Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 882 din 10 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 30 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, excepţie ridicatã de Maria Georgeta Ţãranu în Dosarul nr. 472/115/2008 al Tribunalului Caraş-Severin Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintã Petru Ţãranu, soţul autoarei excepţiei. Lipseşte partea Direcţia de Muncã şi Protecţie Socialã Caraş-Severin, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Soţul autoarei excepţiei depune note scrise prin care aratã cã dispoziţiile de lege criticate sunt discriminatorii şi solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, considerând cã problemele puse în discuţia Curţii Constituţionale îşi au originea în modul de aplicare a textelor de lege criticate, iar nu în însuşi conţinutul acestora.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 aprilie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 472/115/2008, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri. Excepţia a fost ridicatã de Maria Georgeta Ţãranu în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect cererea de anulare a <>Deciziei nr. 342 din 19 decembrie 2007 , prin care Direcţia de Muncã şi Protecţie Socialã Caraş-Severin i-a refuzat acordarea calitãţii de beneficiar al <>Decretului-lege nr. 118/1990 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei aratã, în esenţã, cã textul de lege criticat este contrar art. 15 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie. În acest sens, aratã cã <>Decretul-lege nr. 118/1990 şi <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999 au fost corelate iniţial, în sensul cã mãsurile abuzive prevãzute de <>art. 3 lit. a), b), c), d) şi e) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999 se regãseau în totalitate în prevederile <>art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 . Ca urmare, persoanei cãreia i se acorda calitatea de luptãtor în rezistenţa anticomunistã i se recunoştea automat şi calitatea de persoanã persecutatã politic. <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999 a fost completatã în sensul introducerii la art. 3 a încã douã mãsuri administrative abuzive, respectiv excluderea din şcoli, licee şi facultãţi şi încetarea contractului de muncã sau retragerea, dispuse din motive politice, cazuri ce nu au fost introduse însã şi în textul de lege criticat, fapt ce a dus la inadvertenţe între cele douã acte normative amintite. Prin urmare, se creeazã o discriminare între categoriile de persoane prevãzute în cele douã acte normative.
Tribunalul Caraş-Severin - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã nu poate fi vorba de o încãlcare a principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, de vreme ce nu se aplicã un tratament diferenţiat unor situaţii similare. Astfel, <>Decretul-lege nr. 118/1990 se referã la acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, în timp ce <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999 priveşte acordarea calitãţii de luptãtor în rezistenţa anticomunistã persoanelor condamnate pentru infracţiuni sãvârşite din motive politice, precum şi persoanelor împotriva cãrora au fost dispuse, din motive politice, mãsuri administrative abuzive. Faţã de acestea, adaugã şi faptul cã în realitate autorul excepţiei solicitã o completare a textului de lege criticat, aspect ce nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã, în realitate, critica de neconstituţionalitate are în vedere o necorelare între prevederile unor acte normative, în sensul existenţei unor omisiuni legislative, fapt ce nu poate fi însã soluţionat de Curtea Constituţionalã, care nu poate avea rolul de legislator pozitiv.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998, dispoziţii potrivit cãrora: "(1) Constituie vechime în muncã şi se ia în considerare la stabilirea pensiei şi a celorlalte drepturi ce se acordã, în funcţie de vechimea în muncã, timpul cât o persoanã, dupã data de 6 martie 1945, pe motive politice:
a) a executat o pedeapsã privativã de libertate în baza unei hotãrâri judecãtoreşti rãmase definitivã sau a fost lipsitã de libertate în baza unui mandat de arestare preventivã pentru infracţiuni politice;
b) a fost privatã de libertate în locuri de deţinere în baza unor mãsuri administrative sau pentru cercetãri de cãtre organele de represiune;
c) a fost internatã în spitale de psihiatrie;
d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;
e) a fost strãmutatã într-o altã localitate.
(2) De aceleaşi drepturi beneficiazã şi persoana care:
a) a fost deportatã în strãinãtate dupã 23 august 1944;
b) a fost constituitã în prizonier de cãtre partea sovieticã dupã data de 23 august 1944 ori, fiind constituitã ca atare, înainte de aceastã datã, a fost reţinutã în captivitate dupã încheierea armistiţiului.
(3) Fiecare an de detenţie sau internare pentru situaţiile prevãzute la alin. (1) şi (2) se considerã ca vechime în muncã un an şi şase luni.
(4) Perioadele prevãzute la alin. (1) lit. d) şi e) constituie vechime în muncã, dacã persoanele în cauzã fac dovada cã nu au putut sã se încadreze în muncã în funcţii pentru care aveau pregãtirea profesionalã.
(5) Se considerã vechime în muncã şi perioada în care o persoanã aflatã într-una dintre situaţiile prevãzute la alin. (1) nu s-a putut încadra ca urmare a unei invaliditãţi de gradul I sau II survenite în timpul în care s-a aflat în acea situaţie sau, ulterior, dacã dovedeşte cã aceasta s-a produs din cauza ori în legãturã cu persecuţia la care a fost supusã.
(6) Perioadele prevãzute în prezentul articol constituie şi vechime neîntreruptã în muncã şi în aceeaşi unitate şi intrã în calculul acestor vechimi."
Autorul excepţiei considerã cã acest text de lege este contrar prevederilor art. 15 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie prin care se aratã cã "Cetãţenii beneficiazã de drepturile şi de libertãţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevãzute de acestea" şi este consacrat principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în esenţã, criticile de neconstituţionalitate ale autorului excepţiei pornesc de la compararea prevederilor a douã acte normative, respectiv <>Decretul-lege nr. 118/1990 şi <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitãţii de luptãtor în rezistenţa anticomunistã persoanelor condamnate pentru infracţiuni sãvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cãrora au fost dispuse, din motive politice, mãsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de rãsturnare prin forţã a regimului comunist instaurat în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 30 decembrie 1999. Astfel, autorul excepţiei considerã cã <>art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 omite anumite situaţii consacrate în <>art. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999 , creându-se astfel o discriminare între categoriile de persoane reglementate de aceste douã acte normative. În concret, aratã cã, deşi a putut obţine calitatea de luptãtor în rezistenţa anticomunistã, nu poate sã se bucure totuşi de drepturile conferite de <>Decretul-lege nr. 118/1990 , întrucât art. 1 din acest act normativ nu prevede situaţiile în baza cãrora a dobândit calitatea mai sus amintitã.
Faţã de acestea, Curtea constatã cã aplicarea principiului constituţional al egalitãţii în drepturi se referã la instituirea unui tratament juridic identic pentru situaţii similare. Or, sfera persoanelor la care se referã <>Decretul-lege nr. 118/1990 , care are în vedere persoanele care, pe motive politice, au fost supuse mãsurilor prevãzute în art. 1 din acest act normativ, nu se suprapune perfect cu cea a persoanelor a cãror situaţie este reglementatã de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999 , persoane care au sãvârşit unele dintre infracţiunile din motive politice prevãzute la art. 2 din ordonanţã sau au participat la acţiuni de împotrivire cu arma şi de rãsturnare prin forţã a regimului comunist în perioada 6 martie 1945-august 1964. Aşa fiind, existenţa unor diferenţe de tratament juridic nu poate fi privitã ca având un caracter discriminatoriu în acest caz.
Având în vedere, însã, perspectiva din care autorul excepţiei criticã neconstituţionalitatea <>art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 , Curtea observã cã, în realitate, problemele invocate ţin exclusiv de modul de aplicare a textelor de lege criticate. Astfel, nemulţumirea acestuia este generatã de faptul cã nu se poate bucura de prevederile <>Decretului-lege nr. 118/1990 în mãsura în care i s-a recunoscut calitatea de luptãtor în rezistenţa anticomunistã, pentru ipotezele prevãzute la <>art. 3 lit. f) şi g) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999 , situaţii care nu sunt cuprinse şi în textul de lege criticat. Or, potrivit art. 7 alin. (1) lit. b) din ordonanţa de urgenţã, persoanele care au dobândit aceastã calitate beneficiazã automat de drepturile prevãzute de <>Decretul-lege nr. 118/1990 , pentru aceasta fiind necesarã doar întrunirea condiţiilor pentru obţinerea calitãţii de luptãtor în rezistenţa anticomunistã.
Aşa fiind, tratamentul diferenţiat criticat de autorul excepţiei nu este cauzat de conţinutul restrâns al <>art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 , ci de modul în care au fost aplicate prevederile de lege în a cãror ipotezã se încadreazã acesta.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, excepţie ridicatã de Maria Georgeta Ţãranu în Dosarul nr. 472/115/2008 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
