Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 890 din 30 iunie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1169 din Codul civil, precum si ale art. 16 alin. (1), art. 32 alin. (2) si (3), art. 33 si art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 890 din 30 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1169 din Codul civil, precum si ale art. 16 alin. (1), art. 32 alin. (2) si (3), art. 33 si art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 605 din 26 august 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1.169 din Codul civil, precum şi ale art. 16 alin. (1), art. 32 alin. (2) şi (3), art. 33 şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Ion Miron în Dosarul nr. 33.650/212/2009 al Judecãtoriei Constanţa - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.674D/2010.
    La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

                                     CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 29 iulie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 33.650/212/2009, Judecãtoria Constanţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1.169 din Codul civil, precum şi ale art. 16 alin. (1), art. 32 alin. (2) şi (3), art. 33 şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Ion Miron într-o cauzã având ca obiect o plângere contravenţionalã.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale şi încalcã dreptul la un proces echitabil în mãsura în care, prin conţinutul acestora, precum şi prin interpretarea şi aplicarea lor, se creeazã o prezumţie de legalitate a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, sarcina probei în cadrul plângerii contravenţionale revenind contravenientului. În acest sens, apreciazã ca fiind contrarã normelor constituţionale invocate obligativitatea contravenientului de a-şi proba nevinovãţia în cadrul procedurii plângerii contravenţionale, fãrã ca vreun text de lege sã oblige organul constatator sã facã dovada celor înscrise în procesul-verbal de constatare a contravenţiei. Aşa fiind, considerã cã organul constatator are o poziţie privilegiatã, pe când contravenientul este supus unei adevãrate probatio diabolica, fiind pus în situaţia de a fi nevoit a proba fapte negative (de exemplu, nu a fost prezent la locul sãvârşirii faptei, nu a pãtruns în intersecţie pe culoarea roşie a semaforului etc.).
    Judecãtoria Constanţa - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã textele de lege criticate nu contravin normelor constituţionale invocate.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                     CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1169 din Codul civil, precum şi cele ale art. 16 alin. (1), art. 32 alin. (2) şi (3), art. 33 şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001.
    Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
    - Art. 1.169 din Codul civil: "Cel ce face o propunere înaintea judecãţii trebuie sã o dovedeascã.";
    - Art. 16 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: "Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncã ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost sãvârşitã, precum şi arãtarea tuturor împrejurãrilor ce pot servi la aprecierea gravitãţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţioneazã contravenţia; indicarea societãţii de asigurãri, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitãrii în termen de 48 de ore a jumãtate din minimul amenzii prevãzute de actul normativ, dacã acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a cãii de atac şi organul la care se depune plângerea.";
    - Art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: "(2) Plângerea împreunã cu dosarul cauzei se trimit de îndatã judecãtoriei în a cãrei circumscripţie a fost sãvârşitã contravenţia.
    (3) Plângerea suspendã executarea. Plângerea persoanelor prevãzute la art. 31 alin. (2) suspendã executarea numai în ceea ce priveşte despãgubirea sau, dupã caz, mãsura confiscãrii.";
    - Art. 33 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: "(1) Judecãtoria va fixa termen de judecatã, care nu va depãşi 30 de zile, şi va dispune citarea contravenientului sau, dupã caz, a persoanei care a fãcut plângerea, a organului care a aplicat sancţiunea, a martorilor indicaţi în procesul-verbal sau în plângere, precum şi a oricãror alte persoane în mãsurã sã contribuie la rezolvarea temeinicã a cauzei.
    (2) În cazul în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie, judecãtoria va cita şi societatea de asigurãri menţionatã în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.";
    - Art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: "(1) Instanţa competentã sã soluţioneze plângerea, dupã ce verificã dacã aceasta a fost introdusã în termen, ascultã pe cel care a fãcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacã aceştia s-au prezentat, administreazã orice alte probe prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotãrãşte asupra sancţiunii, despãgubirii stabilite, precum şi asupra mãsurii confiscãrii.
    (2) Dacã prin lege nu se prevede altfel, hotãrârea judecãtoreascã prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacatã cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Recursul suspendã executarea hotãrârii."
    Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi ale art. 24 alin. (1) privind garantarea dreptului la apãrare.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textele de lege criticate au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale şi având o motivare similarã.
    În acest sens, sunt, de exemplu, Decizia nr. 56/2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 14 februarie 2008, şi Decizia nr. 531/2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 11 iulie 2008, referitoare la art. 1169 din Codul civil, precum şi Decizia nr. 363/2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 12 mai 2011, sau Decizia nr. 421/2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 25 mai 2011, privind textele criticate din cuprinsul Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, decizii prin care Curtea a statuat cã acestea nu contravin art. 21 şi art. 24 din Constituţie.
    Astfel, prin deciziile menţionate, Curtea a statuat cã prevederile art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu instituie privilegii sau discriminãri, deoarece atât conţinutul procesului-verbal de contravenţie, cât şi condiţiile de întocmire a acestuia sunt reglementate fãrã nicio discriminare pentru toate persoanele care au sãvârşit contravenţii.
    Totodatã, Curtea a reţinut cã, potrivit art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, instanţa competentã sã soluţioneze plângerea verificã dacã aceasta a fost introdusã în termen, îl ascultã pe cel care a fãcut-o şi pe celelalte persoane citate, între care, potrivit art. 33 din ordonanţã, şi organul care a aplicat sancţiunea, precum şi orice alte probe prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal, stabilind sancţiunea, despãgubirile şi, dacã este cazul, mãsura confiscãrii. Dispoziţiile alin. (2) al art. 34 din ordonanţã prevãd cã hotãrârea judecãtoreascã prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacatã cu recurs, fãrã ca motivarea acestuia sã fie obligatorie.
    De asemenea, pe tot parcursul soluţionãrii plângerii îndreptate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, atât la instanţa de fond, cât şi în recurs, contravenientul poate sã îşi exercite fãrã nicio restricţie dreptul la apãrare. Din procedura de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultã rãsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabã, exercitarea dreptului la apãrare.
    Astfel, potrivit jurisprudenţei sale aplicabile în materie, concretizate în mai multe decizii, precum Decizia nr. 1.096/2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, Curtea a reţinut cã procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucurã de prezumţia de legalitate, însã, atunci când este formulatã o plângere împotriva acesteia, este contestatã chiar prezumţia de care se bucurã. În acest caz, instanţa de judecatã competentã va administra probele prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie sã îşi demonstreze propria nevinovãţie, revenind instanţei de judecatã obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflãrii adevãrului.
    Instanţele de judecatã trebuie sã manifeste un rol activ pentru aflarea adevãrului din moment ce contravenţia intrã sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
    Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia pronunţatã de Curte, cât şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauzã.

    Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1169 din Codul civil, precum şi ale art. 16 alin. (1), art. 32 alin. (2) şi (3), art. 33 şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Ion Miron în Dosarul nr. 33.650/212/2009 al Judecãtoriei Constanţa - Secţia civilã.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 iunie 2011.

          PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                  AUGUSTIN ZEGREAN

                 Magistrat-asistent,
                 Ingrid Alina Tudora

                                    ---------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016