Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 886 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 120 si art. 205 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 541 din 3 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 şi <>art. 205 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Prod Art" - S.R.L. Vrâncioaia în Dosarul nr. 1.136/91/2009 al Tribunalului Vrancea - Secţia comercialã, de contencios administrativ fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.136/91/2009, Tribunalul Vrancea - Secţia comercialã, de contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 şi <>art. 205 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Prod Art" - S.R.L. Vrâncioaia într-o cauzã având ca obiect anularea unui act administrativ-fiscal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã este imoral ca statul sã perceapã penalizãri de întârziere de la contribuabil în condiţiile în care statul nu datoreazã dobânzi sau majorãri pentru obligaţiile pe care le are de executat. Cu privire la <>art. 205 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 se aratã cã acesta contravine legii contenciosului administrativ, iar, prin ambiguitatea sa, încalcã şi accesul liber la justiţie.
Tribunalul Vrancea - Secţia comercialã, de contencios administrativ fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 120 şi <>art. 205 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Aceste dispoziţii legale se referã la dobânzile de întârziere, respectiv la posibilitatea de contestare a actelor administrativ-fiscale.
Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi art. 56 alin. (2) privind aşezarea justã a sarcinilor fiscale. Totodatã, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constatã urmãtoarele:
1. Ulterior sesizãrii sale, noţiunea de majorãri de întârziere a fost înlocuitã cu cea de dobânzi/penalitãţi de întârziere, dupã caz, iar cuantumul lor a fost diminuat la 0,05% faţã de 0,1% cât era anterior sesizãrii Curţii Constituţionale. Toate aceste modificãri legislative nu afecteazã fondul problemei deduse judecãţii Curţii, astfel încât instanţa constituţionalã este competentã a judeca pe fond prezenta cauzã.
Cu referire la critica ce priveşte art. 120 din Codul de procedurã fiscalã, se constatã cã autorul excepţiei porneşte de la o premisã greşitã, întrucât şi statul datoreazã dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget conform art. 124 din acelaşi cod.
Instituirea dobânzilor de întârziere reprezintã o mãsurã de politicã fiscalã pe care legiuitorul a instituit-o în vederea sancţionãrii conduitei culpabile pe care contribuabilii o au prin neachitarea la termenul de scadenţã a obligaţiilor de platã. O atare sancţiune, evident, are o repercusiune directã cu privire la patrimoniul debitorului, însã diminuarea corespunzãtoare a patrimoniului acestuia se datoreazã faptei culpabile pe care a sãvârşit-o.
De asemenea, faptul cã legiuitorul a stabilit nivelul dobânzilor de întârziere la 0,05% pentru fiecare zi de întârziere nu are relevanţã constituţionalã din moment ce o atare valoare nu este excesivã, ci este stabilitã într-un cuantum rezonabil, dar suficient de disuasiv pentru a nu îşi pierde raţiunea pentru care au fost instituite aceste dobânzi de întârziere, şi anume de a obliga debitorii obligaţiilor fiscale sã îşi execute întru totul şi pânã la termenul scadent obligaţiile pe care le au în raport cu bugetul de stat.
În aceste condiţii, nu se pune problema încãlcãrii art. 56 alin. (2) din Constituţie.
2. Cu referire la dispoziţiile art. 205 din Codul de procedurã fiscalã, Curtea s-a mai pronunţat în raport cu critici identice de neconstituţionalitate şi, de fiecare datã, a constatat constituţionalitatea acestui text legal. Spre exemplu, prin <>Decizia nr. 132 din 25 februarie 2010 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 8 aprilie 2010, <>Decizia nr. 687 din 12 iunie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 25 iulie 2008, Curtea a stabilit cã "instituirea recursului prealabil sau graţios reprezintã o modalitate simplã, rapidã şi scutitã de taxa de timbru, prin care persoana vãtãmatã într-un drept al sãu de o autoritate publicã are posibilitatea de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului sãu legitim direct de la organul emitent. Se realizeazã astfel, pe de o parte, protecţia persoanei vãtãmate şi a administraţiei, iar pe de altã parte, degrevarea instanţelor judecãtoreşti de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluţionate pe cale administrativã, dându-se expresie principiului celeritãţii". Prin urmare, Curtea a statuat cã "parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fãrã caracter jurisdicţional nu îngrãdeşte dreptul de acces liber la justiţie, atât timp cât decizia organului administrativ poate fi atacatã în faţa unei instanţe judecãtoreşti".
În acelaşi sens, Curtea s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 927 din 18 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, sau <>Decizia nr. 382 din 17 aprilie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2007.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã conducã la schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia din deciziile amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
În fine, Curtea observã cã autorul excepţiei considerã cã textul legal criticat încalcã <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , însã este de reţinut cã instanţa constituţionalã nu este competentã sã realizeze un control de conformitate între douã acte normative având forţa juridicã a legii; competenţa Curţii este limitatã la controlul de constituţionalitate, respectiv la conformitatea legilor şi ordonanţelor cu textul Constituţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 şi <>art. 205 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Prod Art" - S.R.L. Vrâncioaia în Dosarul nr. 1.136/91/2009 al Tribunalului Vrancea - Secţia comercialã, de contencios administrativ fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
