Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 898 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 154 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 576 din 13 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 154 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Sergiu Gheorghe Panã în Dosarul nr. 3.150/288/2009 al Judecãtoriei Râmnicu Vâlcea.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.150/288/2009, Judecãtoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 154 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Sergiu Gheorghe Panã într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât permit organului fiscal sã sechestreze şi sã indisponibilizeze bunuri proprietate privatã, ceea ce determinã limitarea posibilitãţii proprietarilor bunurilor de a dispune de acestea.
Judecãtoria Râmnicu Vâlcea, contrar <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 154 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au urmãtorul cuprins:
"(5) Executorul fiscal care aplicã sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispoziţiile art. 151 alin. (9) şi (10) şi ale art. 152 alin. (1) şi (2) fiind aplicabile."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privatã, art. 45 privind libertatea economicã şi art. 136 privind proprietatea.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate fac referire la art. 151 alin. (9) şi (10) din Codul de procedurã fiscalã, care prevãd cã, de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate; totodatã, cât timp dureazã executarea silitã, debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea datã, potrivit legii, de organul competent, iar actele de dispoziţie care ar interveni ulterior indisponibilizãrii sunt lovite de nulitate absolutã. Aşadar, din critica autorului excepţiei rezultã cã acesta este nemulţumit de mãsura indisponibilizãrii prevãzute de norma de trimitere criticatã.
Cu privire la mãsura indisponibilizãrii bunurilor sechestrate, Curtea, în jurisprudenţa sa, raportat la criticã similarã de neconstituţionalitate, prin <>Decizia nr. 293 din 11 martie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 10 iunie 2008, a constatat constituţionalitatea sa, statuând cã, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar, potrivit art. 136 alin. (5), proprietatea privatã este inviolabilã în condiţiile legii organice, astfel încât legiuitorul este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.
Executarea silitã a bunurilor imobile ale debitorului presupune aplicarea sechestrului asupra acestora de cãtre executorul fiscal. Mãsura sechestrului constã în indisponibilizarea bunurilor care formeazã obiectul executãrii, având ca scop conservarea acestora, şi apare ca o mãsurã raţionalã, pe care legiuitorul are competenţa sã o adopte, în conformitate cu art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie.
Prin aceasta, legiuitorul a urmãrit preîntâmpinarea riscului la care este expus, creditorul fiscal, şi anume situaţia în care, deşi se aflã în posesia unui titlu executoriu, sã se vadã pus în imposibilitatea de a-l executa ca urmare a manoperelor debitorului.
Pe de altã parte, legiuitorul a avut în vedere şi interesul public al recuperãrii creanţelor fiscale, sursã de alimentare a bugetului general consolidat.
Neintervenind elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Referitor la celelalte texte constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, se constatã cã autorul acesteia nu îşi motiveazã critica, astfel încât Curtea nu îşi poate extinde analiza şi în raport cu textele constituţionale ale art. 16 şi 45, întrucât s-ar substitui autorului excepţiei, ceea ce este inadmisibil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 154 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Sergiu Gheorghe Panã în Dosarul nr. 3.150/288/2009 al Judecãtoriei Râmnicu Vâlcea.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
