Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 890 din 10 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 237 alin. (3), (4) si (7) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 600 din 12 august 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia Miu - prim-magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 237 alin. (3), (4) şi (7) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Direcţia Generalã a Finanţelor Publice a Judeţului Dolj în Dosarul nr. 169/54/2008 al Curţii de Apel Craiova - Secţia comercialã, cauzã înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 1.081D/2008.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.082D/2008-1.132D/2008, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identicã cu cea ridicatã în Dosarul nr. 1.081D/2007.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.081D/2008-1.132D/2008, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.082D/2008-1.132D/2008 la Dosarul nr. 1.081D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Luând cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile pronunţate în dosarele nr. 169/54/2008, 376/54/2008, 377/54/2008, 378/54/2008, 379/54/2008, 382/54/2008, 383/54/2008, 385/54/2008, 386/54/2008, 388/54/2008, 389/54/2008, 393/54/2008, 394/54/2008, 395/54/2008, 399/54/2008, 401/54/2008, 402/54/2008, 411/54/2008, 413/54/2008, 424/54/2008, 425/54/2008, 429/54/2008, 433/54/2008, 435/54/2008, 436/54/2008, 442/54/2008, 443/54/2008, 444/54/2008, 447/54/2008, 448/54/2008, 449/54/2008, 451/54/2008, 452/54/2008, 455/54/2008, 457/54/2008, 458/54/2008, 460/54/2008, 461/54/2008, 463/54/2008, 464/54/2008, 465/54/2008, 466/54/2008, 470/54/2008, 471/54/2008, 477/54/2008, 478/54/2008, 483/54/2008, 484/54/2008, 486/54/2008, 487/54/2008, 488/54/2008 şi nr. 489/54/2008, Curtea de Apel Craiova - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 237 alin. (3), (4) şi (7) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale.
Excepţia a fost ridicatã de Direcţia Generalã a Finanţelor Publice a Judeţului Dolj cu ocazia soluţionãrii unor recursuri declarate împotriva unor încheieri ale judecãtorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului Dolj.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textele criticate contravin dispoziţiilor art. 21, art. 24 alin. (1) şi art. 129 din Constituţie, deoarece împiedicã liberul acces la justiţie, întrucât nu prevãd reguli de procedurã clare cu privire la condiţiile şi termenele în care justiţiabilii sã îşi poatã exercita drepturile lor procesuale. Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa cã o normã este previzibilã atunci când este redactatã cu suficientã precizie, astfel încât cetãţeanul sã dispunã de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-o anumitã situaţie, care sã-i permitã acestuia sã prevadã, într-o mãsurã rezonabilã, consecinţele care pot apãrea dintr-un act determinat. În acelaşi timp, norma juridicã trebuie sã fie accesibilã. Or, dispoziţiile alin. (2) şi (3) ale textului criticat nu prevãd în ce termen se publicã hotãrârile de dizolvare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Totodatã, este limitat accesul pãrţilor la monitor pentru cã nu existã, în mod obiectiv, posibilitatea de a obţine pe cale electronicã informaţii de pe pagina de internet a Regiei Autonome "Monitorul Oficial", iar volumul de informaţii referitoare la societãţile comerciale este foarte mare. Se aratã cã nu existã un cuprins al actelor publicate, cu toate cã se editeazã "30 de monitoare zilnic", ceea ce face imposibilã identificarea datei la care a fost publicatã o anumitã informaţie în vederea exercitãrii drepturilor prevãzute de lege. Autorul excepţiei mai susţine cã nici dispoziţiile alin. (7) nu sunt previzibile şi accesibile, deoarece data de la care începe sã curgã termenul de formulare a cererii de numire a lichidatorului este incertã, întrucât hotãrârea devine irevocabilã fie prin expirarea termenului de recurs, fie prin soluţionarea recursului.
Curtea de Apel Craiova - Secţia comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate al cãrei obiect îl constituie dispoziţiile <>art. 237 alin. (3), (4) şi (7) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtoarea redactare:
"(3) Hotãrârea tribunalului prin care s-a pronunţat dizolvarea se înregistreazã în registrul comerţului, se comunicã direcţiei generale a finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala titularului cererii de dizolvare, acesta putând sã se îndrepte împotriva societãţii.
(4) În cazul mai multor hotãrâri judecãtoreşti de dizolvare, pentru situaţiile prevãzute la alin. (1), publicitatea se va putea efectua în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în forma unui tabel cuprinzând: codul unic de înregistrare, denumirea, forma juridicã şi sediul societãţii dizolvate, instanţa care a dispus dizolvarea, numãrul dosarului, numãrul şi data hotãrârii de dizolvare. În aceste cazuri, tarifele de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, se reduc cu 50 %. [...]
(7) Dacã în termen de 3 luni de la data rãmânerii irevocabile a hotãrârii judecãtoreşti de dizolvare nu se procedeazã la numirea lichidatorului, judecãtorul delegat, la cererea oricãrei persoane interesate, numeşte un lichidator de pe Lista practicienilor în reorganizare şi lichidare, remunerarea acestuia urmând a fi fãcutã din averea persoanei juridice dizolvate sau, în cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit în temeiul <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare."
Autorul excepţiei susţine cã prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apãrare şi ale art. 129 referitoare la folosirea cãilor de atac, întrucât ele nu sunt previzibile şi accesibile, deoarece nu prescriu reguli de procedurã clare cu privire la condiţiile şi termenele în care justiţiabilii sã îşi poatã exercita drepturile procesuale.
Curtea reţine cã, potrivit alin. (1) al textului criticat, tribunalul va putea pronunţa o hotãrâre de dizolvare a societãţii comerciale în cazurile în care societatea nu mai îndeplineşte condiţiile legale de funcţionare ca urmare a unor împrejurãri care se datoreazã propriei sale lipse de diligenţã. Dispoziţiile alin. (2) şi (3) ale <>art. 237 din Legea nr. 31/1990 se aplicã numai acestei categorii de societãţi, aşa cum rezultã din chiar alin. (2), care stabileşte cã nu se aplicã prevederile alin. (1) lit. c) "în cazul în care societatea a fost în inactivitate temporarã, anunţatã organelor fiscale şi înscrisã în registrul comerţului". De asemenea, Curtea reţine cã în materie civilã şi comercialã lipsa de diligenţã este un element al relei-credinţe, or, într-un stat de drept, toate subiectele de drept trebuie sã îşi exercite drepturile şi obligaţiile cu bunã-credinţã. De aceea, în cazul unui dezinteres evident al societãţilor comerciale, legiuitorul are legitimare constituţionalã sã reglementeze dizolvarea acestora prin hotãrâre a tribunalului, a cãrei publicitate se face nu potrivit Codului de procedurã civilã, ci prin comunicarea hotãrârii cãtre direcţia generalã a finanţelor publice judeţeanã, respectiv a municipiului Bucureşti, şi prin publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea IV-a.
Curtea constatã cã prin reglementarea unor reguli speciale de procedurã în materia dizolvãrii persoanelor juridice ce desfãşoarã acte de comerţ, legiuitorul nu a obstrucţionat accesul la justiţie al societãţilor comerciale şi nici nu a încãlcat dreptul la apãrare, garantate de art. 21 şi art. 24 din Constituţie, ci, aşa cum rezultã din dispoziţiile alin. (5) al art. 237, orice persoanã interesatã poate face recurs împotriva hotãrârii de dizolvare în termen de 30 de zile de la efectuarea publicitãţii. Astfel, nu se înlãturã posibilitatea persoanelor care dovedesc un interes de a se adresa justiţiei şi de a se prevala de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil, de a produce probe în apãrare, inclusiv de a dovedi netemeinicia hotãrârii tribunalului prin care s-a pronunţat dizolvarea societãţii comerciale. Aceastã mãsurã legislativã este o expresie a obligaţiei statului, prevãzutã la art. 135 din Constituţie, de a elimina din viaţa economicã societãţile comerciale neviabile, pentru a conferi dinamismul necesar unei economii de piaţã.
Curtea Constituţionalã constatã cã este nefondatã şi critica ce vizeazã încãlcarea exigenţelor de elaborare a normelor juridice.
Astfel, potrivit <>art. 7 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004, textul legislativ trebuie sã fie formulat clar, fluent şi inteligibil, pentru a asigura precizia şi claritatea dispoziţiilor.
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa cã norma legalã trebuie sã fie suficient de accesibilã şi de previzibilã, astfel încât sã permitã cetãţeanului sã dispunã de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi sã fie capabil sã prevadã, într-o mãsurã rezonabilã, consecinţele care pot apãrea. Astfel, în Cauza "Hertel contra Elveţiei"- 1998, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut cã previzibilitatea legii nu trebuie neapãrat sã fie însoţitã de certitudini absolute. Certitudinea, chiar dacã este de dorit, este dublatã uneori de o rigiditate excesivã, or, dreptul trebuie sã ştie sã se adapteze schimbãrilor de situaţie. Existã multe legi care se servesc, prin forţa lucrurilor, de formule mai mult sau mai puţin vagi, a cãror interpretare depinde de practicã, aşa cum se întâmplã şi în cazul judecãtorului român.
Şi în Cauza "Wingrove contra Marii Britanii" - 1996, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a decis cã legea internã pertinentã, care înglobeazã atât dreptul scris, cât şi pe cel nescris, trebuie sã fie formulatã cu o precizie suficientã pentru a permite persoanelor interesate, care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist, sã prevadã într-o mãsurã rezonabilã, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Aşa fiind, o lege care atribuie o putere de apreciere (cum este, în speţã, cazul judecãtorului român) nu contravine, în principiu, acestei exigenţe.
Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate sunt suficient de clare şi accesibile, însã punerea lor în aplicare depinde de diligenţa societãţilor comerciale ce sunt vizate de aceste dispoziţii. Potrivit art. 129 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul se bucurã de atributul exclusiv de a stabili normele de procedurã, putând sã instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, în vederea unor situaţii specifice.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 237 alin. (3), (4) şi (7) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Direcţia Generalã a Finanţelor Publice a Judeţului Dolj în dosarele nr. 169/54/2008, 376/54/2008, 377/54/2008, 378/54/2008, 379/54/2008, 382/54/2008, 383/54/2008, 385/54/2008, 386/54/2008, 388/54/2008, 389/54/2008, 393/54/2008, 394/54/2008, 395/54/2008, 399/54/2008, 401/54/2008, 402/54/2008, 411/54/2008, 413/54/2008, 424/54/2008, 425/54/2008, 429/54/2008, 433/54/2008, 435/54/2008, 436/54/2008, 442/54/2008, 443/54/2008, 444/54/2008, 447/54/2008, 448/54/2008, 449/54/2008, 451/54/2008, 452/54/2008, 455/54/2008, 457/54/2008, 458/54/2008, 460/54/2008, 461/54/2008, 463/54/2008, 464/54/2008, 465/54/2008, 466/54/2008, 470/54/2008, 471/54/2008, 477/54/2008, 478/54/2008, 483/54/2008, 484/54/2008, 486/54/2008, 487/54/2008, 488/54/2008 şi nr. 489/54/2008 ale Curţii de Apel Craiova - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 iulie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
