Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 90 din 19 martie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. 2 si 3 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 108/1996 , cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 10 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 506/2001
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 367 din 31 mai 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Vlad Mihai Cercel - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 108/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 506/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bere - Lichior Margineni" - S.A. din Bacau în Dosarul nr. 2.976/2001 al Curţii de Apel Bacau - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se prezintã Ministerul Finanţelor Publice, prin consilier juridic, lipsind autorul exceptiei şi partea Direcţia generalã a finanţelor publice Bacau, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Finanţelor Publice solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În ceea ce priveşte dispoziţiile criticate din <>Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 , considera ca acestea nu incalca prevederile constituţionale, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 76-78 din ordonanta, soluţionarea contestaţiilor la executarea silitã, inclusiv pentru motive ce privesc titlul executoriu, este de competenta instanţelor judecãtoreşti. Nu sunt incalcate nici prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât acestea privesc proceduri judiciare, iar nu proceduri administrativ-jurisdicţionale.
În ceea ce priveşte dispoziţiile criticate din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , reprezentantul Ministerului Finanţelor Publice considera ca acestea nu incalca prevederile constituţionale invocate de autorul exceptiei, deoarece decizia organului administrativ-jurisdicţional este supusã controlului judecãtoresc, asa cum rezulta din dispoziţiile art. 12 din ordonanta.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 instituie o procedura administrativ-jurisdicţionalã care nu exclude controlul instanţelor judecãtoreşti. Aceasta soluţie legislativã este în concordanta cu prevederile art. 24 şi art. 125 alin. (1) din Constituţie, precum şi cu cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Invoca în acest sens Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994, prin care s-a statuat ca instituirea unor proceduri administrativ-jurisdicţionale nu incalca liberul acces la justiţie atât timp cat decizia organului administrativ poate fi atacatã în fata instanţelor judecãtoreşti. În ceea ce priveşte faptul ca dispoziţiile criticate din <>Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 prevãd ca exercitarea cãilor de atac nu suspenda executarea obligaţiei de plata decât în cazul în care organele competente în soluţionarea obiectiunilor aproba aceasta şi numai pana la soluţionarea primei cai de atac, reprezentantul Ministerului Public considera ca partea interesatã are dreptul sa introducã la instanţele judecãtoreşti contestaţie la executare.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 23 alin. (8) din Constituţie, referitoare la prezumţia de nevinovatie, reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca nu sunt relevante în cauza. În consecinta, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 octombrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 2.976/2001, Curtea de Apel Bacau - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 108/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 506/2001 , excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Bere - Lichior Margineni" - S.A. din Bacau, reclamanta în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ introduse impotriva Ministerului Finanţelor Publice şi Direcţiei generale a finanţelor publice Bacau.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor Constituţiei, deoarece permit continuarea executãrii silite a obligaţiilor de plata pe durata soluţionãrii cãilor de atac impotriva actelor prin care au fost stabilite aceste obligaţii. Astfel, datoritã faptului ca executarea creanţelor bugetare este finalizatã, în majoritatea situaţiilor, înainte de terminarea procedurii administrativ-jurisdicţionale, contestatorul este lipsit de importante valori patrimoniale ce constituie obiectul executãrii silite, incalcandu-se atât prezumţia de nevinovatie, cat şi dreptul la apãrare în cadrul unui proces echitabil la instanţele judecãtoreşti prevãzute de lege.
Curtea de Apel Bacau - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia invocatã este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile criticate nu incalca prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi nici ale art. 23 alin. (8) şi (9) din Constituţie. Aceste prevederi "fac referire la procese ivite în sfera materiei penale, şi nu a celei civile", astfel cum este cazul în speta.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Se arata ca prezumţia de nevinovatie este un principiu aplicabil în procesul penal, iar nu în materie fiscalã. În ceea ce priveşte împrejurarea ca pe durata procedurii administrativ-jurisdicţionale executarea silitã nu se suspenda, aceasta se justifica datoritã naturii speciale a creanţelor bugetare, care reprezintã venituri publice, nefiind incalcate prevederile constituţionale. În ceea ce priveşte prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, acestea se referã la proceduri judiciare, iar nu la proceduri administrativ-jurisdicţionale, supuse unor reguli diferite de desfãşurare.
De asemenea, preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca dispoziţiile criticate nu incalca prevederile art. 24 alin. (1) şi ale art. 125 alin. (1) din Constituţie. Astfel, pentru contribuabili exista posibilitatea introducerii contestaţiei la executare, conform dispoziţiilor <>art. 76-81 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 , iar deciziile pronunţate de organele administrativ-jurisdicţionale pot fi atacate în fata instanţelor judecãtoreşti, existând toate garanţiile dreptului la apãrare, cum ar fi dreptul de a propune probe, dreptul de angaja un apãrãtor etc.
Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 reglementeazã o procedura administrativ-jurisdicţionalã care nu inlatura intervenţia instanţelor judecãtoreşti. Astfel, potrivit art. 12 din ordonanta, decizia organului administrativ-jurisdicţional poate fi atacatã la instanta competenta. Aceasta este în deplin acord cu prevederile art. 125 alin. (1) din Constituţie, precum şi cu Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994. De asemenea, sunt respectate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
În ceea ce priveşte dispoziţiile atacate din <>Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 , Guvernul considera ca nu incalca prevederile art. 23 alin. (8) şi (9) din Constituţie, acestea nefiind incidente în cauza. Nici celelalte prevederi constituţionale nu sunt incalcate, întrucât persoana interesatã are dreptul de a formula contestaţie la executare.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de preşedintele Camerei Deputaţilor şi de Guvern, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 108/1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 506/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 16 octombrie 2001, dispoziţii având urmãtorul cuprins:
- <>art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 : "Exercitarea cãilor de atac la organele competente, de cãtre plãtitori, cu privire la stabilirea obligaţiilor bugetare, nu suspenda obligaţia acestora de plata.
Cu toate acestea, Ministerul Finanţelor sau, dupã caz, autoritãţile administraţiei publice locale, prin organele lor competente în soluţionarea obiectiunilor, pot dispune, la cererea plãtitorului şi ţinând seama de motivele invocate de acesta, suspendarea obligaţiei de plata la bugetul de stat sau, respectiv, la bugetele locale, pana la soluţionarea primei cai de atac.";
- <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 : "(1) Organul de soluţionare a contestaţiei prevãzut la art. 5 poate suspenda, prin decizie motivatã, soluţionarea cauzei atunci când exista indiciile sãvârşirii unei infracţiuni a carei constatare ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra soluţiei ce urmeazã sa fie data în procedura administrativã reglementatã de prezenta ordonanta de urgenta.
[...]
(2) Procedura administrativã este reluatã la încetarea motivului care a determinat suspendarea, în condiţiile legii."
Prevederile constituţionale invocate de autorul exceptiei în susţinerea acesteia sunt urmãtoarele:
- art. 23 alin. (8) şi (9): "(8) Pana la rãmânerea definitiva a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã.
(9) Nici o pedeapsa nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile şi în temeiul legii.";
- art. 24 alin. (1): "Dreptul la apãrare este garantat.";
- art. 125 alin. (1): "Justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.";
De asemenea, autorul exceptiei a invocat şi prevederile art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ratificatã de România prin <>Legea nr. 30/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, prevederi ce au urmãtorul cuprins: "Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca asupra dispoziţiilor <>art. 10 alin. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 108/1996 , în redactarea anterioarã, dispoziţii preluate, în esenta, de <>art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 108/1996 , în redactarea actuala, data prin <>art. I pct. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 113/1999 , s-a pronunţat prin Decizia nr. 170 din 10 decembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999, şi prin Decizia nr. 99 din 29 iunie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999, respingând excepţiile invocate. Analizând argumentul bazat pe încãlcarea prevederilor art. 21 din Constituţie, Curtea a decis ca dispoziţiile criticate nu ingradesc accesul liber la justiţie, întrucât contestatorul nemulţumit de soluţia Ministerului Finanţelor Publice se poate adresa instanţelor judecãtoreşti competente. Aceste considerente sunt valabile şi în ceea ce priveşte prevederile art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenţie, privind dreptul la un proces echitabil, invocate de autorul exceptiei. Curtea constata ca prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 s-a instituit o procedura administrativ-jurisdicţionalã de soluţionare a contestaţiilor depuse de plãtitori cu privire la stabilirea obligaţiilor bugetare, prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice. Potrivit art. 12 din ordonanta de urgenta deciziile date de organele administrative de jurisdicţie în cadrul acestei proceduri pot fi atacate la instanţele judecãtoreşti, iar hotãrârile instanţelor sunt supuse recursului.
Având în vedere ca atât în fata organelor administrative de jurisdicţie, cat şi în fata instanţelor judecãtoreşti contestatorilor li se asigura dreptul la apãrare, precum şi faptul ca procedura în fata instanţelor judecãtoreşti întruneşte condiţiile de echitate şi de impartialitate prevãzute de Legea fundamentalã şi de convenţiile internaţionale, Curtea constata ca susţinerea autorului exceptiei privind încãlcarea prevederilor art. 24 alin. (1), ale art. 125 alin. (1) din Constituţie, precum şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale este nefondata.
Sunt, de asemenea, nefondate susţinerile autorului exceptiei, în sensul ca prin continuarea executãrii silite pe durata soluţionãrii cãilor de atac impotriva actelor de stabilire a obligaţiilor bugetare, în condiţiile prevãzute la <>art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 şi la <>art. 10 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , se incalca principiul prezumţiei de nevinovatie consacrat de prevederile art. 23 alin. (8) din Constituţie, precum şi dispoziţiile art. 23 alin. (9) din Constituţie, privind stabilirea şi aplicarea pedepselor.
Curtea constata ca aceste prevederi din Constituţie, invocate de autorul exceptiei, nu au legatura cu cauza, deoarece obligaţia de plata a impozitelor şi taxelor prevãzute de lege nu constituie o pedeapsa, ci o îndatorire fundamentalã, stabilitã prin art. 53 alin. (1) din Constituţie.
Pe de alta parte, Curtea retine ca, ţinând seama de natura obligaţiei de plata a taxelor şi impozitelor, suspendarea executãrii silite a acestei obligaţii, în cazurile şi în condiţiile prevãzute de lege, nu constituie un drept al plãtitorului, nici mãcar atunci când acesta contesta întinderea obligaţiei de plata, ci o opţiune a autoritãţilor administrative prevãzute de lege, limitatã în timp "pana la soluţionarea primei cai de atac" şi condiţionatã de existenta unor "motive temeinice".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 108/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 506/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bere - Lichior Margineni" - S.A. din Bacau în Dosarul nr. 2.976/2001 al Curţii de Apel Bacau - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 19 martie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Vlad Mihai Cercel
Întrucât a încetat calitatea de magistrat-asistent a domnului Vlad Mihai Cercel, în locul sau semneazã, în temeiul art. 261 alin. 2 din Codul de procedura civilã,
magistrat-asistent şef,
Claudia Miu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
