Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 89 din 28 februarie 2013 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. V din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 114/2009 privind unele masuri financiar-bugetare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 199 din 9 aprilie 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Mureş - Secţia civilă în Dosarul nr. 5.751/102/2011 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.332D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens Decizia nr. 116/2012 a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 24 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 5.751/102/2011, Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare. Excepţia a fost ridicată din oficiu de către instanţa judecătorească în cadrul unui litigiu având ca obiect soluţionarea cererii reclamantului Avram Sălăgean în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Mureş, ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată pârâta la plata diferenţelor de pensie echivalente punctajului suplimentar pentru grupa II de muncă, începând cu luna noiembrie 2008 şi până în luna august 2011.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa judecătorească susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiile statului de drept şi ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă.
În acest sens, arată că principiul constituţional al statului de drept implică asigurarea aplicării normelor juridice în spiritul şi litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendinţe de reglementare a unor situaţii juridice. Acest principiu face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstrucţionaţi de a se bucura efectiv de drepturile reglementate în favoarea lor, astfel cum a fost statuat şi în Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Aceasta "este şi situaţia reclamantului, al cărui drept a fost vidat de substanţa sa, devenind lipsit de orice valoare ("nudum jus").
Astfel, prin art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 se garantează dreptul la un număr suplimentar de puncte pentru fiecare an de spor ("bonus") de vechime aferent grupelor I şi II de muncă, deoarece, aşa cum se precizează în preambulul ordonanţei, acest "bonus" de stagiu "nu reprezintă perioadă contributivă", deci este o perioadă pur teoretică, pentru care nu se acordau până atunci puncte de pensie.
La mai puţin de două luni a fost adoptată Legea nr. 218/2008, care, prin art. I pct. 3, introduce şi garantează dreptul la creşterea punctajului de pensie pentru perioadele (efective şi concrete) în care au fost desfăşurate activităţi în locuri de muncă încadrate în grupele I şi II de muncă. Deci, spre deosebire de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, prin Legea nr. 218/2008 se acordă o creştere de punctaj pentru o perioadă efectivă (nu teoretică) în care s-a prestat munca (în grupele I şi II) şi pentru care şi înainte se acordau puncte, Legea nr. 218/2008 nefăcând altceva decât să "crească" punctajul anterior, pentru a recompensa munca grea depusă şi pentru faptul că în perioadele din grupele I şi II de muncă se plăteau contribuţii de asigurări sociale majorate substanţial faţă de grupa normală de muncă (conform Decretului nr. 389/1972, modificat prin Legea nr. 49/1992).
Potrivit art. II din Legea nr. 218/2008, creşterea punctajului de pensie trebuia realizată prin recalcularea din oficiu a pensiilor începând cu data de 1 septembrie 2009.
Însă, acest drept la creşterea punctajului de pensie garantat de Legea nr. 218/2008 a fost golit de orice conţinut prin ordonanţe de urgenţă ulterioare, care prevăd amânarea timp de 2 ani a punerii în aplicare a legii, şi prin diminuarea drastică a creşterii de punctaj garantate de lege. Astfel, prin art. IV teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 a fost abrogat art. II din Legea nr. 218/2008, care statua până atunci aplicarea creşterii punctajului de pensie începând cu data de 1 ianuarie 2009. De asemenea, prin art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 a fost prorogată punerea în aplicare a dreptului la creşterea punctajului garantat de Legea nr. 218/2008, până la data de 1 ianuarie 2011.
Totodată, cuantumul dreptului la creşterea punctajului de pensie garantat de Legea nr. 218/2008 a fost diminuat drastic prin deducerea din acest cuantum a cuantumului dreptului suplimentar de pensie prevăzut distinct de art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008. Aceasta, în condiţiile în care cele două drepturi sunt distincte, fiind acordate pentru perioade distincte şi pentru scopuri diferite.
În consecinţă, instanţa apreciază că dispoziţiile de lege criticate contravin, în primul rând, prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, neexistând nicio situaţie extraordinară care să permită golirea de conţinut a dreptului de pensie garantat de lege, prin amânarea aplicării timp de 2 ani, respectiv diminuarea drastică a cuantumului acestui drept. În acest sens, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 104/2009, nr. 82/2009, nr. 1.221/2008, nr. 984/2009 şi nr. 109/2010.
Mai susţine instanţa că Guvernul a intervenit prin ordonanţe de urgenţă pentru a contracara o politică legislativă a Parlamentului în materie de pensii, încălcând astfel prevederile art. 1 alin. (4) şi (5) şi ale art. 115 alin. (6) din Constituţie şi afectând dreptul fundamental la pensie garantat de art. 47 alin. (2) din Constituţie. Susţine că a fost afectat, de asemenea, şi dreptul de proprietate asupra creanţelor rezultând din pensii şi care erau garantate prin lege, încălcându-se astfel şi prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile de lege criticate stabilesc doar decalarea termenului de aplicare a măsurilor de creştere a punctului de pensie în situaţia persoanelor care au desfăşurat activităţi în grupele I şi II de muncă. O atare decalare nu afectează conţinutul dreptului la pensie sau al dreptului de proprietate privată, deoarece legiuitorul poate suspenda temporar aplicarea unor dispoziţii legale printr-un act de acelaşi nivel, în cazul în care condiţiile economice, financiare sau sociale o impun.
În final, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.278/2010, nr. 1.541/2010, nr. 1.653/2010, nr. 1.300/2010 şi nr. 116/2012.
Avocatul Poporului apreciază, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece plafonarea punctajului de pensie, precum şi a cuantumului pensiei se aplică tuturor categoriilor de cetăţeni înscrişi în sistemul public de pensii, fiind impusă de limitele fondurilor financiare existente pentru plata pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unde măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 240/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 8 decembrie 2011, care au următorul cuprins:
"Articolul II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 decembrie 2008, aprobată prin Legea nr. 155/2009, se modifică şi va avea următorul cuprins:
«Art. II. - (1) Prevederile art. 165^1 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2011, prin acordarea diferenţei dintre punctajul mediu anual rezultat în urma majorării efectuate conform prevederilor Legii nr. 218/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare, şi cel acordat conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009.
(2) Punctajul mediu anual calculat conform prevederilor alin. (1) se adaugă la punctajul mediu anual cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2010.
(3) În situaţia în care cuantumul pensiei aferent punctajului mediu anual rezultat în urma aplicării prevederilor alin. (2) este mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată, se menţine cuantumul cuvenit ori aflat în plată până la data la care, prin aplicarea formulei de calcul prevăzute de lege, se va obţine un cuantum al pensiei mai mare.
(4) Drepturile de pensie rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) şi (2) se acordă beneficiarilor începând cu luna ianuarie 2011.»"
Anterior sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Având în vedere însă cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, urmează a se analiza constituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate, aplicabile cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.
Prevederile art. 165^1 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, la care fac referire dispoziţiile de lege criticate, aveau următorul cuprins:
"(1) Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I şi/sau grupa II de muncă, beneficiază de o creştere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:
a) cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă;
b) cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
(3) De creşterea punctajelor anuale prevăzută la alin. (1) beneficiază şi persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001 - 2 noiembrie 2008 inclusiv, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 782 alin. (2)."
Instanţa de judecată - autor al excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi principiul respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege care suspendă începerea termenului de recalculare a pensiei pentru pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I şi/sau grupa II de muncă.
Astfel, prin Decizia nr. 116 din 16 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 5 mai 2012, prin Decizia nr. 1.254 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 3 noiembrie 2010, şi prin Decizia nr. 1.278 din 12 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 3 decembrie 2010, Curtea a arătat că "emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 - prin care se amâna aplicarea dispoziţiilor art. 165^1 din Legea nr. 19/2000 - nu poate fi catalogată ca afectând dreptul fundamental la pensie, întrucât, faţă de Legea nr. 218/2008, care recunoştea drepturi suplimentare faţă de cuantumul pensiei aflate în plată, nu aduce reglementări de drept substanţial noi, deci nici nu afectează într-un sens negativ dreptul constituţional la pensie. [...] Abrogându-se textul art. II din Legea nr. 218/2008, recalcularea pensiilor potrivit art. 165^1 din Legea nr. 19/2000, cu modificările operate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, se va face, potrivit art. II alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, începând cu luna ianuarie 2010, termen prorogat ulterior prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009, până în luna ianuarie 2011".
În consecinţă, Curtea a statuat că "în aceste condiţii nu se poate susţine că textul legal criticat ar fi afectat în mod negativ dreptul substanţial la pensie, doar termenul pentru recalcularea acesteia fiind amânat pentru luna ianuarie 2011, astfel încât Curtea constată că nu au fost încălcate prevederile art. 115 alin. (6) coroborate cu art. 47 alin. (2) din Constituţie."
Totodată, Curtea a reţinut că legiuitorul este suveran să decidă momentul intrării în vigoare a unei măsuri reparatorii, însă "prorogarea repetată a intrării în vigoare a prevederilor art. 165^1 din Legea nr. 19/2000 nu este de dorit, întrucât ar putea înfrânge, în final, chiar esenţa dreptului la pensie, ceea ce este inadmisibil".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la inexistenţa situaţiei extraordinare pentru adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009, Curtea reţine că, aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, pentru emiterea unei ordonanţe de urgenţă este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public. Astfel, prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, şi prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, Curtea a reţinut implicaţiile deosebirii terminologice dintre noţiunea de "caz excepţional", utilizat în concepţia art. 114 alin. (4) din Constituţie anterior revizuirii, şi cea de "situaţie extraordinară", arătând că, deşi diferenţa dintre cei doi termeni, din punctul de vedere al gradului de abatere de la obişnuit sau comun căruia îi dau expresie, este evidentă, acelaşi legiuitor a simţit nevoia să o pună la adăpost de orice interpretare de natură să minimalizeze o atare diferenţă, prin adăugarea sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată", consacrând astfel in terminis imperativul urgenţei reglementării.
Prin aceleaşi decizii, Curtea a reamintit jurisprudenţa sa pronunţată anterior revizuirii Legii fundamentale şi a precizat că de esenţa cazului excepţional este caracterul său obiectiv, în sensul că "existenţa sa nu depinde de voinţa Guvernului care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacţioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţă" (Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998).
Având în vedere acestea, Curtea reţine că - în cazul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 - este descrisă în preambulul acesteia situaţia extraordinară care a condus la adoptarea ei, şi anume "evoluţia crizei economice în anul 2009, precum şi extinderea acesteia în cursul anului 2010", care "impune luarea de urgenţă a unor măsuri pentru a se putea asigura respectarea angajamentelor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaţionale, acorduri absolut necesare pentru stabilitatea economică a României, pentru atingerea ţintelor de deficit ale bugetului general consolidat în anul 2010". Totodată, în preambul se menţionează că "se impune adoptarea în regim de urgenţă a unor măsuri cu caracter excepţional, prin care să se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare şi în anul 2010" şi că "neadoptarea acestor măsuri în regim de urgenţă ar duce la pierderea acordurilor cu instituţiile financiare internaţionale, cu consecinţa creării unor dezechilibre macroeconomice de natură să ducă la imposibilitatea relansării economice."
Pe cale de consecinţă, Curtea constată că a existat o situaţie extraordinară - în sensul celor reţinute în jurisprudenţa sa cu privire la această noţiune - care a impus adoptarea dispoziţiilor criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009, fiind astfel respectate prevederile art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală.
Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Constituţie, Curtea constată că principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat nu are semnificaţia interzicerii Guvernului de a interveni, pe cale legislativă delegată, în sensul modificării, completării sau al abrogării unor legi adoptate de Parlament.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, Curtea constată că, din perspectiva celor mai sus arătate, nu se poate reţine o încălcare a acestor principii constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii:
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Mureş - Secţia civilă în Dosarul nr. 5.751/102/2011.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
Magistrat-asistent,
AUGUSTIN ZEGREAN
Ioana Marilena Chiorean
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
