Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 887 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 213 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 566 din 11 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 213 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Iosif Stroia în Dosarul nr. 1.012/30/2009 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul acesteia solicitã, în realitate, modificarea şi completarea textului legal criticat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.012/30/2009, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 213 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Iosif Stroia într-o cauzã având ca obiect anularea unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat prevede cã persoanele cu handicap beneficiazã de asigurare socialã de sãnãtate fãrã plata contribuţiei numai pentru venituri obţinute în baza <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 , nu şi pentru alte tipuri de venituri pe care acestea le-ar realiza. În acest fel, aceste persoane sunt descurajate în a se angaja şi a beneficia, astfel, şi de câştiguri salariale.
Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatului Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, întrucât <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 la care trimite textul legal criticat este abrogatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 213 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, care au urmãtorul cuprins:
"(1) Urmãtoarele categorii de persoane beneficiazã de asigurare, fãrã plata contribuţiei: [...]
d) persoanele cu handicap care nu realizeazã venituri din muncã, pensie sau alte surse, cu excepţia celor obţinute în baza <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specialã şi încadrarea în muncã a persoanelor cu handicap, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 519/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare."
Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 50 privind protecţia persoanelor cu handicap şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constatã urmãtoarele:
1. Excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi consideratã ca fiind inadmisibilã, astfel cum susţine Avocatul Poporului, şi anume pentru faptul cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 la care trimite textul legal criticat a fost abrogatã prin <>Legea nr. 448/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008. Norma de trimitere - art. 213 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 96/2006 -, în sens material, încorporeazã prevederile la care face trimiterea. Însã, în sens formal, desigur, nu se poate face abstracţie cã sunt douã acte normative distincte, dar raţiunea legiuitorului de a folosi norma de trimitere a fost aceea a încorporãrii materiale a soluţiei legislative cuprinse de textul ce ulterior a fost abrogat şi înlocuit cu o nouã reglementare. În acest mod, este evident cã textul abrogator va fi consideratã norma la care trimite norma de trimitere şi, întrucât acesta pãstreazã soluţia legislativã avutã în vedere de legiuitor la edictarea <>art. 213 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006 , respectiv acordarea indemnizaţiilor lunare persoanelor cu handicap, instanţa constituţionalã este competentã sã se pronunţe pe fondul prezentei cauze.
În fine, potrivit <>art. 50 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, la abrogarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 , legiuitorul ar fi trebuit sã aibã în vedere, în mod expres, şi situaţia normei de trimitere.
Pentru aceste motive, textul legal criticat este în vigoare, astfel încât Curtea urmeazã sã se pronunţe pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
2. Textul <>art. 213 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 constituie o derogare de la prevederile art. 211 alin. (1) din aceeaşi lege, care prevede in termins cã pentru a dobândi calitatea de asigurat persoana în cauzã trebuie sã facã dovada plãţii contribuţiei la Fondului Naţional Unic de Asigurãri Sociale de Sãnãtate. Norma criticatã, prevãzând o excepţie de la regulã, instituie anumite scutiri de la plata contribuţiei, fãrã ca persoana în cauzã sã piardã calitatea de asigurat. Astfel, acest text de lege reprezintã o normã de protecţie, de favoare acordatã persoanelor care se aflã în ipoteza acesteia.
În cazul persoanelor cu handicap, o atare scutire de la plata contribuţiei la asigurãrile de sãnãtate este un drept constituţional, fiind o materializare a protecţiei pe care statul este obligat sã o acorde acestora în temeiul art. 50 din Constituţie. Însã, aceastã protecţie specialã pe care statul o acordã persoanelor cu handicap reprezintã un minim de mãsuri pentru a asigura în beneficiul acestora o egalizare a şanselor în raport cu ceilalţi cetãţeni ai statului. Dincolo de aceastã limitã intervine dreptul de opţiune al legiuitorului de a acorda sau nu alte facilitãţi, scutiri sau drepturi legale. Or, în cauza de faţã, ne aflãm chiar în aceastã ipotezã, în sensul cã este atributul şi opţiunea exclusivã a legiuitorului de a scuti de la plata contribuţiei la Fond şi persoanele cu handicap care realizeazã alte tipuri de venit decât cele scutite de la plata contribuţiei.
O asemenea mãsurã nu este discriminatorie, întrucât toţi cetãţenii care realizeazã venituri sunt supuşi aceluiaşi tratament juridic, fiecare plãtind contribuţia aferentã calitãţii de asigurat.
În acest condiţii, textul art. 53 din Constituţie nu este incident în cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 213 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Iosif Stroia în Dosarul nr. 1.012/30/2009 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
