Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 887 din 16 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor cap. IX din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 779 din 16 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>cap. IX din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicatã de Spitalul Clinic de Ortopedie-Traumatologie şi T.B.C. Osteoarticular "Foişor" din Bucureşti în Dosarul nr. 569/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi de Societatea Comercialã "Mecdru" - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 482/33/2007 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal este prezent apãrãtorul Societãţii Comerciale "Zyrcon Medical" - S.R.L., avocatul Adrian Nica, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Din oficiu, Curtea pune în dezbatere problema conexãrii celor douã dosare înregistrate pe rolul sãu, având în vedere cã obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate este identic.
Partea prezentã şi reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile conexãrii dosarelor.
Reţinând identitatea de obiect, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 1.155D/2007 la Dosarul nr. 673D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, avocatul Societãţii Comerciale "Zyrcon Medical" - S.R.L. solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã soluţionarea contestaţiilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii se realizeazã de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în calitate de instanţã administrativã cu atribuţii speciale, care, potrivit Constituţiei, îndeplineşte o activitate jurisdicţionalã facultativã şi gratuitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 569/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 266-291 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicatã de Spitalul Clinic de Ortopedie-Traumatologie şi T.B.C. Osteoarticular "Foişor" din Bucureşti.
Prin Încheierea din 24 mai 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 482/33/2007, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cap. IX "Soluţionarea contestaţiilor" din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Mecdru" - S.A. din Cluj-Napoca.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile legale criticate instituie o procedurã jurisdicţionalã destinatã a servi exercitãrii dreptului persoanei vãtãmate de a ataca actele unei autoritãţi publice. Potrivit art. 52 alin. (2) din Constituţie, condiţiile şi limitele exercitãrii acestui drept, deci implicit procedura de soluţionare a contestaţiei împotriva actului administrativ vãtãmãtor, se stabilesc prin lege organicã. Însã nici <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 şi nici <>Legea sa de aprobare nr. 337/2006 nu au respectat condiţiile constituţionale prevãzute pentru adoptarea unei legi cu caracter organic.
Mai mult, în condiţiile în care Constituţia a consfinţit principiul potrivit cãruia numai prin lege organicã se pot înfiinţa instanţe specializate în anumite materii, constituirea unor astfel de complete apare ca fiind în evidentã contradicţie şi cu prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (5) referitoare la interzicerea înfiinţãrii de instanţe extraordinare.
Pe de altã parte, dispoziţiile <>art. 266-291 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 permit Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sã emitã opinii în timpul judecãţii, fapt ce impieteazã asupra imparţialitãţii actului de justiţie.
Pe de altã parte, autorii mai aratã cã dispoziţiile cap. IX "Soluţionarea contestaţiilor" din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 reprezintã o majorã imixtiune a puterii executive în domeniul puterii judecãtoreşti, fapt ce determinã încãlcarea principiilor constituţionale ale statului de drept şi separaţiei puterilor. Întreaga procedurã de soluţionare a contestaţiilor împotriva procedurilor de atribuire a contractului de achiziţie publicã şi a contractului de concesiune de lucrãri publice şi de servicii reglementatã de ordonanţa criticatã limiteazã accesul liber la justiţie, la o instanţã independentã şi imparţialã, şi nesocoteşte dreptul pãrţilor la un proces echitabil. Mai mult, atribuirea unor competenţe jurisdicţionale unui organ administrativ - Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, fãrã a respecta principiile şi garanţiile specifice instanţelor judecãtoreşti, este de naturã a înfrânge prevederile constituţionale cuprinse în art. 125 alin. (1) şi (2) şi art. 126 alin. (1), (2) şi (5).
Pe de altã parte, deşi ordonanţa prevede dreptul persoanei vãtãmate de a face plângere împotriva deciziei pronunţate de Consiliu la instanţa judecãtoreascã competentã, aceastã plângere este calificatã drept recurs şi constituie unicul grad de jurisdicţie reglementat. Or, în condiţiile în care Constituţia prevede dreptul de a exercita cel puţin o cale de atac împotriva hotãrârii judecãtoreşti pronunţate de instanţã, rezultã cã dispoziţiile <>cap. IX din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 încalcã dreptul la un recurs efectiv şi, implicit, dreptul la apãrare al pãrţilor.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 , fiind adoptatã în temeiul şi cu respectarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, poate dispune într-un domeniu rezervat legii organice. Nu poate fi reţinutã critica potrivit cãreia prevederile legale care reglementeazã procedura de soluţionare a contestaţiilor în faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor ar încãlca dispoziţiile art. 126 alin. (5) din Constituţie, întrucât completele de judecatã din cadrul Consiliului nu constituie instanţe judecãtoreşti, în sensul determinat de Legea fundamentalã, ci realizeazã o jurisdicţie specialã administrativã facultativã.
În ceea ce priveşte posibilitatea instanţei de contencios administrativ de a solicita Consiliului opinia asupra existenţei unei încãlcãri a legislaţiei în materie de achiziţii publice, aceasta opereazã doar în situaţia soluţionãrii unui litigiu având ca obiect acordarea de despãgubiri, fãrã ca, în prealabil, Consiliul sã fi pronunţat o decizie în îndeplinirea atribuţiilor sale administrativ-jurisdicţionale.
Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã procedura administrativã prevãzutã în ordonanţa criticatã detaliazã activitatea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor în vederea realizãrii scopului declarat al <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 , şi anume asigurarea transparenţei în cadrul procedurilor de achiziţii publice.
Pe de altã parte, procedura administrativã prevãzutã în ordonanţa criticatã este facultativã şi gratuitã, astfel cã persoanele care se considerã vãtãmate în drepturile şi interesele lor legitime se pot adresa şi direct justiţiei, respectându-se în acest mod dispoziţiile art. 21 din Constituţie.
Avocatul Poporului considerã neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate, arãtând cã textele de lege criticate sunt în deplinã concordanţã cu regula garantãrii controlului judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, consfinţitã de art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituţie, şi cu principiul caracterului facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor speciale administrative, consacrat de art. 21 alin. (4) din Legea fundamentalã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile cap. IX "Soluţionarea contestaţiilor" din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 337/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006.
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, art. 21 care consacrã liberul acces la justiţie, art. 52 alin. (1) şi (2) privitoare la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, art. 121 care stabilesc autoritãţile comunale şi orãşeneşti, art. 124 alin. (3) privitor la independenţa judecãtorilor, art. 125 alin. (1) şi (2) care prevãd statutul judecãtorilor, art. 126 alin. (1), (2) şi (5) referitoare la instanţele judecãtoreşti, art. 127 privitor la publicitatea şedinţelor de judecatã, precum şi ale art. 129 care stabilesc dreptul exercitãrii cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti.
De asemenea, sunt invocate şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii textelor de lege criticate s-a pronunţat recent prin <>Decizia nr. 690/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 1 octombrie 2007. Cu acest prilej s-a reţinut cã dispoziţiile criticate reglementeazã "o procedurã administrativ-jurisdicţionalã de soluţionare a contestaţiilor privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Pentru soluţionarea contestaţiilor, partea care se considerã vãtãmatã are dreptul sã se adreseze Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor".
Referitor la legitimitatea constituţionalã a procedurilor administrativ-jurisdicţionale, Curtea Constituţionalã a statuat, de principiu, prin <>Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, cã instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale nu contravine dispoziţiilor constituţionale, atât timp cât decizia organului administrativ de jurisdicţie poate fi atacatã în faţa unei instanţe judecãtoreşti, iar "existenţa unor organe administrative de jurisdicţie nu poate sã ducã la înlãturarea intervenţiei instanţelor judecãtoreşti, în condiţiile stabilite de lege. În atare situaţie este exclusã posibilitatea ca un organ al administraţiei publice, chiar cu caracter jurisdicţional, sã se substituie instanţei judecãtoreşti", astfel încât pãrţilor nu li se poate limita exercitarea unui drept consfinţit de Constituţie. Sub acest aspect, dispoziţiile <>art. 283 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 stabilesc dreptul persoanei interesate de a formula plângere împotriva deciziei pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, instanţa competentã sã o soluţioneze fiind curtea de apel - secţia de contencios administrativ şi fiscal pe raza cãreia se aflã sediul autoritãţii contractante.
Curtea Constituţionalã reţine cã existenţa unei proceduri prealabile administrativ-jurisdicţionale este acceptatã şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, jurisprudenţã prin care, în legãturã cu aplicarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, s-a statuat cã "raţiuni de flexibilitate şi eficienţã, care sunt pe deplin compatibile cu protecţia drepturilor omului, pot justifica intervenţia anterioarã a unor organe administrative sau profesionale [...] ce nu satisfac sub fiecare aspect în parte exigenţele menţionatelor prevederi; un asemenea sistem poate fi reclamat de tradiţia juridicã a mai multor state membre ale Consiliului Europei" (cazul Le Compte, Van Leuven şi De Meyere contra Belgiei, 1981).
Având în vedere cele statuate prin <>Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994 , precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţionalã reţine cã instituirea prin lege a unei proceduri administrativ-jurisdicţionale nu este, eo ipso, neconstituţionalã.
Mai mult, ordonanţa prevede în mod expres în art. 255 alin. (1) cã "persoana care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim printr-un act al autoritãţii contractante, cu încãlcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, are dreptul de a contesta actul respectiv pe cale administrativ-jurisdicţionalã, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã, sau în justiţie, în condiţiile <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificãrile ulterioare". Or, într-o atare situaţie, dispoziţiile criticate satisfac pe deplin cerinţa constituţionalã consacratã de art. 21 alin. (4), potrivit cãreia "jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite", persoana vãtãmatã având posibilitatea de a opta între contestarea actului administrativ pe calea administrativ-jurisdicţionalã şi formularea unei acţiuni direct în faţa instanţei judecãtoreşti, în temeiul dreptului comun în materia contenciosului administrativ.
Raţiunile care au stat la baza adoptãrii soluţiei anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinutã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>cap. IX din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicatã de Spitalul Clinic de Ortopedie-Traumatologie şi T.B.C. Osteoarticular "Foişor" din Bucureşti în Dosarul nr. 569/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi de Societatea Comercialã "Mecdru" - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 482/33/2007 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
