Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 894 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 576 din 13 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 172 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ericonf" - S.R.L. din Focşani în Dosarul nr. 11.614/231/2009 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 11.614/231/2009, Tribunalul Vrancea - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 172 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ericonf" - S.R.L. din Focşani într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe prin care a fost admisã cererea de ordonanţã preşedinţialã în materie fiscalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã dispoziţiile legale criticate îngrãdesc dreptul de acces liber la justiţie din moment ce suspendarea provizorie a executãrii silite în condiţiile art. 403 alin. (4) din Codul de procedurã civilã nu poate fi dispusã în cazul în care creditor este statul prin organele sale fiscale. Este limitat astfel accesul debitorului de a formula o atare cerere în faţa instanţelor judecãtoreşti şi se creeazã o poziţie privilegiatã a statului în raport cu ceilalţi creditori.
Tribunalul Vrancea - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 172 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au urmãtorul cuprins:
"(2) Dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executãrii silite prin ordonanţã preşedinţialã prevãzute de art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã nu sunt aplicabile."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie. Totodatã, se considerã a fi încãlcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi ale libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Prin <>Decizia nr. 553 din 9 aprilie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009, verificând constituţionalitatea textului art. 172 alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã în raport cu art. 21 din Constituţie, Curtea a statuat cã, "în temeiul prevederilor art. 215 alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã, "instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune de pânã la 20% din cuantumul sumei contestate", ceea ce presupune cã executarea silitã nu mai poate avea loc.
Aşadar, Curtea a constatat cã "acest mijloc procedural de contestare a titlului de creanţã conferã garanţii suficiente în sensul efectivitãţii dreptului de acces la justiţie, astfel încât mãsura procesualã prevãzutã de art. 403 alin. 2 din Codul de procedurã civilã ar fi de naturã doar sã genereze tergiversarea executãrii obligaţiilor fiscale.
În temeiul dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are deplina libertate sã reglementeze prin lege norme de procedurã, cu condiţia ca acestea sã nu fie contrare Constituţiei. Împrejurarea cã nu se aplicã dispoziţiile referitoare la suspendarea provizorie a executãrii silite prin ordonanţa preşedinţialã, prevãzute la art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, nu are semnificaţia încãlcãrii dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, câtã vreme, anterior executãrii silite, debitorul a putut uza de toate cãile legale pentru a stabili cu claritate atât suma datoratã, cât şi termenul de platã sau a suspendat chiar, la instanţa competentã, executarea actului administrativ fiscal, beneficiind astfel de suficiente garanţii privind accesul liber la justiţie".
Cu privire la critica de neconstituţionalitate ce vizeazã încãlcarea art. 16 din Constituţie, se observã cã instanţa constituţionalã, prin <>Decizia nr. 1.357 din 27 octombrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 9 decembrie 2009, a stabilit cã "dreptul fiscal şi procedura fiscalã fac parte din dreptul public, ceea ce înseamnã cã subiecţii unor atari raporturi nu pot fi egali în drepturi şi obligaţii. Astfel, unul dintre subiectele raportului de drept fiscal, şi anume organul fiscal, are o poziţie dominantã, fiind înzestrat cu exerciţiul puterii de stat". Raportând acest considerent la situaţia de faţã, Curtea constatã cã textul legal criticat este o prevedere derogatorie de la Codul de procedurã civilã, iar raţiunea sa constã în faptul cã asigurã celeritatea desfãşurãrii procedurilor fiscale şi, în final, ritmicitatea încasãrilor la bugetul de stat. Aceastã raţiune constituie o justificare obiectivã şi rezonabilã a acestei excepţii de la regula consacratã de prevederile Codului de procedurã civilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 172 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ericonf" - S.R.L. din Focşani în Dosarul nr. 11.614/231/2009 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
