Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 884 din 30 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 673^5, 673^6, art. 673^9 si art. 673^11-673^13 din Codul de procedura civila si ale art. 728 din Codul civil
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 615 din 31 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 673^5, 673^6, art. 673^9 şi art. 673^11-673^13 din Codul de procedurã civilã şi ale art. 728 din Codul civil, excepţie ridicatã de Adrian-Cristian Lazãr în Dosarul nr. 350/221/2009 al Judecãtoriei Deva şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.631D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 350/221/2009, Judecãtoria Deva a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 673^5, 673^6, art. 673^9 şi art. 673^11-673^13 din Codul de procedurã civilã şi ale art. 728 din Codul civil, excepţie ridicatã de Adrian-Cristian Lazãr într-o cauzã civilã având ca obiect partaj judiciar.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã din cauza reglementãrii criticate poate ajunge în situaţia de a pierde dreptul de proprietate asupra apartamentului în care locuieşte împreunã cu copiii sãi, "fãrã a primi în schimb nici mãcar o sumã de bani, cu titlu de sultã". De asemenea, apreciazã cã prin acordarea posibilitãţii instanţelor de a dispune atribuirea (chiar fãrã sultã) sau vânzarea la licitaţie publicã se anihileazã dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi şi ale art. 49 alin. (1) şi (5). Aşa fiind, aratã cã o astfel de mãsurã, dispusã în baza textelor de lege criticate, afecteazã grav interesul superior al copiilor sãi, care ar rãmâne practic fãrã locuinţã, ceea ce ar afecta creşterea şi educarea acestora.
Judecãtoria Deva apreciazã cã prevederile legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate, deoarece instanţa competentã cu judecarea litigiului poate aprecia, de la caz la caz, contribuţia fiecãreia dintre pãrţi la dobândirea dreptului de proprietate asupra bunurilor şi modalitatea de ieşire din indiviziune, aspect ce nu reprezintã o încãlcare a dreptului de proprietate şi nici nu este de naturã a afecta securitatea circuitului civil. De asemenea, considerã cã textele criticate nu contravin nici principiului constituţional al protecţiei copiilor, întrucât instanţa poate dispune o serie de mãsuri, fie la solicitarea pãrţilor, fie chiar din oficiu, pentru a nu se încãlca principiul interesului superior al copilului, beneficiind în acest sens de dispoziţiile Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile legale criticate, stabilind procedura în urma cãreia fiecare copãrtaş devine proprietar exclusiv al unei anumite pãrţi concret determinate din ceea ce forma obiectul coproprietãţii, sunt conforme cu normele constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietãţii private. Totodatã, apreciazã cã nu se aduce atingere nici principiului protecţiei speciale a copilului, deoarece instanţa decide asupra mãsurilor care se impun pentru respectarea interesului superior al acestuia.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 673^5, 673^6, 673^9, 673^11, 673^12 şi 673^13 din Codul de procedurã civilã şi cele ale art. 728 din Codul civil, prevederi care au urmãtorul conţinut:
- Art. 673^5 din Codul de procedurã civilã: "Dacã pãrţile nu se învoiesc, instanţa va stabili bunurile supuse împãrţelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecãruia şi creanţele nãscute din starea de proprietate comunã pe care coproprietarii le au unii faţã de alţii. Dacã se împarte o moştenire, instanţa va mai stabili datoriile transmise prin moştenire, datoriile şi creanţele comoştenitorilor faţã de defunct, precum şi sarcinile moştenirii.
Instanţa va face împãrţeala în naturã. În temeiul celor stabilite potrivit alin. 1, ea procedeazã la formarea loturilor şi la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumã de bani.";
- Art. 673^6 din Codul de procedurã civilã: "Dacã pentru formarea loturilor sunt necesare operaţii de mãsurãtoare, evaluare şi altele asemenea, pentru care instanţa nu are date suficiente, ea va da o încheiere prin care va stabili elementele arãtate la art. 673^5 alin. 1, întocmind în mod corespunzãtor minuta prevãzutã de art. 258. Prin aceeaşi încheiere instanţa va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor.
Raportul de expertizã va arãta evaluarea şi criteriile avute în vedere la stabilirea acesteia, va indica dacã bunurile pot fi comod partajabile în naturã şi în ce mod anume, propunând loturile ce urmeazã a fi atribuite.";
- Art. 673^9 din Codul de procedurã civilã: "La formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, dupã caz, şi de acordul pãrţilor, mãrimea cotei-pãrţi ce se cuvine fiecãreia ori masa bunurilor de împãrţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia pãrţilor, faptul cã unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împãrţeala, au fãcut construcţii, îmbunãtãţiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.";
- Art. 673^11 din Codul de procedurã civilã: "În cazul în care niciunul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, deşi acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au depus, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului, stabilind, totodatã, dacã vânzarea se va face de cãtre pãrţi prin buna învoialã, ori de cãtre executorul judecãtoresc.
Dacã s-a dispus ca vânzarea bunului sã se facã de pãrţi prin buna învoialã, instanţa va stabili şi termenul în care aceasta va fi efectuatã. Termenul nu poate fi mai mare de 6 luni. La împlinirea termenului, pãrţile vor prezenta instanţei dovada vânzãrii.
În cazul în care vânzarea prin buna învoialã nu se realizeazã în termenul prevãzut de alin. 2, instanţa, prin încheiere, va dispune ca vânzarea sã fie efectuatã de executorul judecãtoresc.
Încheierile prevãzute în prezentul articol pot fi atacate separat cu apel. Dacã nu au fost astfel atacate, aceste încheieri nu mai pot fi supuse apelului odatã cu hotãrârea asupra fondului procesului.";
- Art. 673^12 din Codul de procedurã civilã: "Dupã rãmânerea irevocabilã a încheierii prin care s-a dispus vânzarea bunului de cãtre executorul judecãtoresc, acesta va proceda la efectuarea vânzãrii la licitaţie publicã.
Executorul va fixa termenul de licitaţie, care nu va putea depãşi 30 de zile pentru bunurile mobile şi 60 zile pentru bunurile imobile, socotite de la data primirii încheierii, şi va înştiinţa coproprietarii despre data ori locul vânzãrii.
Pentru termenul de licitaţie a bunurilor mobile, executorul va întocmi şi va afişa publicaţia de vânzare, cu cel puţin 5 zile înainte de acel termen.
În cazul vânzãrii unui bun imobil, executorul va întocmi şi afişa publicaţia de vânzare cu cel puţin 30 de zile înainte de termenul de licitaţie.
Coproprietarii pot conveni ca vânzarea bunurilor sã se facã la oricare preţ oferit de participanţii la licitaţie.
Dispoziţiile prezentului articol se completeazã în mod corespunzãtor cu dispoziţiile capitolelor II, III si IV din Cartea a V-a privind vânzarea la licitaţie a bunurilor mobile şi imobile.";
- Art. 673^13 din Codul de procedurã civilã: "La cererea uneia dintre pãrţi, instanţa poate proceda la împãrţeala bunurilor pentru care nu a dispus vânzarea potrivit art. 673^11.";
- Art. 728 din Codul civil: "Nimeni nu poate fi obligat a rãmâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împãrţeala succesiunii, chiar când ar exista convenţii sau prohibiţii contrarii.
Se poate face învoire pentru suspendarea diviziunii pe termen de cinci ani. Dupã trecerea acestui timp, învoirea se poate reînnoi."
În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi privind dreptul de proprietate privatã şi ale art. 49 alin. (1) şi (5) referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile legale criticate au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prilej cu care s-a constatat cã acestea nu contravin dispoziţiilor Legii fundamentale.
Astfel, asupra prevederilor art. 728 din Codul civil Curtea s-a pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.139 din 28 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 3 noiembrie 2010, sau prin Decizia nr. 641 din 28 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 28 iulie 2009, statuând cã "este de principiu cã proprietatea, în majoritatea cazurilor, este purã şi simplã. Sunt situaţii însã când proprietatea este afectatã de modalitãţi şi prezintã forme speciale. O astfel de modalitate a proprietãţii o reprezintã proprietatea indivizã. Aceastã situaţie însã, uneori, nu este avantajoasã pentru proprietari şi nici favorabilã pentru exploatarea economicã a bunurilor, din cauza dificultãţii de a se exercita toate atributele dreptului de proprietate. De aceea, pentru asigurarea unei bune circulaţii a bunurilor şi în interesul coproprietarilor, legea prevede ca indiviziunea sã poatã lua sfârşit oricând şi în mod liber.
În consecinţã, art. 728 din Codul civil dispune cã «Nimeni nu poate fi obligat a rãmâne în indiviziune». Deşi acest articol se referã, în principiu, la partajul succesoral, el conţine o regulã ce se aplicã la toate indiviziunile, oricare ar fi izvorul lor, astfel cã orice proprietar poate cere ieşirea din indiviziune prin partaj, fãrã ca ceilalţi coproprietari sã se poatã opune, cu o singurã excepţie, anume cea prevãzutã de alineatul 2, şi anume posibilitatea coproprietarilor de a conveni sã rãmânã în indiviziune pe termen de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii acestei convenţii la expirarea termenului".
În acest context, Curtea a constatat cã art. 728 din Codul civil conţine suficiente mijloace de asigurare a respectãrii normelor constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietãţii private, reprezentând totodatã o aplicare a principiului potrivit cãruia "Cetãţenii beneficiazã de drepturile şi de libertãţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevãzute de acestea".
În ceea ce priveşte prevederile art. 673^5 din Codul de procedurã civilã, prin Decizia nr. 1.282 din 8 octombrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 10 noiembrie 2009, Curtea a constatat cã acestea reglementeazã reguli procedurale privind împãrţeala judiciarã, în acord cu dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea şi garantarea în mod egal a proprietãţii.
De asemenea, referitor la art. 673^6 din Codul de procedurã civilã, prin Decizia nr. 269 din 24 iunie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, Curtea a reţinut cã textul de lege criticat prevede posibilitatea instanţei judecãtoreşti de a apela la cunoştinţele unor experţi în cadrul procedurii împãrţelii judiciare şi de a dispune prin încheiere efectuarea unei expertize atunci când pentru formarea loturilor sunt necesare operaţii de mãsurãtoare sau evaluare. Sub acest aspect, pãrerile experţilor se limiteazã la evaluarea bunurilor, indicarea posibilitãţii lor de partajare în naturã şi a modului în care acest lucru se poate realiza, precum şi la propunerea loturilor ce urmeazã sã fie atribuite, instanţa fiind cea care, prin hotãrâre, le stabileşte şi le atribuie. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 673^14 alin. 1, cuprinse în capitolul "Procedura împãrţelii judiciare" din Codul de procedurã civilã, asupra cererii de partaj instanţa se va pronunţa prin hotãrâre, indiferent de modul cum a intervenit împãrţeala bunurilor, prin bunã învoialã sau nu, sau dacã în cauzã s-a dispus efectuarea unei expertize. Luând cunoştinţã de propunerile expertului desemnat, bazate pe mãsurãtori şi calcule care implicã cunoştinţe de specialitate, instanţa şi le poate însuşi ca atare ori poate solicita lãmuriri suplimentare, fie orale, citând expertul în faţa instanţei, fie în scris, dispunând sã rãspundã la obiecţiile pãrţilor sau sã efectueze un supliment de expertizã, ori poate dispune o nouã expertizã, la cererea pãrţilor sau din oficiu. Prin urmare, instanţa judecãtoreascã are la dispoziţie posibilitãţi ample şi variate de naturã a-i permite sã pronunţe o hotãrâre legalã şi temeinicã.
Prin Decizia nr. 182 din 8 mai 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 11 iunie 2003, Curtea a constatat cã prevederile art. 673^9 din Codul de procedurã civilã nu contravin dispoziţiilor constituţionale care se referã la protecţia proprietãţii private. Întreaga procedurã a împãrţelii judiciare, reglementatã de cap. VII^1 al Codului de procedurã civilã, are ca finalitate ieşirea din starea de indiviziune, procedurã în urma cãreia fiecare copãrtaş devine proprietar exclusiv al unei anumite pãrţi concret determinate din ceea ce forma obiectul coproprietãţii. Textul criticat nu afecteazã nici cota-parte idealã din masa bunurilor ce formeazã proprietatea comunã a pãrţilor şi nici, cu atât mai mult, dreptul autorului excepţiei de a i se atribui, în urma împãrţelii, un lot de bunuri corespunzãtor drepturilor sale. Prevederile art. 673^9 din Codul de procedurã civilã au ca scop, coroborate cu celelalte texte ale capitolului respectiv, sã înlesneascã, într-un mod cât mai echitabil, încetarea stãrii de indiviziune. Totodatã, Curtea a reţinut cã acest text procedural a fost adoptat în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege".
În ceea ce priveşte art. 673^11 din Codul de procedurã civilã, prin Decizia nr. 138 din 23 aprilie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2002, Curtea a apreciat cã nu se poate reţine cã acest text de lege ar leza dreptul de proprietate al vreunuia dintre coproprietari, fiecare având drepturi egale asupra cotei ideale ce îi revine din bunul deţinut în indiviziune. Astfel, prin aceastã decizie Curtea a reţinut cã unul dintre principalele atribute ale dreptului de proprietate este dreptul de dispoziţie; în virtutea acestui drept fiecare coproprietar poate hotãrî în mod liber dacã doreşte sau nu sã rãmânã în indiviziune, iar ceilalţi coproprietari nu se pot opune hotãrârii celui care solicitã încetarea stãrii de indiviziune.
Încetarea acestei stãri se poate realiza prin mai multe modalitãţi, în principal: conform acordului de voinţã al coindivizarilor sau pe baza unei hotãrâri judecãtoreşti prin împãrţirea în naturã a bunului, când acesta permite divizarea; prin atribuirea bunului în naturã unuia sau unora dintre coproprietari ori prin vânzarea bunului şi împãrţirea preţului obţinut, în cazul în care bunul este atribuit în naturã unuia dintre coproprietari. Dacã nu s-ar prevedea obligaţia acestuia de a achita celorlalţi, într-un termen rezonabil, valoarea cotei ce le revine, în mod evident şi direct ar fi lezat dreptul lor de proprietate.
Raţiunile care au stat la baza adoptãrii soluţiei anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, astfel încât aceasta se impune a fi menţinutã.
Pentru aceleaşi argumente expuse mai sus, Curtea constatã cã nici prevederile art. 673^12 şi 673^13 din Codul de procedurã civilã nu contravin normelor constituţionale referitoare la ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate privatã. Cât priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor, Curtea reţine cã acestea nu au incidenţã în cauzã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 673^5, 673^6 şi art. 673^9, art. 673^11-673^13 din Codul de procedurã civilã şi ale art. 728 din Codul civil, excepţie ridicatã de Adrian-Cristian Lazãr în Dosarul nr. 350/221/2009 al Judecãtoriei Deva.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
