Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 899 din 30 iunie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 899 din 30 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 643 din 8 septembrie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Benke Karoly - magistrat-asistent-şef

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Simona Tunde Aldea în Dosarul nr. 3.858/117/2009 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale pentru minori şi familie.
    La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã munca prestatã în temeiul dispoziţiilor legale criticate nu reprezintã muncã forţatã, ci o expresie a marjei de apreciere a legiuitorului în domeniul raporturilor de muncã.

                                     CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 27 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.858/117/2009, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Simona Tunde Aldea într-o cauzã având ca obiect drepturi bãneşti.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã dispoziţiile legale criticate obligã angajatul ca pe perioada preavizului pe care trebuie sã îl dea atunci când demisioneazã sã efectueze o muncã forţatã. Astfel, munca trebuie prestatã chiar în lipsa consimţãmântului angajatului, care, în mod injust, este constrâns sã efectueze o activitate lucrativã, în caz contrar, riscând sancţionarea sa disciplinarã.
    Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale pentru minori şi familie apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã arãtând în acest sens cã pe perioada preavizului salariatul îşi menţine calitatea de angajat cu toate drepturile şi obligaţiile care decurg din contractul individual de muncã. Se mai apreciazã cã termenul de preaviz este un beneficiu recunoscut în favoarea angajatorului, pentru a i se da posibilitatea de a lua mãsurile necesare înlocuirii angajatului demisionar şi, astfel, de a evita consecinţele negative pe care le-ar putea produce încetarea intempestivã a contractului de muncã. În fine, se aratã cã, în condiţiile art. 79 alin. (8) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, este recunoscutã posibilitatea salariatului de a demisiona fãrã preaviz.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                     CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 79 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003. Ulterior, Legea nr. 53/2003 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, soluţia legislativã criticatã fiind preluatã prin art. 81 alin. (1) din lege, text care are urmãtorul cuprins:
    "(1) Prin demisie se înţelege actul unilateral de voinţã a salariatului care, printr-o notificare scrisã, comunicã angajatorului încetarea contractului individual de muncã, dupã împlinirea unui termen de preaviz."
    În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 42 privind interzicerea muncii forţate, precum şi textului art. 4 privind interzicerea sclaviei şi a muncii forţate din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã urmãtoarele:
    Legiuitorul este liber sã creeze cadrul legal necesar în care angajatul poate avea iniţiativa încetãrii contractului de muncã prin demisie. În situaţia demisiei, normele legale incidente trebuie sã reglementeze o procedurã la finalul cãreia interesele ambelor pãrţi - angajatul şi angajatorul - sã nu fie afectate printr-un atare act. Prin urmare, drepturile şi obligaţiile pãrţilor trebuie sã fie echilibrate, pentru a nu se ajunge la situaţia în care, prin absolutizarea interesului uneia sau alteia dintre pãrţi, sã fie afectate interesele celeilalte. Astfel, legiuitorul trebuie sã dea efect direct şi imediat manifestãrii de voinţã unilaterale a angajatului, fãrã însã a perturba, a vãtãma sau a afecta în sens negativ activitatea angajatorului.
    În acest sens, pentru a permite angajatorului sã înlocuiascã persoana care demisioneazã, legiuitorul a înţeles sã instituie un termen de preaviz în care angajatul, notificând angajatorului actul sãu, înţelege sã mai desfãşoare activitate în serviciul acestuia, menţinându-şi pe aceastã perioadã toate drepturile şi obligaţiile contractuale. O atare opţiune legislativã este motivatã de faptul cã exprimarea intempestivã a opţiunii angajatului în sensul încetãrii raporturilor de muncã prin demisie, fãrã parcurgerea prealabilã a termenului de preaviz, poate avea efecte iremediabile asupra activitãţii economice a angajatorului. Or, în condiţiile existenţei acestui termen, angajatorul are un rãgaz suficient pentru a cãuta un înlocuitor care sã asigure continuitatea activitãţii pe postul celui ce demisioneazã, fãrã ca acest lucru sã echivaleze cu încercarea de a zãdãrnici manifestarea de voinţã deja exprimatã sau cu obligarea angajatului de a efectua muncã forţatã.
    De asemenea, Curtea constatã cã munca depusã pe perioada termenului de preaviz este efectuatã în temeiul legii şi, nu în ultimul rând, al contractului individual de muncã, contract care trebuie sã se încadreze în cerinţele şi exigenţele legale existente. Prin urmare, o obligaţie legalã, negociatã şi consacratã contractual este acceptatã în mod expres la momentul încheierii contractului individual de muncã, angajatul cunoscând şi acceptând o atare clauzã contractualã. Astfel, angajatul nu este forţat sã presteze munca, ci este obligat la o anumitã conduitã, respectiv sã se supunã şi sã respecte clauzele contractuale şi prevederile legii.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:
    Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Simona Tunde Aldea în Dosarul nr. 3.858/117/2009 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale pentru minori şi familie.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 iunie 2011.

           PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                   AUGUSTIN ZEGREAN

                Magistrat-asistent-şef,
                    Benke Karoly

                                   ---------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016