Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 889 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 119 alin. (1) si art. 120 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 576 din 13 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 119 alin. (1) şi <>art. 120 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Cabinetul de expertizã contabilã - Ana Andriuc în Dosarul nr. 1.173/111/CA/2008 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.173/111/CA/2008, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 119 alin. (1) şi <>art. 120 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Cabinetul de expertizã contabilã - Ana Andriuc într-o cauzã având ca obiect anularea unui act administrativ fiscal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã nivelul majorãrilor de întârziere ar trebui sã fie stabilit în funcţie de anumite elemente obiective, care sã fie corelate cu starea economiei. În lipsa unor astfel de elemente, stabilirea majorãrilor de întârziere apare ca fiind arbitrarã. În fine, se aratã cã aceste majorãri nu ar trebui sã existe sau sã fie la un nivel foarte scãzut, compatibil cu starea economiei.
Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 119 alin. (1) şi <>art. 120 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Textele criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 119 alin. (1): "(1) Pentru neachitarea la termenul de scadenţã de cãtre debitor a obligaţiilor de platã, se datoreazã dupã acest termen dobânzi şi penalitãţi de întârziere.";
- Art. 120 alin. (7): "(7) Nivelul dobânzii de întârziere este de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale."
Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 44 alin. (2) şi (8) privind dreptul de proprietate privatã şi art. 136 alin. (5) privind dreptul de proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii sale, noţiunea de majorãri de întârziere a fost înlocuitã cu cea de dobânzi/penalitãţi de întârziere, dupã caz, iar cuantumul lor a fost diminuat la 0,05% faţã de 0,1% cât era anterior sesizãrii Curţii Constituţionale. Toate aceste modificãri legislative nu afecteazã fondul problemei deduse judecãţii Curţii, astfel încât instanţa constituţionalã este competentã a judeca pe fond prezenta cauzã.
Astfel, textele legale criticate reprezintã o mãsurã de politicã fiscalã pe care legiuitorul a instituit-o în vederea sancţionãrii conduitei culpabile pe care contribuabilii o au prin neachitarea la termenul de scadenţã a obligaţiilor de platã. O atare sancţiune, evident, are o repercusiune directã cu privire la patrimoniul debitorului, însã diminuarea corespunzãtoare a patrimoniului acestuia se datoreazã faptei culpabile pe care a sãvârşit-o. Prin urmare, nu se pune problema rãsturnãrii prezumţiei dobândirii licite a averii sau a încãlcãrii dreptului de proprietate al debitorului obligaţiei fiscale.
De asemenea, faptul cã legiuitorul a stabilit nivelul dobânzii de întârziere la 0,1% pentru fiecare zi de întârziere nu are relevanţã constituţionalã din moment ce o atare valoare nu este excesivã, ci este stabilitã într-un cuantum rezonabil, dar suficient de disuasiv pentru a nu îşi pierde raţiunea pentru care au fost instituite aceste dobânzi de întârziere, şi anume de a obliga debitorii obligaţiilor fiscale sã îşi execute întru totul şi pânã la termenul scadent obligaţiile pe care le au în raport cu bugetul de stat.
De altfel, Curtea nu ar putea sã modifice nivelul dobânzilor de întârziere stabilite prin lege sau sã introducã anumite criterii pentru determinarea nivelului acestora, întrucât o atare competenţã aparţine, în mod exclusiv, legiuitorului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 119 alin. (1) şi <>art. 120 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Cabinetul de expertizã contabilã - Ana Andriuc în Dosarul nr. 1.173/111/CA/2008 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
