Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 90 din 20 ianuarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (1) si (2) si art. 15 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si ale art. 6 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 133 din 3 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) şi (2) şi <>art. 15 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi ale <>art. 6 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Livia Alice Teodorescu în Dosarul nr. 14.655/301/2007 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspund personal autorul excepţiei, Livia Alice Teodorescu, şi pãrţile Aurel Bîzgan şi Rodica Bîzgan.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicitã admiterea acesteia, sens în care depune concluzii scrise la dosarul cauzei.
Pãrţile solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, depun note scrise la dosar.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 mai 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 14.655/301/2007, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) şi (2) şi <>art. 15 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi ale <>art. 6 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe.
Excepţia a fost ridicatã de Livia Alice Teodorescu într-o cauzã civilã având ca obiect obligaţia de a face.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1), art. 46, 57, art. 124 alin. (1) şi ale art. 136 alin. (5). În acest sens aratã cã, prin dispoziţiile de lege criticate, legiuitorul a reglementat prelungirea contractelor de închiriere pentru persoanele care nu pot închiria sau nu pot cumpãra o locuinţã în condiţiile pieţii, fãrã a face însã distincţie între imobilele preluate cu titlu valabil şi care puteau fi înstrãinate de stat şi cele preluate fãrã titlu valabil şi care nu puteau fi înstrãinate de stat chiriaşilor, nefiind sub incidenţa <>Legii nr. 112/1995 . În ceea ce priveşte imobilele ocupate de misiuni diplomatice sau de partide politice, autorul excepţiei aratã cã pentru aceste imobile contractele de închiriere se prelungesc pentru o perioadã de un an, cu toate cã aceste categorii de chiriaşi au posibilitãţi financiare pentru a-şi rezolva problema locativã.
Instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã textul de lege criticat este constituţional.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi (2) şi <>art. 15 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, şi cele ale <>art. 6 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999.
Textele de lege criticate au urmãtoarea redactare:
- <>Art. 13 din Legea nr. 10/2001 : "(1) În cazul imobilelor restituite prin procedurile administrative prevãzute de prezenta lege sau prin hotãrâre judecãtoreascã sunt aplicabile prevederile privind contractele de închiriere cuprinse în <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Contractele de locaţiune pentru imobilele restituite în naturã având destinaţiile arãtate în anexa nr. 2 lit. b) pct. 2 care face parte integrantã din prezenta lege, se prelungesc de drept pentru o perioadã de 3 ani cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, iar contractele de locaţiune pentru imobilele restituite în naturã având destinaţiile arãtate în anexa nr. 2 lit. b) pct. 1 se prelungesc de drept pentru o perioadã de 1 an cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului.";
- <>Art. 15 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 : "Contractele de închiriere prevãzute la <>art. 6 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 se vor încheia pentru o perioadã de 5 ani. În cazul în care chiriaşului i se pune la dispoziţie o altã locuinţã corespunzãtoare, acesta este obligat sã elibereze de îndatã locuinţa ocupatã.";
- <>Art. 6 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 : "În cazul contractelor de vânzare-cumpãrare încheiate cu încãlcarea prevederilor <>Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, şi desfiinţate prin hotãrâre judecãtoreascã, proprietarul recunoscut de justiţie va încheia cu persoanele care au cumpãrat locuinţa în baza <>Legii nr. 112/1995 şi care o ocupã efectiv, la cererea acestora, un contract de închiriere pentru o perioadã de 5 ani."
Prevederile constituţionale considerate a fi încãlcate sunt cele ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul român, art. 15 alin. (1) privind universalitatea legii, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privatã, art. 46 privind dreptul la moştenire, art. 57 referitoare la exercitarea drepturilor şi a libertãţilor, art. 124 alin. (1) privind înfãptuirea justiţiei şi ale art. 136 alin. (5) referitoare la inviolabilitatea proprietãţii private, în condiţiile legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã prin textele de lege criticate legiuitorul a reglementat o serie de mãsuri de protecţie a chiriaşilor, cu caracter temporar, în cazul imobilelor naţionalizate şi redobândite de foştii proprietari.
Potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, exercitarea dreptului de proprietate trebuie sã se facã în limitele legii, iar potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, legiuitorul ordinar este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind limitãri rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. (<>Decizia nr. 557 din 25 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.056 din 26 noiembrie 2005, <>Decizia nr. 655 din 8 decembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2006, şi <>Decizia nr. 388 din 9 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 12 iunie 2006.)
De asemenea, prin <>Decizia nr. 224 din 7 decembrie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000, Curtea a statuat cã legiuitorul este îndreptãţit, stabilind conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, sã ţinã seama nu numai de interesele proprietarilor, ci şi de cele ale chiriaşilor, cãrora trebuie sã le asigure dreptul la o locuinţã, realizând un echilibru între cele douã categorii de persoane.
În ceea ce priveşte invocarea prevederilor <>art. 16 din Constituţie, se observã cã prin Decizia nr. 157 din 22 aprilie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 12 iunie 2003, Curtea a statuat cã instituirea de regimuri juridice diferite în situaţii care impun rezolvãri diferite nu poate fi apreciatã drept o încãlcare a principiului egalitãţii în faţa legii. Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã statul, chemat sã medieze conflictul locativ dintre proprietarul persoanã fizicã şi chiriaş, a procedat corect, asigurându-i primului posibilitatea valorificãrii atributelor dreptului sãu de proprietate, îngrijindu-se totodatã de protecţia celui de-al doilea împotriva eventualelor abuzuri, prin instituirea unor exigenţe rezonabile fãrã a cãror satisfacere chiriaşul nu poate fi obligat sã elibereze locuinţa.
În fine, Curtea reţine cã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 46 şi ale art. 124 alin. (1) invocate de autorul excepţiei nu au incidenţã în cauza dedusã controlului de constituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) şi (2) şi <>art. 15 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi ale <>art. 6 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Livia Alice Teodorescu în Dosarul nr. 14.655/301/2007 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 ianuarie 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
