Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 881 din 25 octombrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 2, 3, 5 si 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 849 din 14 decembrie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2, 3, 5 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Elena Tornea în Dosarul nr. 1.867/59/2011 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 524D/2012.
La apelul nominal se prezintă pentru autorul excepţiei avocatul Cosmin Flavius Costaş, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte partea Guvernul României, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 813D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Dumitru Crişan în Dosarul nr. 257/33/2012 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă pentru autorul excepţiei avocatul Cosmin Flavius Costaş, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte partea Guvernul României, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 524D/2012 şi nr. 813D/2012, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul autorilor excepţiei este de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 813D/2012 la Dosarul nr. 524D/2012, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, cu privire la admisibilitatea excepţiei, arată că, deşi Curtea Constituţională a reţinut neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 prin deciziile nr. 223/2012 şi nr. 224/2012, nu s-a pronunţat şi cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010. Prevederile art. 62 din Legea nr. 24/2000 nu îndrituiesc argumentul expus de Curte, potrivit căruia obiect al excepţiei de neconstituţionalitate l-ar constitui textul modificat/completat, iar nu textul modificator/completator. De asemenea, o astfel de interpretare ar face imposibilă, practic, în speţă, aplicarea prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004. De altfel, arată că excepţia ridicată în cauză se referă şi la alte prevederi de lege decât cele ale art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010. Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate arată că sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât perioada scursă de la data adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 şi până la intrarea ei în vigoare este extrem de scurtă. Este încălcat, de asemenea, dreptul de proprietate privată prin prelevarea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate asupra unei sume de bani ce reprezintă un venit neimpozabil potrivit art. 78 şi art. 79 din Codul fiscal. Totodată, sunt înfrânte şi dispoziţiile art. 47 alin. (1), art. 53, art. 56 alin. (2) şi art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie. Cu privire la acest din urmă aspect, arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 a fost adoptată fără a exista o situaţie extraordinară şi urgentă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin Încheierea din 16 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.867/59/2011, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2, 3, 5 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Excepţia a fost ridicată de Elena Tornea cu prilejul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ îndreptate împotriva Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010.
Prin Încheierea din 21 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 257/33/2012, Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2, 3, 5 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Excepţia a fost ridicată de Dumitru Crişan cu prilejul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect despăgubiri datorate de Guvern în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege criticate, care instituie pentru pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei obligaţia plăţii unei contribuţii la asigurările sociale de sănătate egale cu un procentaj de 5,5% aplicat asupra întregii pensii, sunt neconstituţionale pentru următoarele raţiuni: încalcă principiul supremaţiei dreptului în condiţiile în care perioada de vacatio legis de la data adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 şi până la intrarea ei în vigoare este extrem de scurtă; încalcă dreptul de proprietate privată prin prelevarea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate asupra unei sume de bani ce reprezintă un venit neimpozabil conform Codului fiscal ; încalcă dreptul la un nivel de trai decent, pensionarii fiind afectaţi în mod vizibil de o reducere semnificativă a veniturilor; Guvernul a procedat la restrângerea prin ordonanţă de urgenţă a dreptului de proprietate fără respectarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie; este încălcat principiul justei aşezări a sarcinilor fiscale, Guvernul considerând necesar să crească fiscalitatea tocmai pentru persoanele cu cele mai mici venituri şi care se află într-o stare de nevoie accentuată; nu sunt îndeplinite formal condiţiile art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, neexistând nicio urgenţă care să justifice adoptarea unei ordonanţe în materie şi fiind afectat prin emiterea ordonanţei regimul unor drepturi fundamentale.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care s-a reţinut conformitatea dispoziţiilor de lege criticate cu prevederile Constituţiei. În acest sens, sunt amintite Decizia nr. 934/2006, Decizia nr. 1.394/2010 şi Decizia nr. 343/2011. Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, invocând, de asemenea, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, arată că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului, amintind că prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 soluţia legislativă criticată a fost modificată, arată că excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 2, 3, 5 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010.
Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare:
Art. I: "Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: [...]
2. La articolul 213 alineatul (2), litera h) se modifică şi va avea următorul cuprins:
«h) pensionarii cu venituri din pensii mai mici de 740 lei;»
3. La articolul 257 alineatul (2), litera e) se abrogă. [...]
5. La articolul 257, după alineatul (2^1) se introduce un alineat nou, alineatul (2^2), cu următorul cuprins:
«(2^2) Pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei datorează contribuţia lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor art. 259 alin. (2).» [...]
7. La articolul 259, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
«(2) Contribuţia datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei.»"
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituţie : art. 1 alin. (5) privind supremaţia legii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale şi art. 115 alin. (4) şi (6) referitor la delegarea legislativă.
Curtea, având în vedere că, în cauză, criticile de neconstituţionalitate privesc nu doar aspecte de neconstituţionalitate intrinsecă, care, potrivit dispoziţiilor art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, ar fi impus analizarea dispoziţiilor Legii nr. 95/2006 aşa cum au fost modificate sau completate prin dispoziţiile criticate ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010, dar şi probleme de neconstituţionalitate extrinsecă, ce pot fi examinate numai în contextul analizării condiţiilor în care a fost adoptată ordonanţa mai sus amintită, urmează a se pronunţa asupra prevederilor art. I pct. 2, 3, 5 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010, iar nu asupra dispoziţiilor Legii nr. 95/2006, completate sau modificate prin aceste prevederi.
Astfel, examinând problema admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010, Curtea constată că aceste prevederi au dispus modificarea art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006.
Prin deciziile nr. 223 şi nr. 224 din 13 martie 2012, publicate în Monitorul Oficial al României, ParteaI, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Curtea Constituţională a constatat că dispozi ţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, aşa cum au fost modificate prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010, "sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5 se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depăşesc 740 de lei".
Urmare a acestor decizii, prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 8 mai 2012, prevederile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 au fost abrogate, iar cele ale art. 257 alin. (2^2) din aceeaşi lege au fost modificate, în sensul punerii acestora de acord cu cele constatate de Curtea Constituţională, astfel: "Pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 lei datorează contribuţia lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate solicită declararea ca neconstituţionale şi a dispoziţiilor art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010, arătând că, deşi prevederile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 au fost declarate neconstituţionale în sensul arătat, prevederile ordonanţei de urgenţă au rămas în vigoare. În plus, susţin că nedeclararea ca neconstituţional a art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 face imposibilă aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004.
Curtea apreciază că aceste susţineri sunt lipsite de temei.
Astfel, aşa cum în mod corect s-a reţinut în Decizia nr. 223/2012, potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000, "dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervenţiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază".
Declararea ca neconstituţional a textului din actul de bază semnifică, implicit, constatarea ca neconstituţională a dispoziţiei de lege prin care textul a fost modificat în sens neconstituţional, neputându-se face o departajare sub aspectul identităţii între textul de bază şi textul modificat.
Prin urmare, instanţele de judecată nu ar putea respinge o acţiune întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004 pentru motivul că instanţa de contencios constituţional nu s-a pronunţat în mod expres asupra dispoziţiilor modificatoare ale art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010.
Faptul că, în practică, a existat o interpretare eronată, în sensul considerării dispoziţiilor art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului ca fiind în vigoare ulterior pronunţării Curţii Constituţionale prin deciziile nr. 223 şi nr. 224 din 13 martie 2012, nu reprezintă un aspect de neconstituţionalitate.
Aşa fiind, Curtea, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 a devenit inadmisibilă.
Soluţia de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate se impune şi în ceea ce priveşte art. I pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010. Astfel, Curtea reţine că ceea ce autorii excepţiei criticau cu privire la conţinutul acestui text de lege era trimiterea la dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, prin care se stabilea modul de calcul al pensiei. Art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, fiind declarat neconstituţional, critica de neconstituţionalitate a rămas fără obiect. În plus, aşa cum s-a arătat mai sus, art. 257 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006 a fost ulterior modificat.
În continuare, examinând critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. I pct. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului din perspectiva criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă formulate, Curtea constată că autorii excepţiei contestă existenţa unei situaţii extraordinare, cu caracter urgent, care să justifice adoptarea acestui act normativ.
În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat în mod constant că situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun, aspect întărit şi prin adăugarea sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată" ( Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea, I, nr. 237 din 14 aprilie 2010).
Curtea a mai arătat, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, că pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public. Totodată, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 421 din 9 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 29 mai 2007, Curtea Constituţională a statuat că "urgenţa reglementării nu echivalează cu existenţa situaţiei extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza şi pe calea procedurii obişnuite de legiferare".
În cauza de faţă, Curtea constată că Guvernul a motivat existenţa situaţiei extraordinare prin invocarea dezechilibrului existent între cheltuielile şi veniturile Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, cauzat, în mare măsură, de numărul mare de persoane exceptate care beneficiază de servicii medicale în lipsa plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.
Desigur, având în vedere că existenţa acestui număr mare de asiguraţi necontribuabili nu este o situaţie ce poate fi calificată ca având un caracter extraordinar, neobişnuit, o astfel de caracteristică trebuie căutată în contextul istoric al adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010, afectat de o profundă criză economică ce a diminuat semnificativ capacitatea statului de a susţine sistemele de asigurări sociale. Astfel, trebuie amintit că, aşa cum reiese din prevederile art. 209 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, sursele de finanţare a bugetului Fondului de asigurări sociale de sănătate nu provin doar din contribuţiile asiguraţilor, ci şi din subvenţii de la bugetul de stat, precum şi din alte surse.
Nu trebuie omis că, în aceeaşi perioadă, au fost adoptate mai multe acte normative determinate de raţiuni asemănătoare, privind diminuarea resurselor financiare ale statului, precum Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010 sau Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010.
În acest context, sarcina sistemului de asigurări sociale de sănătate de a susţine un număr mare de persoane necontribuabile devine o obligaţie greu de suportat, ce poate duce la afectarea echilibrului bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate în lipsa unei intervenţii prompte şi rapide a statului, determinând incapacitatea sistemului de asigurări sociale de sănătate de a-şi realiza obiectivul principal, care constă în ocrotirea sănătăţii populaţiei prin asigurarea accesului la un pachet de servicii de bază pentru asiguraţi. Se urmăreşte, în consecinţă, ocrotirea interesului public.
Toate cele arătate demonstrează că emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 a fost justificată de o situaţie extraordinară, ce a impus intervenţia urgentă a statului pentru protejarea interesului public, în deplin acord cu dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie.
Totodată, Curtea apreciază ca fiind lipsită de temei susţinerea potrivit căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 ar fi fost adoptată cu încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie.
Astfel, Curtea Constituţională a arătat în jurisprudenţa sa că "intervalul instituit între data publicării actului normativ şi data intrării sale în vigoare constituie aplicarea principiului vacatio legis - repausul legii şi este menit să asigure caracterul previzibil şi accesibil al viitoarei reglementări şi să sporească încrederea cetăţenilor în statul de drept". În acest sens este Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2010.
Prin urmare, aplicarea acestui principiu îşi găseşte sens în cazul reglementărilor care pun în discuţie adaptarea cetăţenilor unei noi conduite.
În ipoteza prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010, însă, Curtea apreciază că nu este vorba despre o astfel de situaţie, destinatarii acestor prevederi nefiind obligaţi să răspundă activ noilor reglementări. Astfel, calculul şi reţinerea contribuţiilor la fondul asigurărilor sociale de stat se fac de către instituţiile abilitate, iar nu de către asiguraţi, aşa încât nu este afectat caracterul previzibil al normei.
Mai mult, nerespectarea principiului vacatio legis în cazul ordonanţelor de urgenţă nu poate fi interpretat ca fiind contrară prevederilor constituţionale, de vreme ce ordonanţele de urgenţă reglementează măsuri urgente adresate unor situaţii extraordinare.
În sfârşit, Curtea constată că nu poate reţine nici criticile de neconstituţionalitate intrinsecă raportate la dispoziţiile art. 44, 47, 53 şi art. 56 alin. (2) din Constituţie, acestea referindu-se, în realitate, la dispoziţiile art. I pct. 5 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010, care reglementau modul de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, iar nu la conţinutul art. I pct. 2 şi 3 din acelaşi act normativ.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 5 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Elena Tornea în Dosarul nr. 1.867/59/2011 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi de Dumitru Crişan în Dosarul nr. 257/33/2012 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge ca neîntemeiată critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 octombrie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
