Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 901 din 30 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 646 din 9 septembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Ioan N. Adam în Dosarul nr. 3.588/89/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 4.379D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în dosarele nr. 4.389D/2010, nr. 4.410D/2010, nr. 4.411D/2010, nr. 4.423D/2010, nr. 4.431D/2010, nr. 4.445D-4.449D/2010, nr. 4.457D/2010, nr. 4.663D/2010, nr. 4.671D/2010 şi nr. 4.721D/2010, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Alexandru Domnica în Dosarul nr. 2.864/116/2010 (numãr în format vechi 3.229/C/2010) al Tribunalului Cãlãraşi - Secţia civilã, Cãtãlin Ovidiu Petrescu şi Georgeta Ignat în Dosarul nr. 99/110/2010 al Tribunalului Bacãu - Secţia civilã, Maria-Stela Petre şi Tiberiu Augustin Fodor în Dosarul nr. 3.753/84/2010 al Tribunalului Sãlaj - Secţia civilã, Niculina Marin în Dosarul nr. 3.083/116/2010 (numãr în format vechi 3.464/C/2010) al Tribunalului Cãlãraşi - Secţia civilã, Iulius Filip în Dosarul nr. 22.631/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã, Florian Soponea, Liviu Mehelean, Virginia Maxin (fostã Mehelan), Terezia Prodan (fostã Mehelan), Ianos Mehelan, Maria Vegh (fostã Mehelan), Petru Mehelean, Lucia Roşca, Tatiana Nedelea, Iuliana Damian, Aurelia Bodea şi Paraschiva Gâlgãu în dosarele nr. 342/84/2010, nr. 72/112/2010, nr. 5.537/117/2009 şi nr. 6.313/117/2009 ale Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie, din oficiu, de cãtre Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie în Dosarul nr. 4.614/117/2009, Dumitra Mircea, Constantin Mircea şi Gheorghe Mircea în Dosarul nr. 318/89/2010 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilã, Sandina Maria Cheţan în Dosarul nr. 1.321/102/2010 (numãr în format vechi 2.742/2010) al Tribunalului Mureş - Secţia civilã, Gheorghe Kaizer în Dosarul nr. 853/108/2010 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã şi Daniela Stãnescu în Dosarul nr. 21.889/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra Dosarului nr. 4.389D/2010 şi aratã cã partea Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Cãlãraşi a depus o cerere de amânare a judecãrii cauzei, motivatã de necesitatea obţinerii unui mandat special de la Ministerul Finanţelor Publice în vederea asigurãrii apãrãrii în cauzã.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare, deoarece Ministerul Finanţelor Publice a fost citat în cauzã în calitate de parte.
Curtea, deliberând, respinge cererea formulatã de Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Cãlãraşi.
Magistratul-asistent referã asupra Dosarului nr. 4.411D/2010 şi aratã cã autorii excepţiei, Maria-Stela Petre şi Tiberiu Augustin Fodor, au depus la dosar o cerere privind judecarea cauzei în lipsã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 4.379D/2010, nr. 4.389D/2010, nr. 4.410D/2010, nr. 4.411D/2010, nr. 4.423D/2010, nr. 4.431D/2010, nr. 4.445D-4.449D/2010, nr. 4.457D/2010, nr. 4.663D/2010, nr. 4.671D/2010 şi nr. 4.721D/2010, având în vedere cã acestea au un obiect identic.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 4.389D/2010, nr. 4.410D/2010, nr. 4.411D/2010, nr. 4.423D/2010, nr. 4.431D/2010, nr. 4.445D-4.449D/2010, nr. 4.457D/2010, nr. 4.663D/2010, nr. 4.671D/2010 şi nr. 4.721D/2010 la Dosarul nr. 4.379D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã, deoarece, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.354/2010, textele de lege criticate au fost declarate neconstituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.588/89/2009, Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente. Excepţia a fost ridicatã de Ioan N. Adam cu prilejul soluţionãrii apelului împotriva Sentinţei civile nr. 876 din 29 iunie 2010, pronunţatã de Tribunalul Vaslui într-o cauzã având ca obiect pretenţii.
Prin încheierile din 7 octombrie 2010, pronunţate în Dosarul nr. 2.864/116/2010 (numãr în format vechi 3.229/C/2010) şi în Dosarul nr. 3.083/116/2010 (numãr în format vechi 3.464/C/2010), Tribunalul Cãlãraşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010. Excepţia a fost ridicatã de Alexandru Domnica şi Niculina Marin în cauze având ca obiect acordarea de despãgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.
Prin Încheierea din 11 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 99/110/2010, Tribunalul Bacãu - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010. Excepţia a fost ridicatã de Cãtãlin Ovidiu Petrescu şi Georgeta Ignat într-o cauzã având ca obiect pretenţii.
Prin Încheierea din 18 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.753/84/2010, Tribunalul Sãlaj - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010. Excepţia a fost ridicatã de Maria-Stela Petre şi Tiberiu Augustin Fodor într-o cauzã având ca obiect obligaţia de a face.
Prin Încheierea din 20 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 22.631/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010. Excepţia a fost ridicatã de Iulius Filip într-o cauzã civilã având ca obiect acordarea de despãgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.
Prin Încheierea din 22 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 342/84/2010 şi prin încheierile din 13 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 72/112/2010, 5.537/117/2009, 4.614/117/2009 şi nr. 6.313/117/2009, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010. Excepţia a fost ridicatã de Florian Soponea, Liviu Mehelean, Virginia Maxin (fostã Mehelan), Terezia Prodan (fostã Mehelan), Ianos Mehelan, Maria Vegh (fostã Mehelan), Petru Mehelean, Lucia Roşca, Tatiana Nedelea, din oficiu, de cãtre Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie, Iuliana Damian, Aurelia Bodea şi Paraschiva Gâlgãu cu prilejul soluţionãrii apelurilor declarate împotriva Sentinţei civile nr. 1.986 din 1 aprilie 2010, pronunţatã de Tribunalul Sãlaj, împotriva Sentinţei civile nr. 4.501 din 14 iunie 2010, pronunţatã de Tribunalul Bistriţa-Nãsãud, împotriva Sentinţei civile nr. 272 din 24 martie 2010, pronunţatã de Tribunalul Cluj, împotriva Sentinţei civile nr. 288 din 26 martie 2010, pronunţatã de Tribunalul Cluj, şi împotriva Sentinţei civile nr. 248 din 17 martie 2010, pronunţatã de Tribunalul Cluj, în cauze având ca obiect despãgubiri solicitate în temeiul Legii nr. 221/2009.
Prin Încheierea din 13 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 318/89/2010, Tribunalul Vaslui - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010. Excepţia a fost ridicatã de Dumitra Mircea, Constantin Mircea şi Gheorghe Mircea într-o cauzã civilã având ca obiect repararea unor prejudicii cauzate de erori judiciare, în temeiul Legii nr. 221/2009.
Prin Încheierea din 19 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.321/102/2010 (numãr în format vechi 2.742/2010), Tribunalul Mureş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010. Excepţia a fost ridicatã de Sandina Maria Cheţan într-o cauzã civilã având ca obiect pretenţii formulate în temeiul Legii nr. 221/2009.
Prin Încheierea din 20 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 853/108/2010, Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010. Excepţia a fost ridicatã de Gheorghe Kaizer cu prilejul soluţionãrii apelului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 236 din 7 aprilie 2010, pronunţatã de Tribunalul Arad într-o cauzã civilã având ca obiect Legea nr. 221/2009.
Prin Încheierea din 11 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 21.889/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010. Excepţia a fost ridicatã de Daniela Stãnescu într-o cauzã civilã având ca obiect Legea nr. 221/2009.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate genereazã multiple discriminãri atât între persoanele injust condamnate de regimul comunist, în funcţie de existenţa sau inexistenţa unei hotãrâri judecãtoreşti definitive, cât şi între acestea şi alte persoane îndreptãţite la daune morale, în baza altor acte normative.
Astfel, existã persoane care au obţinut deja hotãrâri judecãtoreşti definitive sau irevocabile în temeiul Legii nr. 221/2009, nemodificatã, prin care statul român a fost obligat la plata unor sume mai mari decât suma de 10.000 euro (cuantumul plafonat al despãgubirilor), iar persoanele care au obţinut în primã instanţã despãgubiri sau care vor introduce, în viitor, acţiuni similare vor obţine despãgubiri plafonate în raport cu cele deja acordate, prin hotãrâri definitive, pânã la momentul intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, astfel încât unor persoane aflate în situaţii similare li se va aplica un tratament juridic diferit. Se creeazã totodatã discriminãri faţã de persoanele arestate în prezent, conform dreptului comun, care au posibilitatea de a obţine despãgubiri al cãror cuantum nu este plafonat.
În opinia autorilor se încalcã şi principiul neretroactivitãţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, deoarece ordonanţa menţionatã se aplicã şi situaţiilor în care existã o hotãrâre pronunţatã în primã instanţã, care, deşi nu este definitivã, este legalã şi temeinicã în raport de legislaţia aflatã în vigoare la momentul pronunţãrii acesteia. Prin actul normativ criticat se ajunge practic la situaţia în care temeiurile de drept invocate prin cererea de chemare în judecatã sunt schimbate retroactiv, prin incidenţa unei legi modificatoare. Or, pentru cererile depuse anterior intrãrii în vigoare a ordonanţei menţionate, s-a dobândit vocaţia de a obţine despãgubiri în condiţiile Legii nr. 221/2009, nemodificatã, fãrã posibilitatea aducerii unor limitãri ulterioare. Dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 retroactiveazã, deoarece tind sã rezolve o situaţie juridicã care s-a nãscut anterior intrãrii în vigoare a actului normativ. Sunt invocate, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 830/2008 şi Decizia Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. LII (52) din 4 iunie 2007 privind examinarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit cã legea aflatã în vigoare la data formulãrii cererii este aplicabilã în tot cursul procesului.
Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi, instituitã prin ordonanţa menţionatã, nu se încadreazã în niciuna dintre ipotezele stabilite de prevederile art. 53 din Constituţie.
Prin introducerea unor plafoane derizorii de despãgubiri, al cãror cuantum nu mai este lãsat la libera apreciere a judecãtorului, sunt afectate dreptul fundamental la egalitate şi dreptul la un proces echitabil şi sunt încãlcate dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie.
De asemenea, actul normativ menţionat prin care, contrar Constituţiei, a fost modificatã o lege organicã, Legea nr. 221/2009, a fost adoptat în absenţa unei situaţii extraordinare a cãrei reglementare nu putea fi amânatã. În acest sens, autorii excepţiei aratã cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, fiind motivatã formal, încalcã exigenţele constituţionale privind obligaţia de motivare a urgenţei, deoarece "motivaţia Guvernului pentru introducerea pragurilor la acordarea daunelor morale ţine strict de interesele acestuia de a nu fi obligat la plata prejudiciilor efectiv suferite de cei persecutaţi de regimul comunist".
Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 poate fi privitã ca o realã expropriere, contrarã jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. Dreptul la despãgubiri, consacrat de Legea nr. 221/2009, intrã în sfera noţiunii de "bun", în sensul art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, iar limitarea acestuia prin dispoziţiile legale criticate, aplicabilã neuniform persoanelor vizate, determinã o diferenţã de tratament, nepermisã de art. 14 din Convenţia europeanã. Sunt invocate, de asemenea, aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în ceea ce priveşte acordarea de despãgubiri cu titlu de reparaţie moralã, spre exemplu, hotãrârile pronunţate în cauzele Konolos împotriva României, 2008, Crişan împotriva României, 2003, Rotaru împotriva României, 2000, Dalban împotriva României, 1999, Voiculescu împotriva României, 2009.
Limitarea despãgubirilor este de naturã a crea o contradicţie între valorile despãgubirilor impuse prin lege şi cele pe care un judecãtor independent le poate aprecia ca fiind echitabile într-o anumitã cauzã. Contrar principiul separaţiei puterilor în stat, prin introducerea unor plafoane derizorii, are loc o imixtiune în atribuţiile puteri judecãtoreşti, singura în mãsurã sã aprecieze gravitatea prejudiciului şi suma echitabilã cuvenitã ca reparaţie.
În fine, autorii excepţiei considerã cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 se caracterizeazã prin imprevizibilitate şi creeazã pentru stat o situaţie favorabilã, nejustificatã.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie îşi exprimã opinia în sensul cã dispoziţiile art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 sunt neconstituţionale, în mãsura în care încalcã principiul constituţional al neretroactivitãţii legii civile prevãzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Tribunalul Cãlãraşi - Secţia civilã, în Dosarul nr. 2.864/116/2010, apreciazã cã dispoziţiile invocate nu sunt neconstituţionale, iar în Dosarul nr. 3.083/116/2010, instanţa de judecatã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, întrucât art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 încalcã dispoziţiile art. 4 şi art. 16 din Constituţie, precum şi principiul neretroactivitãţii legii civile. În opinia instanţei judecãtoreşti, prevederile legale criticate nu contravin dreptului la un proces echitabil şi nici dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie.
Tribunalul Bacãu - Secţia civilã aratã cã dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 sunt neconstituţionale în raport cu art. 1 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Tribunalul Sãlaj - Secţia civilã opineazã cã prevederile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 nu sunt conforme cu art. 16 din Constituţie şi cã dispoziţiile art. II din actul normativ menţionat încalcã principiul neretroactivitãţii legii civile prevãzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie. Instanţa de judecatã achieseazã la punctul de vedere exprimat de reclamanţi cu privire la încãlcarea dreptului la un proces echitabil, prevãzut de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã, întrucât plafonarea despãgubirilor la un anumit cuantum intrã în marja de apreciere a statului, aspect ce nu vine în contradicţie cu prevederile constituţionale evocate.
Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie îşi exprimã opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã.
Tribunalul Vaslui - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã doar în ceea ce priveşte încãlcarea, prin art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 53 din Constituţie. Prin apariţia acestei ordonanţe de urgenţã se creeazã premisele apariţiei unor situaţii juridice discriminatorii pentru persoanele care au obţinut hotãrâri definitive, faţã de cele care nu au obţinut asemenea hotãrâri, cauzele lor fiind încã în curs de judecatã, sau care vor introduce în viitor asemenea acţiuni. O asemenea discriminare nu se circumscrie cazurilor expres şi limitativ prevãzute de art. 53 din Constituţie, în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi. Instanţa judecãtoreascã aratã totodatã cã nu se poate reţine încãlcarea dispoziţiilor art. 20 şi art. 21 din Constituţie.
Tribunalul Mureş - Secţia civilã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este întemeiatã, prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 contravenind principiilor consacrate de art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 este întemeiatã, întrucât se încalcã art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi art. 124 alin. (3) şi art. 15 alin. (2) din Legea fundamentalã.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã apreciazã cã prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 încalcã dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, iar cele ale art. I pct. 1 din actul normativ menţionat încalcã şi principiul egalitãţii în drepturi şi al nediscriminãrii, consacrat de art. 1, art. 4 şi art. 16 din Constituţie şi de art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, potrivit Încheierii de sesizare din 20 octombrie 2010, pronunţatã de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã în Dosarul nr. 22.631/3/2010, acesta îl constituie prevederile art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010. Cu toate acestea, din motivarea excepţiei cuprinsã în notele scrise ale autorului rezultã cã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie doar prevederile art. I pct. 1 şi art. II din aceastã ordonanţã de urgenţã. Cât priveşte celelalte încheieri de sesizare, Curtea constatã cã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010.
În aceste condiţii, instanţa constituţionalã urmeazã sã se pronunţe numai asupra prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din ordonanţa de urgenţã menţionatã, prevederi care au urmãtorul cuprins:
- Art. I pct. 1: "Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:
1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
«a) acordarea unor despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de pânã la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a fãcut obiectul unor mãsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea;».";
- Art. II: "Dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţã de urgenţã, se aplicã proceselor şi cererilor pentru a cãror soluţionare nu a fost pronunţatã o hotãrâre judecãtoreascã definitivã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele legale criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 privind statul român, ale art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, ale art. 11 alin. (1) şi (2) privind obligaţia statului român de a îndeplini obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte şi tratatele ratificate de Parlament, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 115 alin. (4), (5) şi (6) privind condiţiile adoptãrii şi intrãrii în vigoare a ordonanţelor de urgenţã, precum şi limitele adoptãrii acestora şi ale art. 148 alin. (2) şi (4) privind prioritatea reglementãrilor comunitare cu caracter obligatoriu, faţã de dispoziţiile contrare din legile interne, şi ducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderãrii.
De asemenea, în opinia autorilor excepţiei sunt încãlcate prevederile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind interzicerea discriminãrii, ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie privind protecţia proprietãţii, ale art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenţie privind dreptul la despãgubiri în caz de eroare judiciarã, ale art. 20 şi art. 21 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la egalitatea în faţa legii şi nediscriminarea.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepţia de neconstituţionalitate, constatând cã dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 sunt neconstituţionale. Cu acel prilej, Curtea a statuat cã dispoziţiile legale criticate instituie o inechitate, fãrã o motivare temeinicã, obiectivã şi raţionalã.
Totodatã, Curtea a observat cã "tratamentul juridic diferenţiat aplicat celor care se considerã îndreptãţiţi la despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politicã, în funcţie de momentul în care hotãrârea pronunţatã de instanţã privind dreptul la despãgubiri rãmâne definitivã, afecteazã drepturile persoanelor care nu deţineau o hotãrâre definitivã la data intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010".
În consecinţã, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 încalcã prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi.
De asemenea, Curtea a constatat cã "prevederile legale criticate încalcã şi principiul neretroactivitãţii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, în sensul cã se aplicã inclusiv situaţiilor în care existã o hotãrâre judecãtoreascã pronunţatã în primã instanţã, care, deşi nedefinitivã, poate fi legalã şi temeinicã prin raportare la legislaţia aflatã în vigoare la data pronunţãrii acesteia. Astfel, la data introducerii cererii de chemare în judecatã, sub imperiul Legii nr. 221/2009, nemodificatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, s-a nãscut un drept la acţiune pentru a solicita despãgubiri neplafonate sub aspectul întinderii, iar Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 nu constituie norme de procedurã pentru a se invoca principiul aplicãrii sale imediate, ci este un act normativ care cuprinde dispoziţii de drept material, astfel cã legea aflatã în vigoare la data formulãrii cererii de chemare în judecatã este aplicabilã pe tot parcursul procesului".
Pe de altã parte, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 "înfrâng şi prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece afecteazã un drept fundamental - egalitatea în drepturi a cetãţenilor, consfinţit în prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1)".
Având în vedere argumentele expuse, Curtea a observat cã "nerespectarea acestor norme constituţionale atrage şi înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cãrora, «În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie»".
În aceste condiţii, Curtea constatã cã în prezenta cauzã sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãrora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale".
Reţinând cã acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit dupã sesizarea Curţii, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sã fie respinsã ca devenitã inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca devenitã inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Ioan N. Adam în Dosarul nr. 3.588/89/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie, Alexandru Domnica în Dosarul nr. 2.864/116/2010 (numãr în format vechi 3.229/C/2010) al Tribunalului Cãlãraşi - Secţia civilã, Cãtãlin Ovidiu Petrescu şi Georgeta Ignat în Dosarul nr. 99/110/2010 al Tribunalului Bacãu - Secţia civilã, Maria-Stela Petre şi Tiberiu Augustin Fodor în Dosarul nr. 3.753/84/2010 al Tribunalului Sãlaj - Secţia civilã, Niculina Marin în Dosarul nr. 3.083/116/2010 (numãr în format vechi 3.464/C/2010) al Tribunalului Cãlãraşi - Secţia civilã, Iulius Filip în Dosarul nr. 22.631/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã, Florian Soponea, Liviu Mehelean, Virginia Maxin (fostã Mehelan), Terezia Prodan (fostã Mehelan), Ianos Mehelan, Maria Vegh (fostã Mehelan), Petru Mehelean, Lucia Roşca, Tatiana Nedelea, Iuliana Damian, Aurelia Bodea şi Paraschiva Gâlgãu în dosarele nr. 342/84/2010, nr. 72/112/2010, nr. 5.537/117/2009 şi nr. 6.313/117/2009 ale Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie, din oficiu, de cãtre Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie în Dosarul nr. 4.614/117/2009, Dumitra Mircea, Constantin Mircea şi Gheorghe Mircea în Dosarul nr. 318/89/2010 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilã, Sandina Maria Cheţan în Dosarul nr. 1.321/102/2010 (numãr în format vechi 2.742/2010) al Tribunalului Mureş - Secţia civilã, Gheorghe Kaizer în Dosarul nr. 853/108/2010 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã şi Daniela Stãnescu în Dosarul nr. 21.889/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 iunie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
