Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 894 din 16 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata si art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 760 din 9 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã şi <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bega Trans" - S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 34.383/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI- a comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, fãcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 februarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 34.383/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã şi <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bega Trans" - S.A. din Timişoara.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine cã dispoziţiile art. 1 alin. (1) sunt neconstituţionale deoarece permit instanţei sã soluţioneze cauza fãrã a-şi exercita obligaţia de aflare a adevãrului, doar pe baza susţinerilor creditoarei şi pe baza înscrisurilor depuse la dosar, fãrã ca debitoarea sã îşi administreze probatorii în apãrare, contravenindu-se astfel dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul la apãrare. Totodatã, apreciazã cã dispoziţiile <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 contravin prevederilor art. 21, 24 şi 146 lit. d) din Constituţie întrucât dau posibilitatea instanţei în faţa cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate sã hotãrascã asupra admisibilitãţii acesteia, pe când unica instanţã care ar trebui sã constate dacã dispoziţiile unei legi sau ordonanţe sunt sau nu constituţionale este Curtea Constituţionalã.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este nefondatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã prevederile legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001), aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 295/2002 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002), cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi dispoziţiile <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, care au urmãtorul cuprins:
- <>art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 : "Procedura somaţiei de platã se desfãşoarã, la cererea creditorului, în scopul realizãrii de bunãvoie sau prin executare silitã a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege şi care atestã drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrãri sau orice alte prestaţii.";
- <>Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 : "Dacã excepţia este inadmisibilã, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivatã cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacatã numai cu recurs la instanţa imediat superioarã, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecã în termen de 3 zile."
Autoarea excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 21, 24 şi în art. 146 lit. d).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Curtea constatã cã procedura somaţiei de platã, reglementatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , este o procedurã specialã, simplificatã şi acceleratã în materia executãrii creanţelor, derogatorie de la dreptul comun, prin intermediul cãreia se urmãreşte recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor certe, lichide şi exigibile.
Astfel, în ceea ce priveşte critica potrivit cãreia dispoziţiile <>art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 sunt neconstituţionale deoarece permit instanţei sã soluţioneze cauza doar pe baza susţinerilor creditoarei şi pe baza înscrisurilor depuse la dosar, se constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Limitarea mijloacelor de probã doar la înscrisuri completate cu explicaţii şi lãmuriri date de pãrţi a fost determinatã tocmai de caracterul special al procedurii ce se aplicã, potrivit art. 1 alin. (1), doar "creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege (...)". Întrucât ordonanţa privind somaţia de platã, ce urmeazã a fi emisã de judecãtor, se va referi doar la obligaţii de platã a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însuşite de pãrţi, este justificatã cerinţa ca dovada acestora sã se facã prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre pãrţi urmeazã a fi rezolvate conform reglementãrilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivã valabilã pentru ambele pãrţi, ele având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apãrare, fãrã a se încãlca prin aceasta egalitatea în drepturi sau accesul liber la justiţie şi la un proces echitabil.
În acest sens s-a pronunţat Curtea prin <>Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, şi <>Decizia nr. 434 din 18 noiembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004.
De asemenea, Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 72 din 5 martie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 22 aprilie 2002, şi prin <>Decizia nr. 332 din 11 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 14 noiembrie 2003, a statuat cã în timpul examinãrii cererii pentru emiterea ordonanţei cu somaţia de platã, în termenul prevãzut pentru introducerea cererii în anulare, precum şi în tot cursul soluţionãrii cererii în anulare, debitorul are posibilitatea de a-şi exercita neîngrãdit dreptul la apãrare, fiind asigurate pentru toate pãrţile condiţii ca interesele lor legitime sã fie realizate în cadrul unui proces echitabil. Posibilitatea exercitãrii dreptului la apãrare de cãtre debitor este asiguratã şi prin reglementarea în <>art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 a posibilitãţii de a formula cerere în anulare împotriva ordonanţei prin care judecãtorul a admis, integral sau în parte, cererea creditorului.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , Curtea observã cã acest text de lege a mai format obiect al controlului de constituţionalitate prin numeroase decizii, Curtea stabilind cã textul criticat este constituţional. Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006, Curtea a statuat cã prevederile <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 sunt norme de procedurã pe care instanţa care a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate este obligatã sã le aplice în vederea selectãrii doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã, unica autoritate de jurisdicţie constituţionalã. Aceastã procedurã nu face însã posibilã respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de cãtre instanţa judecãtoreascã, ci doar pronunţarea în situaţiile date asupra oportunitãţii sesizãrii Curţii Constituţionale. Instanţa de judecatã are rol de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de pãrţi, având obligaţia de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerinţele legii.
Neexistând elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã şi <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bega Trans" - S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 34.383/3/2006 al Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
