Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 898 din 30 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/2009 privind unele masuri in domeniul salarizarii personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009 si art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, in privinta sintagmei "in vigoare"
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 6 octombrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009 şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Corneliu Cãileanu în Dosarul nr. 5.217/99/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã - litigii de muncã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã aspectele învederate instanţei constituţionale de cãtre autorul excepţiei au fost soluţionate prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3 din 4 aprilie 2011.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 5.217/99/2009, Tribunalul Iaşi - Secţia civilã - litigii de muncã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009 şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Corneliu Cãileanu într-o cauzã având ca obiect drepturi bãneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009 continuã soluţiile legislative promovate prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 151/2008 şi Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 1/2009, ambele ordonanţe de urgenţã, în privinţa drepturilor salariale ale personalului din învãţãmânt, fiind declarate neconstituţionale.
Se mai susţine cã art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în privinţa sintagmei "în vigoare", este neconstituţional, întrucât nu ţine seama de faptul cã o normã juridicã primarã, deşi abrogatã expres, poate produce în continuare efecte juridice posibil vãtãmãtoare în privinţa raporturilor juridice pe care le guverneazã. În consecinţã, textele abrogate de legiuitor nu pot fi sustrase controlului de constituţionalitate în mãsura în care acestea sunt aplicabile cauzei.
Tribunalul Iaşi - Secţia civilã - litigii de muncã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 650 din 11 aprilie 2010.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 30 aprilie 2009, şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010. În realitate, în privinţa art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este criticatã numai sintagma "în vigoare", astfel încât obiect al excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009 şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în privinţa sintagmei "în vigoare". Aceste texte au urmãtorul cuprins:
- Art. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009: "Articolul 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2009 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii personalului din sectorul bugetar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2009, se abrogã.";
- Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992: "(1) Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, care are legãturã cu soluţionarea cauzei în orice fazã a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile art. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind statul român, art. 41 referitor la muncã şi protecţia socialã a muncii, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului şi ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind delegarea legislativã, iar dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în privinţa sintagmei "în vigoare", încalcã art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie privind interzicerea generalã a discriminãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Art. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009 abrogã art. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2009 şi reprezintã mai degrabã o dispoziţie de corelare între art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2009 şi art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009, în sensul cã, prin intrarea în vigoare a acestui ultim text, automat trebuia eliminatã şi prevederea referitoare la valorile coeficientului din anexele care se aplicã corespunzãtor perioadelor stabilite la art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2009, din moment ce art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009 nu a mai pãstrat criteriile de temporalitate prevãzute anterior de art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2009. Însã, chiar şi în lipsa acestei abrogãri exprese directe, oricum textul art. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2009 nu ar mai fi fost în vigoare tocmai prin abrogarea implicitã a acestuia ca efect al intrãrii în vigoare a art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009.
Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011*), nepublicatã încã la data pronunţãrii prezentei decizii, Curtea a stabilit cã sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, este constituţionalã în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale cãror efecte juridice continuã sã se producã şi dupã ieşirea lor din vigoare.
------------
*) Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.
Prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 mai 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învãţãmânt, stabilind cã acestea se aplicã pe toatã perioada cuprinsã între 1 octombrie 2008 şi 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învãţãmânt la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienţii şi salariul avut în platã la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, şi nu cu Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009. O atare interpretare, departe de a constitui o ingerinţã în sfera de competenţã a puterii legiuitoare, reprezintã o aplicare corectã a deciziilor Curţii Constituţionale pronunţate în materia salarizãrii personalului din învãţãmânt (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 27 aprilie 2010, Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009 şi Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009).
Aşadar, în momentul de faţã, textul criticat nu mai are niciun efect asupra raportului juridic deja stabilit, cele reţinute în decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie fiind în conformitate cu solicitãrile autorului excepţiei exprimate prin cererea de chemare în judecatã. Rezultã aşadar cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã vizeazã, din acest moment, chestiuni de aplicare şi interpretare a legii, astfel încât aceasta, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, urmeazã sã fie respinsã ca inadmisibilã.
II. În privinţa sintagmei "în vigoare" cuprinsã în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011*), nepublicatã încã la data pronunţãrii prezentei decizii, a stabilit cã sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, este constituţionalã în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale cãror efecte juridice continuã sã se producã şi dupã ieşirea lor din vigoare.
-----------
*) Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.
Astfel, în mãsura în care instanţa constituţionalã a constatat constituţionalitatea textului criticat într-o anumitã interpretare, ce rezultã fie direct din dispozitivul deciziei, fie indirect din coroborarea considerentelor cu dispozitivul deciziei, prin ridicarea din nou a unei excepţii de neconstituţionalitate cu privire la acelaşi text şi cu o motivare identicã se tinde la înfrângerea caracterului general obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale, care se ataşeazã inclusiv deciziilor prin care se constatã constituţionalitatea legilor sau a ordonanţelor ori a unor dispoziţii din acestea. Dacã în cel de-al doilea caz, "pentru a da o forţã sporitã deciziei şi fãrã a marca o reconsiderare a jurisprudenţei sale", Curtea este competentã sã se pronunţe chiar în sensul admiterii excepţiei formulate şi constatãrii neconstituţionalitãţii textului contestat în interpretarea contrarã deciziei anterioare (Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011), în primul caz devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãrora "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale". Raţiunea aplicãrii acestor dispoziţii legale constã în faptul cã, indiferent de interpretãrile ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituţionalã a hotãrât în dispozitivul deciziei pronunţate în cadrul competenţei prevãzute de art. 146 lit. d) din Constituţie cã numai o anumitã interpretare este conformã cu Constituţia, se menţine prezumţia de constituţionalitate a textului în aceastã interpretare, dar sunt excluse din cadrul constituţional toate celelalte interpretãri posibile. În consecinţã, Curtea reţine cã într-o atare situaţie excepţia de neconstituţionalitate a fost admisã (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 121 din 16 octombrie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 27 mai 1997), iar a contesta din nou constituţionalitatea interpretãrilor care au fost deja excluse din cadrul constituţional echivaleazã cu încãlcarea art. 147 alin. (4) din Constituţie, coroborat cu art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. De asemenea, în sensul respingerii ca inadmisibile, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a unor astfel de excepţii de neconstituţionalitate, meritã a fi menţionate Decizia nr. 167 din 26 septembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 8 decembrie 2000, Decizia nr. 145 din 8 mai 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 14 iunie 2001, sau Decizia nr. 245 din 18 septembrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 12 noiembrie 2001. În consecinţã, obiect al controlului de constituţionalitate îl poate forma numai acea interpretare a normei legale care nu a fost exclusã din cadrul constituţional, ceea ce nu este însã valabil în speţa de faţã.
Prin urmare, reţinând cã acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit dupã momentul sesizãrii Curţii Constituţionale de cãtre instanţa judecãtoreascã, dar înainte de publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011 în Monitorul Oficial al României, Partea I, aceasta urmeazã sã fie respinsã ca devenitã inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, excepţie ridicatã de Corneliu Cãileanu în Dosarul nr. 5.217/99/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã - litigii de muncã.
2. Respinge ca devenitã inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în privinţa sintagmei "în vigoare", excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
