Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 8/2012
Rodica Aida Popa - vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, preşedintele completului
Lavinia Curelea - preşedintele Secţiei I civile
Corina Michaela Jîjîie - preşedintele Secţiei penale
Ionel Barbã - preşedintele delegat al Secţiei de contencios
administrativ şi fiscal
Adrian Bordea - preşedintele Secţiei a II-a civile
Cristina Iulia Tarcea - judecãtor la Secţia I civilã
Aurelia Rusu - judecãtor la Secţia I civilã, judecãtor
raportor
Mihaela Tãbârcã - judecãtor la Secţia I civilã
Alina Sorinela Macavei - judecãtor la Secţia I civilã
Andreia Liana Constanda - judecãtor la Secţia I civilã
Carmen Georgeta Negrilã - judecãtor la Secţia I civilã
Iulia Manuela Cîrnu - judecãtor la Secţia a II-a civilã, judecãtor
raportor
Nela Petrişor - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Aurelia Motea - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Elena Cârcei - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Carmen Trãnica Teau - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Paulina Lucia Brehar - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Liliana Vişan - judecãtor la Secţia de contencios administrativ
şi fiscal, judecãtor raportor
Elena Canţãr - judecãtor la Secţia de contencios administrativ
şi fiscal
Carmen Maria Ilie - judecãtor la Secţia de contencios administrativ
şi fiscal
Gheorghiţa Luţac - judecãtor la Secţia de contencios administrativ
şi fiscal
Eugenia Marin - judecãtor la Secţia de contencios administrativ
şi fiscal
Niculae Mãniguţiu - judecãtor la Secţia de contencios administrativ
şi fiscal
Lavinia Valeria Lefterache - judecãtor la Secţia penalã
Georgeta Barbãlatã - judecãtor la Secţia penalã
Completul competent sã judece recursurile în interesul legii ce formeazã obiectul Dosarului nr. 8/2012 este legal constituit, conform dispoziţiilor art. 330^6 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010, Legea nr. 71/2011 şi Legea nr. 60/2012, precum şi ale art. 27^2 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Şedinţa este prezidatã de doamna judecãtor Rodica Aida Popa, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, procuror şef adjunct al Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil. Din partea Curţii de Apel Bucureşti se prezintã doamna judecãtor Silvia Georgiana Ignat, judecãtor în cadrul Secţiei a VII-a civile şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale, desemnatã de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti, în şedinţa din 15 septembrie 2011, sã susţinã recursul în interesul legii în faţa completului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. La şedinţa de judecatã participã doamna Niculina Vrâncuţ, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnatã în conformitate cu dispoziţiile art. 27^3 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent sã judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurãrilor sociale de stat, cu referire la modul de stabilire a stagiului complet de cotizare pentru recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevãzãtoare ale cãror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 în baza dispoziţiilor Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurãri sociale de stat şi asistenţã socialã. Dupã prezentarea referatului cauzei, Înalta Curte a constatat cã nu sunt de examinat chestiuni prealabile sau excepţii şi a pus în dezbatere recursurile în interesul legii. Doamna judecãtor Silvia Georgiana Ignat, judecãtor desemnat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti pentru a susţine recursul în interesul legii în faţa completului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a formulat concluzii de admitere a acestuia, în sensul de a se stabili cã stagiul complet de cotizare în cazul angajaţilor nevãzãtori, ale cãror drepturi au fost deschise în baza Legii nr. 3/1977, supuse recalculãrii în temeiul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005, este cel determinat pe baza Legii nr. 3/1977. Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat, de asemenea, admiterea recursului în interesul legii şi pronunţarea unei decizii prin care sã se asigure interpretarea şi aplicarea unitarã a legii, în sensul de a se stabili cã, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005, stagiul complet de cotizare utilizat la recalcularea drepturilor de pensie pentru persoanele nevãzãtoare, ale cãror drepturi la pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, este cel reglementat de art. 89 din Legea nr. 3/1977. Preşedintele completului de judecatã, doamna judecãtor Rodica Aida Popa, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecatã a reţinut dosarul în vederea pronunţãrii deciziei. ÎNALTA CURTE,deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele: 1. Problema de drept ce a generat practica neunitarã. Obiectul recursului în interesul legii Din cuprinsul sesizãrii Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bucureşti rezultã cã obiectul recursului în interesul legii, astfel cum a fost formulat, vizeazã interpretarea şi aplicarea unitarã a prevederilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurãrilor sociale de stat, sub aspectul înţelesului sintagmei "cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale", cu privire la stabilirea stagiului complet de cotizare utilizat în cazul recalculãrii dreptului de pensie al nevãzãtorilor. Analiza cuprinsului sesizãrii procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie relevã cã obiectul recursului în interesul legii, astfel cum a fost formulat, priveşte interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005, cu referire la modul de stabilire a stagiului complet de cotizare pentru recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevãzãtoare ale cãror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, în baza dispoziţiilor Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurãri sociale de stat şi asistenţã socialã. Practic, dispoziţiile legale a cãror interpretare şi aplicare a determinat pronunţarea unor soluţii diferite sunt cele prevãzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005, text potrivit cãruia: "Recalcularea prevãzutã la art. 1 se efectueazã prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecãrei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã." Înalta Curte constatã cã atât în sesizarea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bucureşti, cât şi în cea formulatã de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie problema de drept identificatã ca fiind generatoare de practicã neunitarã este identicã. Deşi iniţiatorii sesizãrilor nu au utilizat aceeaşi formulare a obiectului recursului în interesul legii, diferenţa este formalã, aspectele de fond relevate fiind aceleaşi. În raport cu aceste constatãri, Înalta Curte stabileşte ca obiect al recursului în interesul legii, supus examinãrii în prezentul dosar, interpretarea şi aplicarea unitarã a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005, cu referire la modul de stabilire a stagiului complet de cotizare pentru recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevãzãtoare ale cãror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 în baza dispoziţiilor Legii nr. 3/1977. 2. Examenul jurisprudenţial În urma verificãrii jurisprudenţei la nivelul întregii ţãri s-a constatat cã, în soluţionarea contestaţiilor formulate de persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977 împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor emise de casele de pensii judeţene sau a municipiului Bucureşti în temeiul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005, instanţele nu au un punct de vedere unitar asupra interpretãrii şi aplicãrii dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din ordonanţa de urgenţã menţionatã, statuând diferit în privinţa modului de stabilire a stagiului complet de cotizare pentru recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevãzãtoare ale cãror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 în baza dispoziţiilor Legii nr. 3/1977. 2.1. Într-o primã orientare a practicii, unele instanţe au stabilit cã stagiul complet de cotizare pentru recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevãzãtoare, pensionate anterior intrãrii în vigoare a Legii nr. 19/2000, este cel prevãzut de dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000. În argumentarea acestui punct de vedere au fost avute în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (1) teza I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005, potrivit cãrora recalcularea pensiilor se efectueazã cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare: "Asiguraţii nevãzãtori beneficiazã de pensie pentru limitã de vârstã, indiferent de vârstã, dacã au realizat ca nevãzãtor cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare prevãzut de lege", iar potrivit dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din acelaşi act normativ: "În situaţia asiguraţilor prevãzuţi la art. 43 şi 47, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. (1) se iau în considerare stagiile de cotizare prevãzute la aceste articole." S-a considerat cã nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurãrilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculãrii în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare (norme metodologice), aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculãrii pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurãrilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, potrivit cãrora pentru persoanele ale cãror drepturi s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 stagiul de cotizare este cel prevãzut de Legea nr. 3/1977, deoarece alin. (4) al acestui articol derogã de la alineatul anterior şi face referire la pensiile stabilite de acte normative cu caracter special, iar dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 au un caracter special. S-a mai reţinut în argumentarea acestui prim punct de vedere cã, în situaţia în care s-ar da relevanţã în procedura de recalculare a drepturilor de asigurãri sociale stagiului complet de cotizare prevãzut de dispoziţiile art. 89 din Legea nr. 3/1977, superior celui prevãzut de dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, cu consecinţa finalã a stabilirii unei pensii în cuantum mai redus decât cel care ar rezulta din aplicarea stagiului de cotizare prevãzut de legea nouã, s-ar produce efecte patrimoniale ce ar încãlca dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului. Totodatã, s-a considerat cã aplicarea dispoziţiilor art. 89 din Legea nr. 3/1977, act normativ sub imperiul cãruia s-a deschis dreptul la pensie, ar conduce la înfrângerea principiului "la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie", inserat chiar în preambulul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005, pentru cã priveazã persoanele nevãzãtoare pensionate anterior intrãrii în vigoare a Legii nr. 19/2000 de beneficiul recalculãrii pensiei în regim mai favorabil, aşa cum este cel prevãzut de art. 77 alin. (2) raportat la art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000. Un ultim argument al acestei opinii este acela cã recalcularea pensiilor pe baza unor stagii de cotizare diferite, raportat la momentul la care s-au nãscut drepturile de asigurãri sociale, deci faţã de un criteriu temporal, constituie un tratament discriminatoriu, nejustificat, în cadrul aceleiaşi categorii de pensionari nevãzãtori care au desfãşurat activitãţi în condiţii identice. În consecinţã, s-a dispus recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevãzãtoare prin aplicarea stagiului complet de cotizare stabilit potrivit dispoziţiilor art. 77 alin. (2) raportat la art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, indiferent de momentul la care s-au nãscut aceste drepturi, considerându-se cã în aceastã modalitate se asigurã un tratament juridic nediscriminatoriu. 2.2. Într-o altã orientare jurisprudenţialã, instanţele, dimpotrivã, au concluzionat în sensul cã stagiul complet de cotizare, utilizat în procedura de recalculare, este cel prevãzut de dispoziţiile art. 89 din Legea nr. 3/1977, act normativ în baza cãruia s-a deschis dreptul la pensie. În acest sens s-a reţinut cã, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005, recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurãrilor sociale de stat, stabilite în baza legislaţiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001 se efectueazã prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecãrei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, precum şi a prevederilor ordonanţei de urgenţã menţionate. Potrivit art. 4 alin. (1) din acelaşi act normativ: "Determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecãrei pensii se face pe baza datelor, elementelor şi informaţiilor din documentaţiile de pensie aflate în pãstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculãrii pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurãrilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000." Totodatã, potrivit art. 2 alin. (1) din normele metodologice aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 1.550/2004 : "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintã vechimea integralã în muncã prevãzutã de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiazã sau care i se cuvine la data începerii operaţiunilor de evaluare", iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte cã: "Pentru persoanele ale cãror drepturi de pensie sau deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977." De asemenea, dispoziţiile art. 2 alin. (4) din aceleaşi norme metodologice reglementeazã situaţia de excepţie de la modul de stabilire a stagiului complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual prevãzut la alin. (3), în sensul cã: "Pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condiţii prevãzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncã necesarã deschiderii dreptului de pensie prevãzutã de aceste acte normative." Aceste dispoziţii legale sunt clare şi imperative, în sensul cã stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintã vechimea integralã în muncã prevãzutã de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiazã sau care i se cuvine la data începerii operaţiunii de evaluare. În aceastã situaţie, stagiul complet de cotizare utilizat la recalcularea drepturilor de pensie pentru persoanele nevãzãtoare ale cãror drepturi s-au deschis anterior datei de 1 aprilie 2001 este cel prevãzut de art. 89 din Legea nr. 3/1977, potrivit cãrora vechimea integralã în muncã în situaţia persoanelor nevãzãtoare este de 15 ani pentru bãrbaţi şi 10 ani pentru femei. Dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 se aplicã numai asiguraţilor nevãzãtori ale cãror drepturi de pensie s-au deschis sub imperiul acestei legi, fãrã a retroactiva. Recalcularea pensiei cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, la care face trimitere art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005, nu trebuie interpretatã decât în sensul aplicãrii corespunzãtoare a unor reguli stabilite de Legea nr. 19/2000 sub aspectul modului de calcul şi al valorificãrii unor perioade sau venituri. Recalcularea nu presupune modificarea elementelor ce constituie condiţii pentru deschiderea dreptului de pensie, cum sunt vârsta de pensionare şi stagiul complet de cotizare care, din punct de vedere terminologic, desemneazã vechimea în muncã, prevãzutã de Legea nr. 3/1977. Nu se pune nici problema existenţei unei discriminãri, în condiţiile în care toate persoanele vizate de procedura de recalculare, ale cãror drepturi de pensie s-au deschis în baza legislaţiei anterioare, se aflã într-o situaţie juridicã diferitã faţã de persoanele pensionate dupã intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, care a modificat condiţiile pentru deschiderea dreptului la pensie. În contextul examinat, Înalta Curte considerã cã se impun câteva precizãri în ceea ce priveşte jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Constituţionale în materie. 2.3. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Prin Decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Timişoara şi a statuat cã: "Dispoziţiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale se interpreteazã în sensul cã stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale cãror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 şi care şi-au desfãşurat activitatea în grupe speciale de muncã este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurãri sociale de stat şi asistenţã socialã". În considerentele acestei decizii (care a analizat situaţia unor categorii diferite de pensionari, respectiv persoanele care şi-au desfãşurat activitatea în grupe de muncã şi al cãror drept la pensie s-a deschis dupã data intrãrii în vigoare a Legii nr. 3/1977 şi anterior Legii nr. 19/2000) s-a reţinut, în esenţã, cã recalcularea pensiilor în temeiul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005 şi al normelor metodologice se face cu luarea în considerare a stagiului complet de cotizare reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977. S-a considerat cã "cele stabilite de unele instanţe, în sensul cã acestei categorii de asiguraţi îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 19/2000 şi ale anexei nr. 4 la aceastã lege ca «act normativ special» la care fac trimitere prevederile art. 2 alin. (4) din normele metodologice aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 1.550/2004, sunt consecinţa unei interpretãri greşite a prevederilor legale, întrucât Legea nr. 19/2000 reprezintã o lege generalã, actul normativ-cadru în domeniul pensiilor şi al drepturilor de asigurãri sociale. În ceea ce priveşte principiul înscris în expunerea de motive a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurãrilor sociale de stat, potrivit cãruia «la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie», acesta nu poate fi aplicat în cauzã, atât timp cât în lege nu existã o prevedere expresã potrivit cãreia şi persoanelor care au lucrat în grupele speciale de muncã şi s-au pensionat anterior intrãrii în vigoare a Legii nr. 19/2000 li se aplicã acest act normativ pentru determinarea stagiului de cotizare şi, în raport cu acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare. Aceastã interpretare decurge şi din dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005, potrivit cãrora determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecãrei pensii se face pe baza datelor, elementelor şi informaţiilor din documentaţiile de pensii aflate în pãstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculãrii pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurãrilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000. Ca atare, aplicabilitatea prevederilor normelor metodologice aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 1.550/2004 este întãritã şi confirmatã de norma de trimitere din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005. Totodatã, potrivit art. 1 din Codul civil şi art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicatã, legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivã. În aceste condiţii, este evident cã legea nouã, respectiv Legea nr. 19/2000, nu se poate aplica decât situaţiilor ivite dupã intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale cãror drepturi la pensie s-au deschis dupã data de 1 aprilie 2001, nu şi persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977." 2.4. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale Prin Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 2 alin. (2) şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005. Curtea Constituţionalã a reţinut, în considerentele acestei decizii, cã, "potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, condiţiile de exercitare a dreptului la pensie şi la alte forme de asistenţã socialã se stabilesc prin lege şi, prin urmare, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau completa legislaţia în materie şi de a stabili data de la care opereazã recalcularea, însã orice prevedere nouã poate fi aplicatã numai de la data intrãrii sale în vigoare, pentru a respecta principiul neretroactivitãţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie. Totodatã, Curtea observã cã modificãrile succesive ale legislaţiei fac ca beneficiarii drepturilor de asigurãri sociale sã obţinã valori diferite, în raport cu legislaţia care a fost în vigoare la data stabilirii drepturilor lor. Astfel, data diferitã a înscrierii la pensie plaseazã pensionarii în situaţii deosebite, tratamentul juridic diferenţiat fiind justificat de situaţia diferitã a beneficiarilor dreptului la pensie, determinatã de data naşterii dreptului, ceea ce nu constituie privilegii sau discriminãri. Recalcularea şi recorelarea pensiilor anterior stabilite sunt prevãzute de lege pentru eliminarea inechitãţilor reprezentate de diferenţele existente în cuantumul pensiilor acordate pentru stagii de cotizare identice, iar diferenţele menţinute pânã la finalizarea operaţiunilor de recalculare şi de recorelare nu contravin principiului universalitãţii drepturilor şi obligaţiilor, consacrat constituţional prin art. 15 alin. (1), întrucât toţi cetãţenii beneficiazã de drepturile prevãzute de legile în vigoare la data acordãrii drepturilor respective". 3. Opinia Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bucureşti Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti a susţinut cea de-a doua orientare jurisprudenţialã, în sprijinul cãreia a adus urmãtoarele argumente: Scopul declarat al recalculãrii pensiilor provenite din fostul sistem al asigurãrilor sociale a fost acela de a exista pensii egale la condiţii egale de pensionare. Aceasta înseamnã cã pensiile aflate în platã la data de 1 aprilie 2001, deci pensiile stabilite în temeiul Legii nr. 3/1977, trebuie sã fie supuse operaţiunilor de evaluare şi recalculare prin raportare la toate veniturile obţinute din muncã, dar şi la stagiul complet de cotizare determinat de legea în vigoare la data ieşirii la pensie. Stabilirea stagiului complet de cotizare în cazul nevãzãtorilor a generat însã dificultãţi în procesul de recalculare a pensiilor, sub aspectul rezolvãrii conflictului de legi în timp şi al raportului dintre legea generalã şi legea specialã. Conform art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 1.550/2004, act normativ la care trimite chiar Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintã vechimea integralã în muncã prevãzutã de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiazã sau care i se cuvine la data începerii operaţiunilor de evaluare. Pentru persoanele ale cãror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr. 3/1977. Prin urmare, regula de determinare în acest caz a stagiului complet de cotizare impune determinarea vechimii în muncã conform Legii nr. 3/1977 pentru fiecare categorie de asiguraţi. În cazul nevãzãtorilor, Legea nr. 3/1977 prevedea o vechime în muncã de 10 ani pentru femei şi de 15 ani pentru bãrbaţi. Raţionamentul judiciar care pleacã de la ipoteza aplicãrii, în situaţia analizatã, a dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 19/2000 este greşit, întrucât acest act normativ este aplicabil numai drepturilor de pensie deschise dupã intrarea sa în vigoare, deci ulterior datei de 1 aprilie 2001. Recalcularea nu înseamnã cã se vor schimba acele elemente care constituie chiar condiţii de deschidere a dreptului de pensie, cum sunt vârsta de pensionare şi stagiul complet de cotizare, care, aşa cum s-a arãtat în cele ce precedã, reprezintã vechimea în muncã prevãzutã de Legea nr. 3/1977. Prin recunoaşterea posibilitãţii recalculãrii drepturilor de pensie conform Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005 nu se poate aduce atingere principiilor constituţionale. Nici argumentele potrivit cãrora adoptarea unei astfel de soluţii conduce la discriminarea între persoane aflate în situaţii similare, doar pe baza unui criteriu temporal, nu se susţin. Astfel, dupã cum cei ale cãror drepturi de pensie se deschid dupã intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 nu ar putea invoca aplicarea condiţiilor mai avantajoase ale legii anterioare, nici cei ale cãror drepturi au fost deschise anterior intrãrii în vigoare a Legii nr. 19/2000 nu pot invoca aplicarea dispoziţiilor acestui act normativ, în afarã de cazurile de excepţie prevãzute de lege. În concluzie, principiul înscris în preambulul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005, "la condiţii egale, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie", nu poate avea în vedere decât acele condiţii realizate de beneficiarii drepturilor de pensie comparabile în orice perioadã, de exemplu veniturile. Or, nu acesta este cazul stagiului de cotizare, stabilit prin lege. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, precum şi aceea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care au stabilit în mod constant cã, pentru existenţa discriminãrii, tratamentul diferenţiat trebuie sã priveascã persoane aflate în situaţii similare sau identice. Or, persoanele ale cãror drepturi de asigurãri sociale s-au deschis în baza legii anterioare intrãrii în vigoare a Legii nr. 19/2000 nu se aflã în aceeaşi situaţie cu cele pensionate sub imperiul legii noi, care a modificat condiţiile cerute pentru deschiderea drepturilor de pensie ale nevãzãtorilor. Prin aplicarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005 nu se poate ajunge în niciun caz la crearea unei lex tertia, din combinarea dispoziţiilor Legii nr. 3/1977 cu acelea ale Legii nr. 19/2000. 4. Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie În mod similar, procurorul general a susţinut cea de-a doua soluţie adoptatã în practica instanţelor de judecatã, invocând urmãtoarele argumente: Dispoziţiile art. 2 alin. (3) din normele metodologice aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 1.550/2004 sunt imperative, în sensul cã stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual utilizat în procedura de recalculare a pensiilor reprezintã vechimea integralã în muncã prevãzutã de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie. De asemenea, potrivit art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurãrilor sociale de stat, stabilite în baza legislaţiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001 se recalculeazã în condiţiile prevãzute de ordonanţa de urgenţã. Dispoziţiile art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc cã recalcularea se efectueazã prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecãrei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, precum şi a prevederilor ordonanţei de urgenţã menţionate. Potrivit art. 4 alin. (1) din aceeaşi ordonanţã de urgenţã, determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecãrei pensii se face pe baza datelor, elementelor şi informaţiilor din documentaţiile de pensie aflate în pãstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculãrii pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurãrilor sociale de stat, potrivit legislaţiei anterioare datei de aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000. Prin urmare, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005, stagiul complet de cotizare utilizat la recalcularea drepturilor de pensie pentru persoanele nevãzãtoare ale cãror drepturi s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 este cel prevãzut de art. 89 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurãri sociale de stat şi asistenţa socialã, adicã vechimea în muncã prevãzutã de acest act normativ pentru deschiderea drepturilor de pensie, respectiv 15 ani pentru bãrbaţi şi 10 ani pentru femei. Dispoziţiile art. 47 alin. (2) şi art. 77 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 sunt aplicabile numai asiguraţilor nevãzãtori ale cãror drepturi de pensie s-au deschis sub imperiul acestei legi, nu şi persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, întrucât, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 6 alin. (1) teza a doua din noul Cod civil, legea dispune numai pentru viilor, ea nu are putere retroactivã. Prin urmare, în procedura recalculãrii pensiilor asiguraţilor nevãzãtori ale cãror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 nu se pot schimba condiţiile de deschidere a dreptului de pensie, respectiv vârsta şi stagiul complet de cotizare, care, din punct de vedere terminologic, desemneazã vechimea în muncã prevãzutã de Legea nr. 3/1977. Sintagma "recalcularea pensiei cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000", la care face trimitere art. 2 alin. (1) teza I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005, trebuie interpretatã în sensul aplicãrii corespunzãtoare a regulilor stabilite de aceastã lege sub aspectul algoritmului de calcul, al valorificãrii unor perioade şi venituri, nãscute sub imperiul acestei legi, pentru a se asigura reechilibrarea acestora şi recorelarea cu noile pensii. În ceea ce priveşte principiul "la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie", exprimat în preambulul ordonanţei de urgenţã, acesta nu poate fi aplicat în cauzã atâta timp când în lege nu existã o prevedere expresã potrivit cãreia şi persoanelor care beneficiazã de pensii pentru limitã de vârstã ca nevãzãtori, stabilite anterior Legii nr. 19/2000, li se aplicã acest act normativ pentru determinarea stagiului complet de cotizare. Din aceastã perspectivã, recalcularea pensiilor stabilite sub imperiul Legii nr. 3/1977 prin utilizarea stagiului de cotizare prevãzut de Legea nr. 19/2000, fãrã ca în acest act normativ ori în Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005 sã existe o prevedere expresã în acest sens, contravine principiului neretroactivitãţii legii. De asemenea, nu se poate reţine existenţa unei discriminãri în cadrul aceleiaşi categorii de persoane care au realizat stagiul de cotizare în condiţii identice, pentru cã data diferitã a înscrierii la pensie plaseazã pensionarii în situaţii deosebite, tratamentul juridic diferenţiat fiind justificat de situaţia diferitã a beneficiarilor dreptului la pensie, determinatã de data naşterii dreptului, ceea ce nu constituie privilegii sau discriminãri. 5. Raportul asupra recursului în interesul legii Ca urmare a analizei dispoziţiilor legale relevante, raportate la argumentele susţinute în cadrul celor douã orientãri jurisprudenţiale expuse, precum şi la practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în raportul întocmit s-a apreciat ca fiind corectã cea de-a doua soluţie adoptatã în practicã, potrivit cãreia stagiul complet de cotizare utilizat pentru recalcularea drepturilor la pensie ale persoanelor nevãzãtoare, drepturi care s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, este cel reglementat de art. 89 din Legea nr. 3/1977. 6. Înalta Curte Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005 "Recalcularea prevãzutã la art. 1 se efectueazã prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecãrei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã". Textul face trimitere, în ceea ce priveşte modul de determinare a punctajului mediu anual şi a cuantumului recalculat al fiecãrei pensii, atât la dispoziţiile Legii nr. 19/2000, legea nouã care introduce principii şi reguli diferite în materia calculului drepturilor de pensie, cât şi la dispoziţiile proprii ale actului normativ prin care se reglementeazã procedura de recalculare, respectiv dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005. Or, chiar art. 4 alin. (1) din ordonanţa de urgenţa menţionatã prevede cã determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecãrei pensii se face pe baza datelor, elementelor şi informaţiilor din documentaţiile de pensie aflate în pãstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 1.550/2004. Prin hotãrârea Guvernului la care face trimitere art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005 s-au aprobat Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurãrilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculãrii în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, norme care la art. 2 alin. (3) prevãd cã: "Pentru persoanele ale cãror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977." Argumentul invocat în cadrul primei orientãri jurisprudenţiale, acela al efectului prevederilor art. 2 alin. (4) din aceleaşi norme metodologice, care ar fi de naturã sã înlãture aplicarea art. 2 alin. (3), deoarece Legea nr. 19/2000 ar avea caracter special şi prioritate de aplicare, a fost calificat ca fiind greşit în considerentele Deciziei nr. 40 din 22 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, reţinânduse în acest sens cã Legea nr. 19/2000 reprezintã o lege generalã şi constituie actul normativ-cadru în domeniul pensiilor şi al drepturilor de asigurãri sociale. În ceea ce priveşte principiul înscris în expunerea de motive a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005, potrivit cãruia "la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie", prin aceeaşi decizie în interesul legii sa reţinut cã acesta nu poate fi aplicat în cauzã, atât timp cât în lege nu existã o prevedere expresã potrivit cãreia şi persoanelor care au lucrat în grupele speciale de muncã şi s-au pensionat anterior intrãrii în vigoare a Legii nr. 19/2000 li se aplicã acest act normativ pentru determinarea stagiului de cotizare şi, în raport cu acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare. Acest argument, alãturi de cel referitor la caracterul general al Legii nr. 19/2000 şi neretroactivitatea acesteia, precum şi aplicabilitatea prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 1.550/2004 şi a Legii nr. 3/1977 în materia stabilirii stagiului de cotizare, ca element al recalculãrii pensiilor, sunt valabile, mutatis mutandis, şi în ceea ce priveşte pensiile nevãzãtorilor. Înalta Curte constatã cã nu se poate reţine existenţa unui "bun" în înţelesul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale în ceea ce priveşte dreptul la pensia recalculatã pe baza regulilor de stabilire a stagiului de cotizare prevãzute de Legea nr. 19/2000, în condiţiile în care nu existã o hotãrâre definitivã, administrativã sau jurisdicţionalã, prin care un astfel de drept sã fi fost stabilit, litigiile aflate pe rolul instanţelor, soluţionate în mod diferit, având ca obiect tocmai contestaţiile pensionarilor nevãzãtori împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor. De asemenea, Înalta Curte reţine cã nu poate fi primitã nici susţinerea referitoare la tratamentul la care ar fi supuse persoanele nevãzãtoare pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977 în raport cu persoane având aceeaşi dizabilitate, dar pensionate dupã intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000. În acest sens sunt relevante considerentele Deciziei nr. 57/2006 a Curţii Constituţionale, anterior expuse, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a stabilit cã art. 14 acordã protecţie împotriva discriminãrii în folosinţa drepturilor şi libertãţilor garantate de celelalte dispoziţii substanţiale ale Convenţiei (a se vedea Hotãrârea Van der Mussele împotriva Belgiei, 23 noiembrie 1983, pct. 43; Hotãrârea Stubbings şi alţii împotriva Regatului Unit, 24 septembrie 1996, pct. 72). În lipsa autonomiei art. 14, încãlcarea sa nu poate fi stabilitã decât în legãturã cu un alt drept prevãzut de Convenţie. În considerentele unora dintre hotãrârile judecãtoreşti anexate recursului în interesul legii s-a reţinut cã incidenţa art. 14 din Convenţie este datã de încãlcarea dreptului de naturã patrimonialã prevãzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 851 din 10 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, menţionatã la pct. 4 din anexa nr. 1). Or, aşa cum s-a arãtat anterior, nu se poate reţine existenţa în patrimoniul contestatorilor pensionari a unui drept patrimonial care sã constituie un "bun", în ceea ce priveşte pensia recalculatã. Nici din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care sancţioneazã toate formele de discriminare, pentru orice drept prevãzut de lege (nu numai pentru cele consacrate de Convenţie, la a cãror aplicare se reduce art. 14), problema pretinsei discriminãri nu poate primi o altã rezolvare. Nu orice diferenţã de tratament constituie o încãlcare a acestui articol. Trebuie stabilit dacã alte persoane aflate într-o situaţie asemãnãtoare sau în mod relevant similarã beneficiazã de tratament preferenţial şi dacã nu existã nicio justificare rezonabilã sau obiectivã pentru aceastã distincţie [a se vedea Hotãrârea Fredin împotriva Suediei (nr. 1), 18 februarie 1991, pct. 60]. Statele contractante beneficiazã de o marjã de apreciere în a evalua dacã şi în ce mãsurã diferenţele în situaţii altfel similare justificã o diferenţã de tratament în drept (a se vedea Hotãrârea Rasmussen împotriva Danemarcei, 28 noiembrie 1984, pct. 40). În ceea ce priveşte situaţia pensionarilor nevãzãtori cãrora li s-a deschis dreptul la pensie în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, nu existã nicio diferenţã de tratament în raport cu persoanele pensionate dupã intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, deoarece aceeaşi regulã de determinare a stagiului de cotizare este aplicabilã ambelor categorii, respectiv se are în vedere dispoziţia legalã incidentã în raport cu data deschiderii dreptului la pensie. Pensionarii nevãzãtori nu pot fi consideraţi ca aflându-se în situaţia asemãnãtoare, în sensul art. 14, indiferent de actul normativ sub imperiul cãruia s-a deschis dreptul la pensie. Pensionarea în cadrul celor douã acte normative de referinţã (Legea nr. 3/1977 şi Legea nr. 19/2000) s-a realizat în baza unor condiţii şi proceduri diferite. În afarã de aceasta, chiar dacã s-ar putea face o comparaţie propriu-zisã între cele douã categorii de persoane, diferenţa de tratament poate fi justificatã în mod rezonabil şi obiectiv, tot cu referire la caracteristicile lor distinctive. Este rezonabil şi intrã în marja de apreciere permisã statului reglementarea unui regim distinct în ceea ce priveşte condiţiile de recalculare a pensiilor stabilite sub imperiul Legii nr. 3/1977. Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 330^7, cu referire la art. 329 din Codul de procedurã civilã, modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010, Legea nr. 71/2011 şi Legea nr. 60/2012, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE Admite recursurile în interesul legii declarate de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi stabileşte cã: În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurãrilor sociale de stat, stagiul complet de cotizare utilizat pentru recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevãzãtoare, drepturi care s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, este cel reglementat de art. 89 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurãri sociale de stat şi asistenţã socialã. Obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedurã civilã. Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 14 mai 2012. Vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Rodica Aida Popa Magistrat-asistent, Niculina Vrâncuţ ---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
