Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 900 din 25 octombrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor si ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 35 din 16 ianuarie 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă în Dosarul nr. 7.866/111/2010 şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.232D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 21 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 7.866/111/2010, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că există o similitudine de statut juridic între controlorul financiar sau auditorul public extern şi magistraţi, întrucât sunt ţinuţi deopotrivă de incompatibilităţi şi obligaţii atât la nivel constituţional, cât şi la nivel legal. Prin urmare, se impune instituirea unui tratament juridic uniform sub aspectul acordării dreptului la pensia de serviciu.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.238/2011 şi nr. 1.381/2011.
Avocatul Poporului, amintind că prin Decizia nr. 297/2012 Curtea Constituţională a reţinut neconstituţionalitatea textelor de lege criticate în măsura în care se aplică şi consilierilor de conturi, arată că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dispoziţii potrivit cărora "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare: [...]
h) pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi."
De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, dispoziţii potrivit cărora "La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: [...]
j) art. 49 alin. (4) şi art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 aprilie 2009."
Autorul excepţiei consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării, şi art. 1 din Primul Protocol la Convenţie, referitor la dreptul de proprietate.
Curtea reţine că, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a constatat că eliminarea pensiilor de serviciu prevăzute de art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 are în vedere pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi, pe cele ale auditorilor publici externi şi ale oricăror persoane care sunt salariaţi/membri în cadrul Curţii de Conturi. În acest sens, a arătat că o atare operaţiune vizează întreg personalul Curţii de Conturi cuprins în cap. V din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, intitulat "Numirea şi statutul personalului Curţii de Conturi" (art. 46-57 din lege). De asemenea, a precizat că din personalul Curţii de Conturi fac parte, potrivit reglementărilor legale menţionate, atât consilierii de conturi, auditorii publici externi, personalul de specialitate, cât şi ceilalţi angajaţi ai acestei instituţii, indiferent de statutul lor socioprofesional.
Astfel, Curtea Constituţională, în conformitate cu principiul accesorium sequitur principale, a arătat că trebuie aplicat acelaşi tratament juridic personalului asimilat magistraţilor în privinţa dreptului legal la pensie de serviciu cu personalul la care au fost asimilaţi, întrucât altfel s-ar ajunge la situaţii inadmisibile, contrare art. 16 din Constituţie.
În consecinţă, Curtea, prin decizia menţionată, a constatat constituţionalitatea eliminării tuturor pensiilor de serviciu în raport cu criticile formulate.
Analizând într-un alt context dispoziţiile Legii nr. 119/2010, instanţa de contencios constituţional, prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a constatat însă că eliminarea pensiei de serviciu a judecătorilor, procurorilor şi judecătorilor, respectiv a magistraţilor-asistenţi ai Curţii Constituţionale este neconstituţională, întrucât încalcă principiul independenţei justiţiei, prevăzut de art. 124 din Constituţie. Astfel, Curtea a stabilit că "statutul constituţional al magistraţilor - statut dezvoltat prin lege organică şi care cuprinde o serie de incompatibilităţi şi interdicţii, precum şi responsabilităţile şi riscurile pe care le implică exercitarea acestor profesii - impune acordarea pensiei de serviciu ca o componentă a independenţei justiţiei, garanţie a statului de drept, prevăzut de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală".
Astfel, după adoptarea Deciziei nr. 873 din 25 iunie 2010, din punct de vedere constituţional s-a deschis posibilitatea de a aprecia dacă există o similitudine între statutul constituţional şi legal al magistraţilor şi cel al altor categorii socioprofesionale, fapt ce le-ar îndritui pe acestea din urmă sau pe unele dintre acestea la încasarea unei pensii de serviciu similar magistraţilor.
Prin Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, Curtea a analizat dacă personalul Curţii de Conturi urmează să beneficieze de acelaşi tratament juridic, respectiv dacă statutul acestuia reclamă un tratament juridic identic cu cel al magistraţilor în privinţa pensiei de serviciu. Reţinând însă că autorul excepţiei a exercitat funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi, a statuat că, în privinţa auditorilor publici externi considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010, cu corectivul adus prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, îşi menţin pe deplin valabilitatea.
În acest context, se impune a fi menţionat că, potrivit dispoziţiilor art. II din Legea nr. 217/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 24 octombrie 2008, "În scopul aplicării prevederilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în tot cuprinsul Legii nr. 94/1992 sintagma «controlor financiar» se va înlocui cu sintagma «auditor public extern»."
Ulterior, prin Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010, reţinând că aceste dispoziţii sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică şi consilierilor de conturi. În fundamentarea acestei decizii, Curtea a pornit de la premisa că şi consilierii de conturi au incompatibilităţile prevăzute pentru judecători la art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia "Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior."
Totodată, Curtea, observând că atât consilierii de conturi, cât şi judecătorii sunt independenţi în exercitarea funcţiei, respectiv a mandatului lor, şi inamovibili pe durata exercitării acestora, a concluzionat că statutul consilierilor de conturi este similar cu cel al judecătorilor, fapt care justifică acordarea consilierilor de conturi a unei pensii de serviciu similar judecătorilor. Aşadar, Curtea a constatat că asimilarea consilierilor de conturi, sub aspectul incompatibilităţilor, cu magistraţii este realizată printr-o normă de rang constituţional, aspect decisiv în analiza Curţii.
Cu acelaşi prilej însă Curtea a subliniat faptul că "consilierii de conturi au atât o altă reglementare constituţională şi legală, cât şi un statut juridic diferit în raport cu celelalte categorii de personal existente la nivelul Curţii de Conturi".
În concluzie, soluţia de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate nu s-a extins şi cu privire la aceste din urmă categorii de personal, Curtea nereţinând existenţa unei similitudini între statutul consilierilor de conturi şi celelalte categorii de personal ale Curţii de Conturi. Prin urmare, cu privire la acestea din urmă, îşi păstrează valabilitatea cele constatate de Curtea Constituţională în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate.
Totodată, prin Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, precum şi prin Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, Curtea a reţinut că nu sunt întemeiate criticile de neconstituţionalitate privind încălcarea dreptului de proprietate.
În acest sens, Curtea a observat că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în hotărârile din 8 decembrie 2009 şi 31 mai 2011, pronunţate în cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietăţii sau la o pensie într-un anumit cuantum. Totodată, prin Hotărârea din 7 februarie 2012, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Frimu şi alţii împotriva României (paragrafele 40-48), s-a arătat că integrarea pensiilor de serviciu în sistemul general de pensii, chiar dacă acest lucru presupune o diminuare a cuantumului pensiei acordate cu 70%, nu aduce atingere art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie.
Prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea a reţinut şi faptul că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.
În acelaşi sens, prin Decizia nr. 1.284 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2011, sau prin Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, Curtea a statuat: "cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă în Dosarul nr. 7.866/111/2010.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 octombrie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
