Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 893 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 209 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art. 220 alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 209 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal şi <>art. 220 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Schuster Import Export" - S.R.L. din Hãdãreni în Dosarul nr. 2.634/320/2008 al Judecãtoriei Luduş. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 15 octombrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 2.634/320/2008, Judecãtoria Luduş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 209 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal şi <>art. 220 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Schuster Import Export" - S.R.L. din Hãdãreni într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã art. 209 alin. (3) din codul fiscal este neconstituţional, contravenind art. 45 din Constituţie, întrucât obligã înregistrarea comerciantului la autoritatea fiscalã, precum şi la plata accizei corespunzãtoare achiziţiilor intracomunitare. Se mai susţine cã sunt încãlcate şi prevederile art. 148 alin. (2) din Constituţie, coroborate cu art. 25, art. 28 şi art. 90 din Tratatul de instituire a Comunitãţilor Europene. În fine, se apreciazã cã art. 220 alin. (2) lit. a) din Codul de procedurã fiscalã, prin faptul cã prevede confiscarea mãrfii legal achiziţionate, încalcã dreptul de proprietate privatã. Judecãtoria Luduş apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 209 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, şi <>art. 220 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, alin. (3) al art. 209 a devenit alin. (2), astfel încât prin prezenta decizie, Curtea urmeazã a se pronunţa cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 209 alin. (2) din codul fiscal şi art. 220 alin. (2) lit. a) din Codul de procedurã fiscalã, care au urmãtorul cuprins: - <>Art. 209 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 : "(2) Operatorii economici care achiziţioneazã din teritoriul comunitar produsele prevãzute la art. 207, înainte de primirea produselor trebuie sã fie înregistraţi la autoritatea competentã, în condiţiile prevãzute în normele metodologice, şi sã respecte urmãtoarele cerinţe: a) sã garanteze plata accizelor în condiţiile fixate de autoritatea competentã; b) sã ţinã contabilitatea livrãrilor de produse; c) sã prezinte produsele oricând li se cere aceasta de cãtre organele de control; d) sã accepte orice monitorizare sau verificare a stocului."; - <>Art. 220 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 : "(2) Contravenţiile prevãzute la alin. (1) se sancţioneazã cu amendã de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum şi cu: a) confiscarea produselor, iar în situaţia în care acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din aceastã vânzare, în cazurile prevãzute la alin. (1) lit. a), c), k), l), m), n), v), x) şi y);". Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 45 privind libertatea economicã, ale art. 44 alin. (2) şi (8) privind dreptul de proprietate privatã şi ale art. 148 alin. (2) privind aplicarea cu prioritate a reglementãrilor obligatorii ale Uniunii Europene. Totodatã, mai sunt invocate, în susţinerea excepţiei, dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 25, art. 28 şi art. 90 din Tratatul de instituire a Comunitãţilor Europene, devenite, dupã intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (1 decembrie 2009), art. 30, art. 34 şi art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele: 1. Textul art. 209 alin. (2) din Codul fiscal, stabilind cã operatorii economici care achiziţioneazã din teritoriul comunitar produsele prevãzute la art. 207 din acelaşi cod (cafea verde, prãjitã sau solubilã), înainte de primirea produselor trebuie sã fie înregistraţi la autoritatea competentã, în condiţiile prevãzute în normele metodologice, nu contravine art. 45 din Constituţie. Libertatea economicã trebuie exercitatã în limitele şi condiţiile legii; legiuitorul este îndreptãţit sã impunã, astfel, condiţii în care operatorii economici pot achiziţiona anumite produse tocmai datoritã regimului special, din punct de vedere fiscal, al acestor produse. În speţã, fiind vorba de cafea, produs accizabil, în conformitate cu art. 207 şi urmãtoarele din cod, este firesc ca legiuitorul sã impunã anumite condiţii suplimentare operatorilor economici atunci când aceştia achiziţioneazã un atare produs în scopul comercializãrii sale. Cu privire la pretinsa încãlcare a prevederilor art. 148 alin. (2) din Constituţie, prin raportare la art. 30, art. 34 şi art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, se constatã cã instanţa constituţionalã, prin <>Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, a statuat cã "nu are competenţa de a tranşa un conflict între norma naţionalã şi cea comunitarã, aceastã competenţã revenind instanţei de drept comun". II. Art. 220 alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã, în integralitatea sa, a mai fost supus controlului de constituţionalitate. Astfel, Curtea, prin <>Decizia nr. 212 din 4 martie 2010 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 26 aprilie 2010, a reţinut cã "proprietatea privatã poate constitui obiectul unor mãsuri restrictive, cum sunt cele care vizeazã bunurile folosite sau rezultate din sãvârşirea unor infracţiuni ori contravenţii; potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (8) teza întâi din Constituţie, «Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã», ceea ce presupune, per a contrario, cã poate fi confiscatã averea dobânditã în mod ilicit şi deci este posibilã instituirea unor sancţiuni pentru ipoteza în care desfãşurarea activitãţii de comercializare a unor produse de cãtre operatorii economici contravine legii". Aceste considerente sunt aplicabile şi cu privire la critica de neconstituţionalitate formulatã în raport cu art. 220 alin. (2) lit. a) din Codul de procedurã fiscalã. Mai mult, se reţine faptul cã o atare confiscare a bunurilor intrate în patrimoniul operatorului economic se justificã prin prisma faptului cã sãvârşirea unei fapte de încãlcare a legii este ceea ce genereazã creşterea patrimoniului acestuia.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 209 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal şi <>art. 220 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Schuster Import Export" - S.R.L. din Hãdãreni în Dosarul nr. 2.634/320/2008 al Judecãtoriei Luduş. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 iulie 2010.
