Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 9 din 20 ianuarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 95 din 2 februarie 2004
Costicã Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , excepţie ridicatã de Filora Teodorescu şi Laurenţiu Teodorescu în Dosarul nr. 5.770/2003 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, procedura de citare fiind legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa constantã a Curţii prin care s-a constatat constituţionalitatea textului de lege criticat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 iunie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 5.770/2003, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , excepţie ridicatã de Filora Teodorescu şi Laurenţiu Teodorescu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în principal, încãlcarea dreptului de proprietate, prin aplicarea dispoziţiilor <>Legii nr. 10/2001 , lege specialã, persoanele îndreptãţite fiind în imposibilitatea de a urma calea dreptului comun, consideratã a fi mai favorabilã. Se aratã cã, potrivit <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , persoanele ale cãror imobile au fost preluate fãrã titlu valabil îşi pãstreazã calitatea de proprietar avutã la data preluãrii, astfel încât imobilele în cauzã nu au intrat nici un moment în proprietatea statului. Se apreciazã cã dispoziţiile legale criticate limiteazã dreptul proprietarilor de a cere nulitatea contractelor prin care statul a înstrãinat imobilele preluate fãrã titlu valabil, ceea ce este de naturã a contraveni prevederilor <>art. 2 din Decretul nr. 167/1958 , conform cãrora "nulitatea unui act juridic poate fi invocatã oricând, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie", ale art. 21 din Constituţie, referitoare la liberul acces la justiţie, precum şi dispoziţiilor internaţionale privitoare la dreptul la un proces echitabil şi la respectarea dreptului de proprietate.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã cã textul de lege invocat nu afecteazã art. 21 din Constituţie, întrucât noţiunea accesului liber la justiţie nu are semnificaţia unei posibilitãţi de exercitare a drepturilor în condiţiile lipsei oricãror reguli de procedurã.
În ceea ce priveşte încãlcarea dispoziţiilor <>art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, instanţa reţine cã un conflict între douã legi interne nu poate fi soluţionat pe calea controlului de constituţionalitate, ci prin aplicarea principiului potrivit cãruia legea specialã prevaleazã în faţa legii generale.
Se mai aratã cã <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 nu încalcã dreptul pãrţilor la un proces echitabil atâta timp cât textul de lege oferã posibilitatea promovãrii cererii într-un termen de prescripţie care are în vedere asigurarea soluţionãrii cauzelor într-un termen rezonabil.
În concluzie, instanţa apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul aratã cã dispoziţiile <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 sunt menite sã consolideze în termen cât mai scurt titlul terţului dobânditor şi sã curme pentru viitor orice contestaţii sau procese privind titlul juridic în temeiul cãruia sunt stãpânite şi folosite asemenea imobile.
Derogarea de la dreptul comun în materia prescripţiei extinctive, prin instituirea unui termen special în care persoanele interesate se pot adresa autoritãţilor publice, nu reprezintã o încãlcare a art. 21 din Constituţie, ci o normã juridicã specialã faţã de reglementarea generalã, impusã de necesitatea clarificãrii situaţiei juridice a unor imobile care intrã sub incidenţa <>Legii nr. 10/2001 .
Prin urmare, se apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã instituirea unui termen derogator de la dreptul comun, înãuntrul cãruia o persoanã are posibilitatea de a se adresa instanţei de judecatã, nu încalcã art. 21 din Constituţie. Instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate stabili reguli deosebite în considerarea unor situaţii speciale, cum sunt cele legate de asigurarea celeritãţii soluţionãrii cererilor privind anularea unor acte încheiate sub imperiul altor legi speciale.
Se considerã astfel cã prevederile <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001. Textul legal criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 46 alin. (5): "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi."
Termenul de un an prevãzut de textul de lege criticat a fost prelungit succesiv, cu câte trei luni, prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, şi prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 145/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 21 din Constituţia României, care, ulterior sesizãrii, a fost modificatã şi completatã prin <>Legea de revizuire nr. 429/2003 şi republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003. Textul constituţional invocat are urmãtorul conţinut:
- Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."
De asemenea, sunt invocate dispoziţiile internaţionale cuprinse în art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la dreptul persoanei la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, precum şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la convenţie, care prevãd cã orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii textului de lege criticat instanţa constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 296/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003. Cu acel prilej Curtea a constatat cã "instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de naturã sã îngrãdeascã accesul liber la justiţie, finalitatea lor fiind, dimpotrivã, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitãrii în condiţii optime a acestui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilitãţii şi securitãţii raporturilor juridice civile.
Exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cãrora li se subsumeazã şi instituirea unor termene, dupã a cãror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilã. Departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigenţe dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exerciţiului unui anume drept având consecinţã fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cãrora statul este ţinut sã le acorde ocrotire, în egalã mãsurã.
În condiţiile în care, potrivit principiului cã nimeni nu se poate apãra invocând necunoaşterea legii (<<nemo ignorare legem censetur>>), titularul unui drept este prezumat cã a avut cunoştinţã de reglementarea care prevedea cã valorificarea dreptului sãu se circumscrie unui anumit termen - pe care, de altfel, în aceastã materie, legiuitorul l-a prelungit în douã rânduri -, fãrã a înţelege sã îl respecte, acesta nu are decât a-şi imputa propriei lipse de diligenţã consecinţele negative pe care este ţinut sã le suporte şi câtuşi de puţin textului de lege criticat. <>Art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 recunoaşte dreptul titularului la exercitarea acţiunii în constatarea nulitãţii absolute a actelor juridice de înstrãinare a imobilelor preluate în mod abuziv şi asigurã posibilitatea de valorificare a acestuia în cadrul unui termen, impus de raţiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stãri de incertitudine prelungite în ceea ce priveşte raporturile juridice civile, precum şi de asigurarea stabilitãţii şi securitãţii acestora, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate.
Prin urmare, Curtea constatã cã textul dedus controlului de constituţionalitate nu relevã nici o contradicţie cu prevederile art. 21 din Constituţie."
Întrucât nu au apãrut împrejurãri noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei în aceastã materie, soluţia adoptatã în precedent, ca şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , excepţie ridicatã de Filora Teodorescu şi Laurenţiu Teodorescu în Dosarul nr. 5.770/2003 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 ianuarie 2004.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
