Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 898 din 5 decembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 49 din 23 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Sabah Haj Chafik în Dosarul nr. 6.457/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal, se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.874D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa în Dosarul nr. 16.963/302/2005 (numãr în format vechi 16.285/2005) al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 1.874D/2006 la Dosarul nr. 1.873D/2006, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiate a excepţiilor de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa constantã în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 23 iunie 2006, pronunţate de Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarele nr. 6.457/302/2006 şi nr. 16.963/302/2005 (numãr în format vechi 16.285/2005), Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicatã de Sabah Haj Chafik şi Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa în cauze având ca obiect soluţionarea plângerilor formulate împotriva unor hotãrâri ale Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat.
În motivãrile excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, se susţine, în esenţã, cã textul criticat din <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 încalcã prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) din Convenţia privind statutul refugiaţilor, încheiatã la Geneva, la 28 iulie 1951, raportat la art. 11 alin. (1) şi (2), art. 18 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din Legea fundamentalã. Se aratã cã, în ipoteza admiterii de cãtre instanţã a unei plângeri formulate împotriva hotãrârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, solicitantul dreptului de azil nu cunoaşte motivele reţinute de instanţã ca relevante în acordarea statutului de refugiat, astfel încât acesta este obligat sã declare recurs indiferent de soluţia pronunţatã de instanţã, spre deosebire de Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, care va declara recurs numai atunci când soluţia pronunţatã de instanţa de fond îi este nefavorabilã. Autorii excepţiilor susţin cã dispoziţiile <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , care instituie termenul de declarare a recursului în 5 zile de la pronunţare, nesocotesc dreptul refugiaţilor de acces liber şi facil la instanţele de judecatã, statuat prin art. 16 alin. (1) din Convenţia de la Geneva. În continuare, comparã durata acestui termen cu termenele de introducere a recursului stabilite de regulile de procedurã civilã, de procedurã penalã şi în contencios administrativ şi conchide cã se creeazã o situaţie nefavorabilã solicitanţilor statutului de refugiat.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât termenul de 5 zile de la pronunţarea hotãrârii a fost stipulat tocmai în considerarea procedurii speciale aplicabile soluţionãrii cererilor de acordare a statutului de refugiat.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã textul de lege criticat nu conţine norme contrare prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate. Precizeazã cã procedura de acordare a statutului de refugiat a fost adaptatã cerinţelor de celeritate şi eficienţã impuse de specificul domeniului de reglementare, precum şi de legislaţia europeanã în domeniu, în sensul simplificãrii procedurilor pentru rezolvarea de îndatã a cererilor privind acordarea unei forme de protecţie umanitarã, urmãrindu-se totodatã respectarea minimului de garanţii procedurale prevãzute de actele juridice internaţionale în materie de refugiaţi.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã accesul liber la justiţie şi dreptul la apãrare - aspecte esenţiale ale dreptului la un proces echitabil - sunt asigurate prin respectarea cerinţelor procedurale specifice, precum şi prin reglementarea cãii de atac a recursului, care, însã, conform art. 129 din Constituţie, se exercitã în condiţiile legii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, prevederile <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, având urmãtorul cuprins: "Împotriva hotãrârii instanţei contestatarul sau Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. Declararea recursului în termen suspendã executarea dispoziţiei de pãrãsire a teritoriului."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil. De asemenea, aceştia invocã şi nerespectarea art. 16 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia privind statutul refugiaţilor, încheiatã la 28 iulie 1951 la Geneva, la care România a aderat prin <>Legea nr. 46/1991 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 17 iulie 1991, referitor la accesul oricãrui refugiat în faţa tribunalelor de pe teritoriul statelor contractante, raportat la textele constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2) - "Dreptul internaţional şi dreptul intern", ale art. 18 alin. (2) privind dreptul de azil şi ale art. 20 alin. (2) - "Tratatele internaţionale privind drepturile omului".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii sale, <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România a fost abrogatã expres prin <>art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, intratã în vigoare la data de 16 august 2006.
Prin Decizia Plenului nr. III din 31 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea Constituţionalã a statuat cã în cazul în care, dupã invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecãtoreşti, prevederea legalã supusã controlului a fost modificatã, Curtea Constituţionalã se pronunţã asupra constituţionalitãţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacã soluţia legislativã din legea sau ordonanţa modificatã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii.
Prevederile <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 au fost preluate în cuprinsul <>art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 , cu excepţia tezei a doua a textului iniţial. Prin urmare, Curtea va exercita controlul de constituţionalitate asupra dispoziţiilor <>art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, care au urmãtorul cuprins: "Împotriva hotãrârii instanţei contestatarul sau Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunţare."
Curtea urmeazã sã respingã ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, întrucât argumentele şi soluţiile pronunţate în deciziile referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã. Pentru ilustrarea jurisprudenţei în materie a Curţii, se pot menţiona <>Decizia nr. 503 din 4 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 986 din 7 noiembrie 2005, şi <>Decizia nr. 359 din 2 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 17 mai 2006.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Sabah Haj Chafik şi Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa în dosarele nr. 6.457/302/2006 şi nr. 16.963/302/2005 (numãr în format vechi 16.285/2005) ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 decembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
