pentru perioada în care au realizat venituri impozabile, cât şi contribuţia legalã lunarã, precum şi majorãrile de întârziere prevãzute la lit. a) sau, dupã caz, obligaţiile fiscale accesorii, pentru perioada în care nu au fost realizate venituri impozabile pe o perioadã mai mare de 6 luni. Aceastã prevedere se aplicã situaţiilor în care în cadrul termenelor de prescripţie fiscalã existã atât perioade în care s-au realizat venituri impozabile, cât şi perioade în care nu s-au realizat astfel de venituri. În cazul în care perioada în care nu s-au realizat venituri impozabile este mai micã de 6 luni, se achitã contribuţia legalã lunarã proporţional cu perioada respectivã, inclusiv majorãrile de întârziere şi obligaţiile fiscale accesorii, dupã caz."
Textele constituţionale considerate ca fiind încãlcat sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 22 referitor la dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, art. 34 alin. (2) potrivit cãruia statul este obligat sã ia mãsuri pentru asigurarea igienei şi a sãnãtãţii publice şi art. 47 - Nivelul de trai.
Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate vizând art. 211 alin. (1) şi (1^1), Curtea reţine cã obligativitatea asigurãrii şi a contribuţiei la sistemul asigurãrilor sociale de sãnãtate trebuie analizatã în legãturã cu un alt principiu ce stã la baza acestui sistem, anume cel al solidaritãţii. Astfel, datoritã solidaritãţii celor care contribuie, acest sistem îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţã medicalã pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se aflã în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurãri de sãnãtate. Aceste dispoziţii de lege reprezintã, de fapt, o expresie a prevederilor constituţionale ce reglementeazã ocrotirea sãnãtãţii şi a celor ce consacrã obligaţia statului de a asigura protecţia socialã a cetãţenilor. De altfel, în acest sens, s-a pronunţat Curtea prin <>Decizia nr. 775 din 12 mai 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009.
În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea <>art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 , pentru motive similare cu cele din prezenta cauzã, Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 1.220 din 29 septembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 5 noiembrie 2009, şi <>Decizia nr. 258 din 16 martie 2010 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 21 mai 2010. Curtea a reţinut cã principiul aşezãrii juste a sarcinilor fiscale impune ca plata contribuţiilor sã se facã în acelaşi mod de cãtre toţi contribuabilii, prin excluderea oricãrui privilegiu sau a oricãrei discriminãri, astfel ca, la venituri egale, contribuţia sã fie aceeaşi. Acelaşi principiu presupune însã ca aşezarea sarcinilor fiscale sã ţinã cont de capacitatea contributivã a contribuabililor, respectiv în aşezarea obligaţiilor fiscale sã se ţinã seama de necesitatea de protecţie a categoriilor sociale dezavantajate, luându-se în considerare elementele ce caracterizeazã situaţia individualã şi sarcinile sociale ale acestora.
Toate aceste elemente au fost avute în vedere atunci când, prin <>Legea nr. 264/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 27 iulie 2007, reglementarea anterioarã a <>art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 a fost modificatã, instituindu-se un tratament juridic diferit dupã cum persoanele au realizat sau nu venituri impozabile. Prin aceastã modificare s-a urmãrit realizarea unei situaţii mai favorabile pentru acele persoane care nu au realizat astfel de venituri şi a cãror situaţie, obiectiv mai dificilã din punct de vedere financiar, impunea un efort disproporţionat pentru a obţine calitatea de asigurat în condiţiile <>art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 în raport cu efortul depus de persoanele care realizeazã venituri impozabile. În plus, s-a avut în vedere şi faptul cã, în situaţia acestei din urmã categorii de persoane, neachitarea contribuţiei la fondul asigurãrilor sociale de sãnãtate nu a fost justificatã de imposibilitatea obiectivã a acestora de a îndeplini aceastã obligaţie, ci pe ignorarea ei.
Având în vedere cele reţinute de Curte prin deciziile menţionate, în lipsa unor elemente noi, de naturã sã modifice aceastã jurisprudenţã, aceleaşi argumente pe care s-au fundamentat soluţiile de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate se impun şi în acest dosar.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 211 alin. (1) şi (1^1) şi ale <>art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Rodica Cioban în Dosarul nr. 3.800/307/2009 al Judecãtoriei Sighetu Marmaţiei.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
