Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 89 din 27 martie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 2 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reinnoirea contractelor de inchiriere privind unele suprafete locative si a dispozitiilor art. 2, art. 9 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 13, art. 14 alin. (1) si (2), art. 17 si art. 32 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 296 din 6 iunie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Cristina Radu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 2 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative şi a dispoziţiilor art. 2, art. 9 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 13, art. 14 alin. (1) şi (2), art. 17 şi <>art. 32 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Maria Dumitrescu în Dosarul nr. 1.982/2000 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
La apelul nominal rãspunde reprezentantul autorului exceptiei, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului exceptiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia, considerând ca dispoziţiile legale invocate contravin prevederilor art. 20, 41 şi 51 din Constituţie. Se apreciazã ca sunt incalcate dispoziţiile art. 1 alin. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând, pe de o parte, ca dispoziţiile <>art. 1 şi 2 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative au devenit inaplicabile prin efectul <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 194522 decembrie 1989, iar pe de alta parte, invocand în acest sens practica jurisdicţionalã în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 iunie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 1.982/2000, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 2 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative şi a dispoziţiilor art. 2, art. 9 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 13, art. 14 alin. (1) şi (2), art. 17 şi <>art. 32 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Maria Dumitrescu.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca prin prelungirea sau reînnoirea de drept a contractelor de închiriere "se incalca dreptul proprietarului de a dispune de bunul sau", arãtându-se ca "statul nu poate impune proprietarului o restrictie asupra dreptului de a dispune de proprietatea sa, restrictie care sa fie constituţionalã". Se apreciazã ca astfel se incalca prevederile art. 20, 41 şi 51 din Constituţie şi ale art. 1 pct. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale.
Preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei Deputaţilor nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile partii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 1 şi 2 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative şi dispoziţiile art. 2, art. 9 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 13, art. 14 alin. (1) şi (2), art. 17 şi <>art. 32 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe.
Textele criticate din <>Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative au urmãtorul conţinut:
- Art. 1: "Contractele de închiriere, indiferent de proprietar, privind suprafeţele locative cu destinaţia de locuinţe, supuse normarii şi închirierii conform Legii nr. 5/1973, precum şi cele folosite de cãtre aşezãminte social-culturale şi de învãţãmânt, de partide politice, sindicate şi alte organizaţii neguvernamentale, aflate în curs de executare la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se prelungesc de drept pe o perioada de 5 ani, în aceleaşi condiţii.";
- Art. 2: "Contractele de închiriere având ca obiect aceleaşi suprafeţe prevãzute în art. 1, existente la 1 ianuarie 1988, precum şi cele încheiate şi expirate dupã 1 ianuarie 1988 se reinnoiesc, în aceleaşi condiţii, dacã chiriaşul ocupa şi în prezent spaţiul locativ care a fãcut obiectul închirierii."
De asemenea, textele criticate din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe au urmãtorul conţinut:
- Art. 2: "Durata contractelor de închiriere încheiate dupã prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere în baza <>Legii nr. 17/1994 , pentru suprafeţele cu destinaţia de locuinta redobândite de foştii proprietari sau de moştenitorii acestora anterior intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta, se prelungeşte, la cererea chiriaşului, pentru o perioada de cel mult 3 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta.";
- Art. 9 alin. (1): "În cazurile prevãzute la art. 2-7, între proprietari şi chiriaşi se va încheia un nou contract de închiriere numai la cererea chiriaşului sau a fostului chiriaş, dupã caz.";
- Art. 11 alin. (1): "Nerespectarea de cãtre proprietar a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior pana la încheierea unui nou contract de închiriere. Neplata chiriei pana la încheierea noului contract de închiriere nu poate fi invocatã de proprietar ca motiv de evacuare a chiriaşului sau a fostului chiriaş.";
- Art. 13: "Prelungirea contractelor de închiriere nu se aplica:
a) în cazul contractelor de închiriere încheiate de chiriaşi cu proprietari persoane fizice, altele decât cele prevãzute la art. 2-7;
b) în cazul contractelor de închiriere pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, prevãzute la art. 1-7, ai cãror titulari de contract sau membri de familie mentionati în contract sunt proprietari ai unei locuinţe corespunzãtoare ori au înstrãinat o locuinta corespunzãtoare dupã data de 1 ianuarie 1990, în aceeaşi localitate. Fac excepţie contractele de închiriere ai cãror titulari sau membri de familie mentionati în contract au redobândit, în calitate de fosti proprietari sau moştenitori ai acestora, locuinţe care sunt efectiv ocupate de chiriaşi persoane fizice, de una dintre persoanele juridice prevãzute la art. 1 sau de o instituţie publica;
c) chiriaşului care refuza sa preia în folosinta o alta locuinta pusã la dispoziţie în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenta de cãtre fostul proprietar sau de moştenitorii acestuia ori de cãtre autoritãţile publice locale;
d) în cazul litigiilor determinate de refuzul chiriaşilor cãrora li s-a notificat sa încheie un nou contract de închiriere cu proprietarul potrivit <>Legii nr. 17/1994 , <>Legii nr. 112/1995 sau <>Legii nr. 114/1996 , republicatã;
e) în cazul litigiilor dintre proprietar şi chiriaş având ca obiect schimbul obligatoriu de locuinţe;
f) în cazul chiriaşilor care au subinchiriat locuinta fãrã consimţãmântul scris al proprietarului;
g) în cazul chiriaşilor care au schimbat total sau parţial destinaţia ori structura interioarã a locuinţei fãrã consimţãmântul scris al proprietarului şi fãrã aprobãrile legale;
h) chiriaşului care a pricinuit însemnate stricãciuni locuinţei, clãdirii în care este situata aceasta, instalaţiilor sau bunurilor aferente acestora ori care a înstrãinat fãrã drept pãrţi din acestea;
i) chiriaşului care are un comportament ce face imposibila convieţuirea sau care impiedica folosirea normalã a locuinţei;
j) în cazul prevãzut la <>art. 6, dacã persoana care a cumpãrat locuinta în baza Legii nr. 112/1995 a înstrãinat-o sub orice forma, inclusiv prin schimb;
k) în cazul prevãzut la <>art. 6, dacã persoana care a cumpãrat locuinta în baza Legii nr. 112/1995 a ipotecat-o, a concesionat-o sau a încheiat un contract de leasing pentru o parte sau pentru intreaga locuinta;
l) în cazul prevãzut la <>art. 6, dacã persoana care a cumpãrat locuinta în baza Legii nr. 112/1995 a închiriat-o în totalitate sau în parte. Dacã locuinta a fost închiriatã în parte, prevederile prezentului articol se aplica numai pentru suprafata din locuinta, închiriatã de persoana care a cumpãrat-o în baza <>Legii nr. 112/1995 .";
- Art. 14 alin. (1) şi (2): "(1) La expirarea termenului de închiriere chiriaşul are dreptul la reînnoirea contractului pentru aceeaşi perioada, dacã pãrţile nu modifica prin acord expres durata închirierii.
(2) Proprietarul poate refuza reînnoirea contractului de închiriere numai pentru urmãtoarele motive:
a) locuinta este necesarã pentru a satisface nevoile sale de locuit, ale soţului, pãrinţilor ori copiilor oricãruia dintre aceştia, numai dacã sunt cetãţeni romani cu domiciliul în România;
b) locuinta urmeazã sa fie vândutã în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenta;
c) chiriaşul nu a achitat chiria cel puţin 3 luni consecutive în executarea contractului de închiriere;
d) în cazurile prevãzute la art. 13 lit. f)-i).";
- Art. 17: "Persoana prevãzutã la art. 14 alin. (2) lit. a) trebuie sa ocupe locuinta în termen de 60 de zile de la data pãrãsirii acesteia de cãtre chiriaş şi pentru o perioada care nu poate fi mai mica de un an de la data mutãrii efective în locuinta."
- Art. 32 alin. (2): "În acest caz, nivelul maxim al chiriei nu poate depãşi 25 % din venitul net lunar pe familie, dacã venitul mediu net lunar pe membru de familie este mai mic decât salariul mediu net lunar pe economie."
Textele constituţionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate sunt urmãtoarele:
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale.";
- Art. 41: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilitã potrivit legii, cu dreapta şi prealabilã despãgubire.
(4) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(5) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiţie.
(6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.
(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.";
- Art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."
De asemenea, se invoca încãlcarea art. 1 pct. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, text care are urmãtorul conţinut: "Orice persoana fizica sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 1 şi 2 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative, Curtea constata ca prin Decizia nr. 30 din 6 aprilie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 18 aprilie 1994, a decis ca aceste prevederi legale sunt constituţionale. Pentru a pronunţa aceasta soluţie Curtea a reţinut ca prelungirea termenului de validitate a contractelor de închiriere "nu atinge cu nimic dreptul de dispoziţie al proprietarului. Închirierea este în dreptul civil un simplu act de administrare, care nu afecteazã atributul dispoziţiei. Proprietarul îşi conserva intact dreptul sau de proprietate, beneficiazã de toate drepturile ce decurg şi este ţinut de toate obligaţiile ce îi revin".
Analizând conţinutul dispoziţiilor legale criticate, Curtea constata ca finalitatea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 este aceea de a reglementa raporturile dintre chiriaşi şi proprietari, de a oferi soluţii situaţiilor litigioase ivite în procesul aplicãrii <>Legii nr. 112/1995 , prin utilizarea unor mijloace juridice, inclusiv prin schimbul obligatoriu de locuinta, şi de a stabili cuantumul chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinta. Prin dispoziţiile ordonanţei nu se reglementeazã regimul general al proprietãţii şi moştenirii şi nici regimul general privind raporturile de munca, sindicatele şi protecţia socialã, domenii pentru care, într-adevãr, Constituţia prevede necesitatea reglementãrii prin lege organicã.
De asemenea, Curtea observa ca intervenţia Guvernului printr-o mãsura de urgenta s-a justificat, avându-se în vedere faptul ca la data de 18 aprilie 1999 expira termenul prevãzut de <>Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative, iar emiterea unei ordonanţe de urgenta se impunea pentru evitarea unor posibile conflicte între proprietari şi chiriaşi.
Fata de motivele arãtate excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã şi urmeazã sa fie respinsã.
De altfel la aceeaşi soluţie de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate se ajunge şi pe baza argumentelor înfãţişate în opinia separatã formulatã la Decizia Curţii Constituţionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecata, o menţin şi în cauza de fata.
Curtea constata, de asemenea, ca textele legale invocate nu contravin nici prevederilor art. 1 pct. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât nu conţin dispoziţii prin care sa se aducã atingere dreptului de proprietate dobândit şi exercitat în condiţiile legii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 2 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative şi a dispoziţiilor art. 2, art. 9 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 13, art. 14 alin. (1) şi (2), art. 17 şi ale <>art. 32 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Maria Dumitrescu în Dosarul nr. 1.982/2000 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 27 martie 2001.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Cristina Radu
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
