Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Mărioara Lidia Berceanu în Dosarul nr. 2.572/30/2014 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 944D/2014. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autoarea excepţiei a depus la dosar note scrise prin care circumstanţiază criticile de neconstituţionalitate exclusiv la art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013, prevederi care, în opinia sa, contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 3 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 123 alin. (1) şi (2) din Constituţie. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, în ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 3 alin. (3) referitoare la organizarea, sub aspect administrativ, a teritoriului României, precum şi a celor ale art. 123 alin. (2) privind instituţia Prefectului, apreciază că acestea nu sunt incidente în prezenta cauză. Cu privire la celelalte critici formulate de autoarea excepţiei, reprezentantul Ministerului Public invocă jurisprudenţa în materie a instanţei de contencios constituţional, concretizată, de exemplu, prin Decizia nr. 366/2014. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 17 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.572/30/2014, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Mărioara Lidia Berceanu într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ de eliberare din funcţie, act emis de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, ca urmare a reorganizării activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea excepţiei susţine, în esenţă, că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 contravin art. 115 alin. (4) din Constituţie, deoarece "din analiza notei de fundamentare şi a preambulului ordonanţei de urgenţă criticate nu reies, într-o manieră cuantificabilă, elementele de fapt obiective ale situaţiei extraordinare", "nu se specifică interesul public ce este lezat ca urmare a neadoptării ordonanţei de urgenţă", astfel încât "situaţia avută în vedere de Guvern nu poate fi calificată ca fiind una extraordinară", care să determine existenţa unei urgenţe în adoptarea reglementării criticate. Arată că "Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a fost înfiinţată printr-o ordonanţă simplă - Ordonanţa nr. 86/2003 - şi nu prin ordonanţă de urgenţă, deşi înfiinţarea acesteia era mai urgentă decât reorganizarea sa." 7. De asemenea, apreciază că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, care stabilesc domeniile în care nu pot fi adoptate ordonanţele de urgenţă şi limitele competenţei Guvernului în materie de legiferare. Astfel, arată că în jurisprudenţa sa, în ceea ce priveşte înţelesul sintagmei "afectare a regimului instituţiilor fundamentale ale statului", Curtea Constituţională a statuat că aceasta vizează toate componentele care definesc regimul juridic al acestora, şi anume structura organizatorică, funcţionarea, competenţele, resursele materiale şi financiare, numărul şi statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc. În speţă, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 au fost reorganizate structurile de specialitate din teritoriu ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în sensul că unele au fost desfiinţate, iar în cazul altora, atribuţiile au fost redistribuite. Ca atare, arată că "măsurile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 sunt de natură a afecta regimul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, mai ales cu privire la cuantumul procentual a reducerii posturilor ocupate." Totodată, apreciază că "o atare reducere este de natură să afecteze capacitatea administrativă şi funcţionarea autorităţilor publice şi prin elementul discreţionar care intervine în luarea deciziei de desfiinţare a anumitor posturi." 8. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 3 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 123 alin. (2), autoarea excepţiei arată, în esenţă, că, potrivit art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013, "oraşele în care au sediul direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, aria de competenţă a acestora, precum şi lista direcţiilor generale judeţene ale finanţelor publice care se reorganizează ca direcţii generale regionale ale finanţelor publice se stabilesc prin hotărâre a Guvernului." Aşa fiind, apreciază că "Guvernul, în mod neconstituţional şi nelegal, printr-o simplă hotărâre stabileşte o componentă importantă în procesul de regionalizare, respectiv regionalizarea aparatului administrativ al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în afara limitelor constituţionale şi legale, pe baza unor criterii subiective şi discutabile". 9. Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 366/2014. 10. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 11. Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere exprimat anterior în cauze similare, referitor la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013, în sensul conformităţii acestora cu Legea fundamentală. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 29 iunie 2013, ordonanţa de urgenţă fiind aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 144 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 24 octombrie 2014. 15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, reglementarea legală criticată contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 3 alin. (3) referitoare la organizarea, sub aspect administrativ, a teritoriului României, coroborate cu cele ale art. 123 alin. (2) privind instituţia Prefectului, art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, precum şi dispoziţiilor art. 115 alin. (4) şi (6) referitoare la condiţiile în care pot fi adoptate ordonanţele de urgenţă şi limitele domeniului de reglementare al acestora. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare. 17. Prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi dispoziţii constituţionale similare, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, Decizia nr. 457 din 16 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 15 decembrie 2014, sau Decizia nr. 564 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 913 din 16 decembrie 2014, decizii prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. 18. Cu acele prilejuri, analizând preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013, Curtea a reţinut că scopul măsurii legale criticate îl reprezintă îmbunătăţirea cadrului organizatoric al structurilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, gestionarea eficientă a resurselor financiare alocate, distribuirea eficientă a personalului între diferitele activităţi ale administraţiei fiscale, precum şi între unităţile de la nivel teritorial, crearea unui nivel regional în scopul îmbunătăţirii planificării şi controlului, reducerii costului colectării, al sporirii colectării veniturilor, precum şi crearea unei noi structuri antifraudă. Aşa fiind, Curtea a apreciat că aceste elemente vizează interesul public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare, în cauză fiind o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă, independentă de voinţa Guvernului, care punea în pericol un interes public, astfel încât nu poate fi reţinută critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie. 19. Referitor la critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, Curtea a reţinut că ordonanţa de urgenţă criticată prevede desfiinţarea Gărzii Financiare, instituţie publică de control care se afla în subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, însă această instituţie nu poate fi încadrată în categoria instituţiilor fundamentale, întrucât, potrivit legii, şi-a desfăşurat activitatea în subordinea unui organ de specialitate al administraţiei publice centrale, iar nu în subordinea Guvernului sau a unui minister, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 116-117 din Constituţie, şi nici nu a constituit o autoritate administrativă autonomă. În acest context, Curtea a apreciat că măsurile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 nu sunt de natură a încălca art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât, pe de o parte, deşi vizează structura organizatorică a unor instituţii fundamentale ale statului, nu afectează nici capacitatea administrativă şi nici funcţionarea acestora, iar, pe de altă parte, în ceea ce priveşte Garda Financiară, deşi actul normativ prevede desfiinţarea acestei instituţii, cu consecinţa directă a afectării regimului său juridic, aceasta nu reprezintă o instituţie fundamentală a statului, care să cadă sub incidenţa protecţiei dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie. 20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 21. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 11 din Constituţie, Curtea observă că autoarea excepţiei nu arată în ce constă, în mod concret şi efectiv, contrarietatea acestor norme cu reglementarea legală criticată. Totodată, cu privire la dispoziţiile art. 3 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 123 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că aceste norme de referinţă nu au incidenţă în soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate. 22. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi*),────────── *) A se vedea opiniile separate formulate la Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mărioara Lidia Berceanu în Dosarul nr. 2.572/30/2014 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 ianuarie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
