Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 902 din 5 decembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 49 din 23 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolã din Brãila în Dosarul nr. 6.509/2006 al Judecãtoriei Brãila.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 iunie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 6.509/2006, Judecãtoria Brãila a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolã din Brãila.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat îngrãdeşte accesul liber la justiţie, precum şi principiul egalitãţii în faţa legii, deoarece obligaţia depunerii unei cauţiuni de cãtre debitor, în vederea judecãrii unei cereri de suspendare a executãrii silite, echivaleazã cu împiedicarea acestuia de a-şi susţine cauza pe fond, din motive obiective, ce ţin de imposibilitatea depunerii cauţiunii.
Judecãtoria Brãila considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora: "Pânã la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţã, în afarã de cazul în care legea dispune altfel."
Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 21 alin. (1) şi (2), referitoare la accesul liber la justiţie şi la interdicţia îngrãdirii prin lege a exerciţiului acestui drept, art. 52 alin. (1), referitor la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, art. 53 - "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi", art. 124 alin. (2), privind caracterul unitar, imparţial şi egalitar al justiţiei.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã aceste prevederi legale au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare, între alte dispoziţii constituţionale, şi la cele cuprinse în art. 21 şi cu o motivare similarã.
Astfel, prin <>Decizia nr. 375 din 28 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 14 octombrie 2004, Curtea a constat cã prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale, reţinând, în esenţã, cã instituirea obligaţiei de platã a cauţiunii, ca o condiţie a suspendãrii executãrii, are o dublã finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executãrii silite, prin efectul suspendãrii acesteia, şi, pe de altã parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui asemenea drept de cãtre debitorii rãu-platnici. Întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a se putea solicita suspendarea executãrii silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificatã ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie.
Soluţia şi considerentele cuprinse în aceastã decizie îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru aceleaşi argumente reţinute în decizia menţionatã, Curtea nu poate reţine, în prezenta cauzã, nicio contradicţie între textul de lege criticat şi dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentalã.
Referitor la susţinerile privind încãlcarea principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, Curtea constatã cã acestea nu sunt întemeiate, deoarece prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã se aplicã în mod egal tuturor persoanelor care se regãsesc în ipoteza normei legale în cauzã, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare.
Dispoziţiile art. 52 alin. (1), referitoare la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, şi ale art. 124 alin. (2), privind caracterul unitar, imparţial şi egalitar al justiţiei, nu au relevanţã în soluţionarea prezentei cauze.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolã din Brãila în Dosarul nr. 6.509/2006 al Judecãtoriei Brãila.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 decembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Irina Loredana Gulie
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect: