Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 89 din 23 februarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (6) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 402 din 27 mai 2016
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Otilia Oblojan în Dosarul nr. 14.809/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 14.49D/2015.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, prin care se solicită respingerea excepţiei, ca neîntemeiată
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta, făcând referire la Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, formulează concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013. În ceea ce priveşte celelalte dispoziţii de lege criticate apreciază că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane în funcţie de actul normativ incident fiecăreia. Astfel, raportat la speţa de faţă, inegalitatea de tratament juridic prin comparaţie cu acele persoane ale căror dosare de despăgubiri au fost deja soluţionate sub imperiul legii vechi nu reprezintă o încălcare a dispoziţiilor constituţionale, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicabile succesiv în timp, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
4. Prin Încheierea din data de 24 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 14.809/3/2015, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Oblojan Otilia, cu ocazia soluţionării unei cauze civile având ca obiect "anulare act - contestaţie".
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 165/2013 încalcă dreptul de proprietate al persoanelor îndreptăţite, întrucât nu oferă un cadru clar şi previzibil de valorificare a punctelor. O persoană căreia i s-a recunoscut calitatea de persoană îndreptăţită, deşi i s-a emis decizia de compensare prin puncte de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, se vede în imposibilitatea valorificării acesteia. Aceasta, deoarece, deşi Fondul naţional al terenurilor agricole şi al altor imobile trebuia constituit, potrivit art. 20 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, până la data de 1 mai 2015, statul prin prepuşii săi a încălcat termenele imperative ale legii, acest fond nefiind încă creat, ceea ce contravine prevederilor constituţionale ale art. 44. Totodată, dreptul de proprietate este încălcat şi prin aceea că valoarea despăgubirii ce urmează să fie acordată este calculată prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, devalorizarea şi rata inflaţiei fiind suportate de către persoanele îndreptăţite. Noua modalitate de despăgubire stabilită de Legea nr. 165/2013 încalcă şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât persoanele îndreptăţite în dosarele de despăgubiri, aflate în aceeaşi situaţie, beneficiază de un tratament juridic diferit. Astfel, cei care şi-au încasat despăgubirile potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005 sunt mai avantajaţi decât cei cărora li se aplică sistemul de despăgubire al "punctelor".
6. În continuare, apreciază că dispoziţiile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile. Instanţele de judecată învestite cu soluţionarea unei cereri de chemare în judecată, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, prin care se solicita obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţii, respectiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, la soluţionarea dosarelor de despăgubiri, au pronunţat hotărâri prin care au obligat aceste instituţii să soluţioneze dosarele de despăgubiri parcurgând procedura instituită de titlul VII din Legea nr. 247/2005. Cu toate acestea, încălcând principiul neretroactivităţii legii, dispoziţiile art. 41 alin. (5) dispun că obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 se vor executa potrivit art. 21 din aceeaşi lege.
7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că în cauză situaţia juridică se afla în curs de constituire, în sensul de a fi stabilit în concret cuantumul despăgubirilor cuvenite în temeiul legilor reparatorii. În concordanţă cu principiul tempus regit actum şi al aplicării imediate a legii noi, este firesc ca modalitatea de calcul să fie cea prevăzută de actul normativ în vigoare la momentul efectuării acestei operaţiuni, iar nu prin raportare la dispoziţii legale abrogate, aşa cum sunt cele din Legea nr. 247/2005, care, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, guvernau modalitatea de stabilire a despăgubirilor cuvenite. Aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcţie de actul normativ incident fiecăreia. Raportat la situaţia de faţă, inegalitatea de tratament juridic, prin comparaţie cu acele persoane ale căror dosare de despăgubire au fost deja soluţionate sub imperiul Legii nr. 247/2005, este rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum.
8. Cât priveşte pretinsa încălcare a dreptului de proprietate, arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, dar şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în materia acordării de despăgubiri pentru abuzurile petrecute în regimul trecut, statul are o marjă largă de apreciere asupra modalităţilor concrete de acordare. Legea nr. 165/2013 concretizează opţiunea legiuitorului român faţă de recomandările cuprinse în hotărârea-pilot, astfel fiind adoptate o serie de proceduri, implicând, inter alia, termene concrete de soluţionare a dosarelor de despăgubire, de natură să imprime sistemului de despăgubiri eficienţă şi previzibilitate sporită.
9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate nu aduc atingere principiului neretroactivităţii legii, întrucât acestea produc efecte juridice exclusiv în domeniul lor temporal de acţiune (după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013), fără a opera modificări cu privire la raporturi juridice consumate anterior intrării sale în vigoare. În fapt, Legea nr. 165/2013 nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi (Legea nr. 247/2005, cu privire la modalităţile de despăgubire a persoanelor îndreptăţite) şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. În privinţa dispoziţiilor art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, consideră că, în măsura în care în dosarul de despăgubire există hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, prin care se stabileşte în sarcina autorităţii publice pârâte doar o obligaţie de a emite o decizie ce intră în competenţa sa legală, fără ca instanţa să fi apreciat şi asupra existenţei sau întinderii dreptului de proprietate al persoanei îndreptăţite, nu se poate pune în discuţie nesocotirea vreunui principiu constituţional.
11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
13. Examinând criticile de neconstituţionalitate, astfel cum acestea au fost formulate, Curtea observă că autoarea excepţiei este nemulţumită de faptul că valoarea despăgubirii ce urmează să fie acordată este calculată prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, devalorizarea şi rata inflaţiei fiind suportate de către persoanele îndreptăţite. Totodată, aceasta susţine că cei care şi-au încasat despăgubirile potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005 sunt mai avantajaţi decât cei cărora li se aplică sistemul de despăgubire al "punctelor", ceea ce contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că aceste critici de neconstituţionalitate se circumscriu dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, iar nu întregului articol.
14. Astfel, Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 21 alin. (6) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu următorul conţinut:
- Art. 21 alin. (6): "Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.";
- Art. 41 alin. (5): "Obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21."
15. În opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi şi art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul de proprietate privată.
16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate, din perspectiva unor critici identice. Astfel, prin Decizia nr. 715 din 9 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 13 februarie 2015, şi Decizia nr. 561 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 19 august 2015, Curtea a respins ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 15 alin. (2), art. 16 şi art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, statuând că în cauză este aplicabil principiul tempus regit actum, fiind firesc ca modalitatea de calcul al despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorităţii abilitate. Sub acest aspect, instanţa constituţională a statuat că, dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective. În legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a observat că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013).
17. Aşa fiind, cu privire la modalitatea de evaluare a imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, astfel cum prevede art. 21 alin. (6) din legea menţionată, Curtea a mai statuat că aceasta constituie modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aşa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013. Tot astfel, observând expunerea de motive a legii în discuţie, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015, că scopul legiuitorului a constat în introducerea, prin noul act normativ, a unui sistem unitar şi previzibil de evaluare a imobilelor, prin aplicarea grilei notariale de la momentul intrării în vigoare a noii legi. Curtea a admis, cu acele prilejuri, că, prin intermediul acestui nou sistem de calcul, este posibil ca valoarea despăgubirilor acordate, sub formă de puncte, să fie inferioară celei rezultate prin aplicarea legislaţiei anterioare în materie referitoare la stabilirea valorii de piaţă a imobilului de la data notificării, prin aplicarea standardelor internaţionale de evaluare (Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, şi Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005). Însă, aşa cum s-a arătat prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalităţi prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, având obligaţia ca măsurile adoptate să respecte principiul proporţionalităţii, aşadar, să fie adecvate, rezonabile şi să asigure un just echilibru între interesul individual şi cel general, al societăţii.
18. De asemenea, Curtea a apreciat că este firesc ca obligaţia emiterii titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 să fie executată în condiţiile noii legi, aceasta fiind tocmai expresia concretă a principiului tempus regit actum şi a principiului aplicării imediate a legii noi. Situaţia autoarei prezentei excepţii, care are calitatea de beneficiar al unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care se stabileşte în sarcina autorităţii publice pârâte o obligaţie de a face, respectiv de a emite o decizie ce intră în competenţa sa legală, este net diferită de cea potrivit căreia prin aceeaşi sentinţă judecătorească a fost stabilită suma cuvenită cu titlu de despăgubiri, în urma evaluării efectuate în condiţiile Legii nr. 247/2005. În jurisprudenţa sa, Curtea a arătat că respectarea principiului egalităţii în drepturi, consacrat prin prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, şi nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011).
19. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia este încălcat dreptul de proprietate deoarece legiuitorul nu a prevăzut reactualizarea sumelor de bani aferente punctajului stabilit potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, a respins ca neîntemeiată o critică de neconstituţionalitate identică. Cu acel prilej, Curtea a statuat că, având în vedere, pe de o parte, obligaţiile de natură patrimonială deosebit de complexe şi împovărătoare asupra statului, cu efect grevant chiar asupra bugetului de stat pe o lungă perioadă de timp, corelate cu contextul economic existent şi, pe de altă parte, faptul că obligaţiile menţionate, raportate la momentul de faţă, au un caracter reparatoriu cu o componentă istorică pronunţată, prin măsura criticată, legiuitorul român s-a plasat, în mod evident, în interiorul acestei marje, îndeplinindu-se, astfel, exigenţele stabilite prin hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului. Cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut că, deşi un asemenea tratament juridic aplicat constituie prin natura sa o limitare a dreptului de proprietate privată, această măsură este justificată, urmăreşte un scop legitim, este adecvată, fiind capabilă în mod abstract să ducă la îndeplinirea scopului urmărit, este necesară, statul dispunând de resurse financiare ce apar ca fiind limitate în raport cu numărul şi valoarea cererilor ce intră sub incidenţa Legii nr. 165/2013 şi, totodată, păstrează un just echilibru între cerinţele de interes general referitoare la funcţionalitatea sistemului de despăgubire şi protecţia dreptului de proprietate privată a individului, acesta beneficiind de despăgubiri rezonabile raportate la valoarea bunului imobil preluat abuziv; aşadar, dispoziţia legală criticată nu consacră un dezechilibru între cele două interese concurente, dimpotrivă, reconciliază cele două interese, grav afectate în perioada anterioară adoptării Legii nr. 165/2013.
20. Având în vedere că nu au fost evidenţiate elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, precum şi în considerarea similitudinii în ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea apreciază că cele statuate în deciziile amintite îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Otilia Oblojan în Dosarul nr. 14.809/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 21 alin. (6) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 23 februarie 2016.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
Augustin Zegrean
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
