Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281^1 din Codul penal, excepţie invocatã de Ion Eana în Dosarul nr. 1.491/306/2006 (nr. în format vechi 4.033/2006) al Judecãtoriei Sibiu.
La apelul nominal se prezintã partea Autoritatea Rutierã Românã, prin doamna consilier juridic Mihaela Chiriac, lipsind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã Curţii cã autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei o cerere de amânare pentru lipsã de apãrare, cu motivarea cã la acest termen, apãrãtorul sãu nu se poate prezenta în faţa Curţii Constituţionale, având deja angajate procese la instanţe din ţarã. Nu este ataşatã nicio dovadã în acest sens.
Partea prezentã, prin consilier, lasã la aprecierea Curţii soluţionarea cererii de amânare.
Ministerul Public nu este de acord cu amânarea cauzei.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a cauzei.
Autoritatea Rutierã Românã, prin consilier juridic, solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 mai 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1.491/306/2006 (nr. în format vechi 4.033/2006), Judecãtoria Sibiu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281^1 din Codul penal, excepţie invocatã de Ion Eana în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã aceeaşi faptã, cu un conţinut aproape identic, respectiv efectuarea transportului rutier fãrã a îndeplini condiţiile prevãzute de lege, este sancţionatã atât contravenţional, prin dispoziţiile <>art. 57^2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobatã prin <>Legea nr. 102/2006 , cât şi penal, prin dispoziţiile art. 281^1 din Codul penal. Se aratã cã "în aceste condiţii evident cã ne aflãm în situaţia unor paralelisme din punctul de vedere al unor activitãţi identice, care pot fi apreciate în mod diferit de cãtre agentul constatator, aprecieri care pot sã creeze un arbitrariu destul de periculos pentru practica în aceastã materie; se pot ivi astfel dese situaţii în care douã constatãri identice fãcute în locaţii deosebite, de cãtre doi agenţi constatatori diferiţi, sã fie apreciate în mod diferit, una infracţiune, cealaltã doar contravenţie". În opinia autorului excepţiei, "prin aceastã modalitate ambiguã a legiuitorului de a considera o faptã fie contravenţie, fie infracţiune, în mod cu totul arbitrar, se încalcã prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie", impunându-se o tratare egalã a tuturor cetãţenilor care încalcã într-un fel sau altul prevederile legale.
Judecãtoria Sibiu apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. În plus, aratã cã din întreaga motivare a excepţiei rezultã cã ceea ce îl nemulţumeşte pe autorul acesteia este existenţa unui paralelism legislativ, în sensul cã fapte aproape identice ar fi reglementate fie ca şi contravenţii, fie ca infracţiuni. Or, aplicarea legii este atributul exclusiv al instanţei de judecatã, cãreia îi revine şi misiunea de a stabili în care text de lege s-ar încadra faptele sãvârşite.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã reglementarea anumitor fapte în mod diferit, ca fiind infracţiuni sau contravenţii, nu încalcã prevederile constituţionale care consacrã egalitatea cetãţenilor în faţa legii, fãrã privilegii sau discriminãri.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 281^1 din Codul penal, având urmãtorul cuprins: "Efectuarea transportului rutier public fãrã licenţã de transport, fãrã licenţã de execuţie pentru vehicul sau fãrã licenţã de execuţie pentru traseu, dupã caz, ori cu licenţe cu valabilitatea expiratã se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la un an sau amendã.
Persoana care dispune efectuarea transportului rutier public în condiţiile prevãzute la alin. 1 sau consimte la efectuarea acestuia se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani ori amendã.
Eliberarea, cu ştiinţã, a unei licenţe de transport rutier public, a unei licenţe de execuţie pentru vehicul sau a unei licenţe de execuţie pentru traseu, fãrã respectarea legii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."
Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi ale art. 24 privind dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã autorul excepţiei îşi fundamenteazã criticile de neconstituţionalitate pe compararea dispoziţiilor cuprinse în douã acte normative, care, în opinia sa, stabilesc sancţiuni diferite pentru aceeaşi faptã - de naturã contravenţionalã (<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobatã prin <>Legea nr. 102/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 9 mai 2006), respectiv penalã (art. 281^1 din Codul penal). Or, aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa (de exemplu, prin <>Decizia nr. 486 din 11 decembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 19 ianuarie 2004), examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia cã, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţionalã, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele.
Curtea constatã totodatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 281^1 din Codul penal, de exemplu, prin Decizia nr. 77 din 2 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, ale cãrei considerente sunt valabile şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281^1 din Codul penal, excepţie invocatã de Ion Eana în Dosarul nr. 1.491/306/2006 (nr. în format vechi 4.033/2006) al Judecãtoriei Sibiu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
