Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 89 din 25 iunie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. IV pct. 2, pct. 3 alin. 2 si 3, pct. 4 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata si modificata prin Legea nr. 12/1995
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 282 din 31 iulie 1998
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Carmen-Daniela Manea - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 2, pct. 3 alin. 2 şi 3, pct. 4 şi 7 din <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 12/1995 . Excepţia a fost invocatã de Societatea Comercialã "Raguse Strater Servicii şi Producţie" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.743/1997 al Tribunalului Cluj - Secţia civilã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 16 iunie 1998, fiind consemnate în încheierea din aceeaşi data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 25 iunie 1998.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 şi 20 iunie 1997, pronunţate de Tribunalul Cluj - Secţia civilã în Dosarul nr. 2.743/1997, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. IV pct. 2, pct. 3 alin. 2 şi 3, pct. 4 şi 7 din <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 12/1995 , invocatã de Societatea Comercialã "Raguse Strater Servicii şi Producţie" - S.R.L. într-un litigiu privind o plângere impotriva contravenţiei aplicate societãţii comerciale pentru încãlcarea obligaţiei de repatriere a valutei.
Prin excepţia invocatã se susţin urmãtoarele:
- prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 nu pot fi aplicate de sine statator, ci numai prin completare cu Instrucţiunile Bãncii Naţionale a României nr. I/15.086/1995, care nu au fost publicate, creandu-se astfel o situaţie "paradoxala, în sensul ca un act normativ cu forta juridicã superioarã sa fie dependent, în aplicarea lui, de o norma interna a unei instituţii de stat", conferind astfel acestei instituţii facultatea "de a stabili ea însãşi reperele pentru aplicarea dispoziţiilor legale respective şi, totodatã, de a cenzura, pe aceasta cale, vointa legiuitorului";
- prevederile care fac obiectul exceptiei sunt contrare principiului constituţional al libertãţii comerţului, precum şi faptului ca o lege nationala nu poate stabili când debitorii externi sunt obligaţi sa-şi plãteascã datoriile, întrucât o asemenea lege se aplica numai pe teritoriul naţional. În acest sens, se apreciazã ca, prin prevederile ordonanţei, sunt sancţionaţi "subiectii de drept nationali pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractualmente asumate de cãtre partenerii lor din strãinãtate", ceea ce se considera ca reprezintã o prima "de încurajare pentru strãini în neexecutarea angajamentelor juridice asumate fata de romani".
De asemenea, se considera ca <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , instituind obligaţia pentru romani de a repatria valuta într-un anumit termen şi sanctionandu-i pentru nerespectarea acestei obligaţii, incalca prevederile art. 53 alin. (2) şi (3) din Constituţie, potrivit cãrora "sistemul legal de impunere trebuie sa asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale" şi sunt interzise "orice alte prestaţii în afarã celor stabilite prin lege în situaţii excepţionale".
Întrucât Încheierea de sesizare din 20 iunie 1997 nu cuprindea opinia instanţei, potrivit art. 19 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 12 noiembrie 1997, s-a solicitat acesteia sa completeze aceasta încheiere şi sa transmitã dosarul cauzei.
Instanta, conformându-se acestei solicitãri, a trimis Curţii atât încheierea modificatã, cat şi dosarul cauzei.
Din analiza actelor dosarului rezulta urmãtoarele:
- asa cum se prevede în Încheierea din 13 iunie 1997, excepţia invocatã se referã la <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , care, de altfel, constituia unul dintre temeiurile legale ale contravenţiei;
- prin Încheierea din 20 iunie 1997, asa cum a fost completatã, instanta îşi exprima opinia cu privire la prevederile la <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , iar autorul exceptiei, potrivit concluziilor scrise la care aceasta face referire, precizeazã ca excepţia vizeazã atât <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , în ansamblul sau, cat şi, în mod special, prevederile art. IV pct. 2, pct. 3 alin. 2 şi 3 şi pct. 4 din ordonanta sus-menţionatã.
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei invocate, instanta de judecata considera, în esenta, ca prevederile art. IV pct. 7 sunt neconstituţionale, întrucât modifica cuantumul amenzilor contravenţionale printr-o reglementare specialã, care nu are caracterul unei legi-cadru, cum sunt Legea nr. 32/1968 şi Ordonanta Guvernului nr. 55/1994, deci apreciazã ca neconstituţionalitatea ar rezulta din faptul ca printr-o lege specialã nu se poate modifica o prevedere a unei legi-cadru. De asemenea, în susţinerea acestui punct de vedere, se arata ca prevederile <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 consacra implicit conceptul de contravenţie continuatã, "teza penalista asupra contravenţiei, de natura sa o mute pe aceasta din sfera dreptului administrativ în cea a dreptului penal".
Pentru soluţionarea cauzei s-au solicitat, în conformitate cu art. 24 din Legea nr. 47/1992, republicatã, punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului şi, în temeiul art. 5 din aceeaşi lege, opinia Bãncii Naţionale a României.
În punctul de vedere al Guvernului se arata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã pentru urmãtoarele motive:
- instrucţiunile Bãncii Naţionale a României la care se referã autorul exceptiei "nu sunt o norma interna, cum susţine acesta, ci au fost adoptate în temeiul <>art. V din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995";
- abilitarea prin ordonanta a unei autoritãţi publice de a emite instrucţiuni de aplicare nu poate fi interpretatã ca o modalitate "de cenzurare a voinţei legiuitorului", cat timp aceasta se face în temeiul legii şi, în orice caz, nu are nici o legatura cu constituţionalitatea dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 , întrucât un act de aplicare nu face parte integrantã din norma supraordonata pe baza cãreia acest act a fost emis;
- invocarea prin excepţie a art. 107 alin. (2)-(4) din Constituţie este irelevanta, întrucât <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 s-a emis cu respectarea acestor prevederi;
- invocarea art. 53 alin. (2) şi (3) din Constituţie nu are legatura cu prevederile ce fac obiectul ordonanţei, care, în nici un fel, nu privesc aşezarea justa a sarcinilor fiscale, a sistemului legal de impunere sau alte prestaţii legate de contribuţia cetãţenilor la cheltuielile publice;
- în privinta art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, pentru negarea legitimitatii constituţionale a prevederilor ce fac obiectul exceptiei, se arata ca susţinerea este nefondata, deoarece, pe de o parte, activitatea de comerţ exterior a agenţilor economici se desfãşoarã pe baza autonomiei lor juridice, iar, pe de alta parte, este necesar ca aceasta activitate sa fie în concordanta cu interesul naţional, dat fiind ca "nici economia de piata şi nici libertatea comerţului nu justifica încãlcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere", iar în legatura cu susţinerea ca, prin <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , s-ar institui "rãspunderea cetãţenilor romani pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale asumate de cãtre partenerii lor din strãinãtate", se arata ca aceste aspecte sunt de competenta instanţei judecãtoreşti care va trebui sa aprecieze culpa agentului economic, spre a putea retine ca fapta sa constituie o contravenţie. Se arata, totodatã, ca acest motiv a fost analizat de Curtea Constituţionalã în Decizia nr. 274 din 26 iunie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 4 februarie 1998.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
Banca Nationala a României - Direcţia juridicã arata ca prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 12/1995 , sunt constituţionale.
De asemenea, arata ca stabilirea unor termene maxime de repatriere a valutei tine de disciplina financiarã, care este un atribut al statului ori al autoritãţii monetare, fãrã ca aceasta sa altereze legile economice de piata ori ale comerţului liber. Instituirea unor reguli pentru consolidarea regimului valutar în vigoare şi pentru întãrirea disciplinei financiare, privind disponibilitãţile în conturi valutare, este necesarã spre a se asigura plata obligaţiilor externe ale economiei şi, în ultima analiza, funcţionarea economiei de piata.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, opinia Bãncii Naţionale a României - Direcţia juridicã, precum şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicatã, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 şi urmãtoarele din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Întrucât din cele doua încheieri ale instanţei de judecata rezulta ca a fost contestatã legitimitatea constituţionalã a prevederilor art. IV pct. 7 şi ale <>art. IV pct. 2, pct. 3 alin. 2 şi 3 şi pct. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , Curtea urmeazã a se pronunţa asupra tuturor acestor prevederi legale. În ceea ce priveşte <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 în ansamblul sau, este de reţinut ca, prin însãşi excepţia ridicatã, nu s-au contestat alte aspecte decât cele de la articolele respective, astfel încât Curtea nu a fost sesizatã, în fond, decât în legatura cu constituţionalitatea acestor dispoziţii, nu şi cu a celorlalte prevederi din ordonanta.
Principalul motiv de neconstituţionalitate invocat este legat de prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, privind libertatea comerţului, text potrivit cãruia statul trebuie sa asigure libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
În privinta obligaţiei de repatriere a valutei, prevãzutã de <>art. IV pct. 2, pct. 3 alin. 2 şi 3 şi pct. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 12/1995 , apreciatã ca fiind neconstitutionala în raport cu prevederile art. 134 alin. (2) din Constituţie, Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 15 din 28 ianuarie 1997, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 149 din 3 iunie 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 24 septembrie 1997, prin Decizia nr. 16 din 28 ianuarie 1997, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 116 din 21 mai 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 28 octombrie 1997, şi prin Decizia nr. 64 din 14 aprilie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 16 iunie 1998, a statuat ca aceasta obligaţie nu este contrarã libertãţii comerţului şi principiilor economiei de piata, potrivit prevederilor lit. b) a aceluiaşi articol statul având obligaţia de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea financiarã şi valutarã.
Nu exista motive care sa justifice îndepãrtarea Curţii de la aceasta practica.
În ceea ce priveşte critica facuta prin excepţie în legatura cu pretinsa încãlcare a prevederilor art. 53 alin. (2) şi (3) din Constituţie, care prevãd o justa aşezare a sarcinilor fiscale prin sistemul legal de impuneri, precum şi interzicerea oricãror alte prestaţii, în afarã celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale, se constata ca aceste prevederi nu au nici o legatura cu obligaţia de repatriere a valutei şi cu sancţiunile stabilite de lege pentru încãlcarea aceste obligaţii.
Contribuţiile financiare care fac obiectul art. 53 din Constituţie nu au şi nici nu pot sa aibã semnificatia unei sancţiuni, pe când contravenţiile instituite prin <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , ca şi, în general, orice alte contravenţii sunt consecinţe ale încãlcãrii unor obligaţii legale, fãcând parte din sfera dreptului sanctionator şi, deci, sunt complet diferite de impozitele şi taxele datorate de cetãţeni pentru susţinerea cheltuielilor publice.
În legatura cu susţinerea autorului exceptiei, în sensul ca neplata valutei de cãtre partenerul extern nu-i poate fi imputabilã, astfel cum s-a arãtat în Decizia nr. 16/1997 sus-menţionatã, aceste aspecte "privesc litigiul din fata instanţei judecãtoreşti, nu constituţionalitatea prevederilor legale ce fac obiectul exceptiei", întrucât instanta, cenzurand legalitatea contravenţiei aplicate, va trebui sa aprecieze şi asupra caracterului culpabil al societãţii comerciale în cauza.
În legatura cu opinia instanţei legatã de corelatia dintre o lege-cadru şi o lege specialã sau de conceptia legiuitorului referitoare la sancţiunea contravenţionalã, se retine ca aceste aspecte nu sunt de constitutionalitate, intrand în sfera de competenta exclusiva a autoritãţii legiuitoare. Deoarece, atâta timp cat nu infrange o norma constituţionalã, conceptia legiuitorului legatã de corelarea şi sistematizarea legislaţiei este, exclusiv, expresia politicii sale legislative şi nu intra în sfera controlului constituţionalitãţii legii. În acest sens, prin Decizia nr. 38 din 5 aprilie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 24 noiembrie 1995, s-a statuat ca în exercitarea controlului Curtea este competenta sa se pronunţe doar asupra compatibilitatii legilor şi ordonanţelor cu Constituţia, coordonarea legislaţiei în vigoare fiind de competenta autoritãţilor legiuitoare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 2, pct. 3 alin. 2 şi 3, pct 4 şi 7 din <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 12/1995 .
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Carmen-Daniela Manea
Întrucât magistratul-asistent Carmen-Daniela Manea se afla în incapacitate temporarã de munca, în temeiul art. 261 din Codul de procedura civilã, în locul sau semneazã
Magistrat-asistent şef,
Claudia Miu
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
