Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 88 din 7 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131^2 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 213 din 8 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mãdãlina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 131^2 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicatã de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor în Dosarul nr. 288/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 septembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 288/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 131^2 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, astfel cum a fost modificat prin <>Legea nr. 285/2004 . Excepţia a fost ridicatã de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor, cu prilejul soluţionãrii unui apel împotriva unei hotãrâri arbitrale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã reglementarea cãii de atac a apelului împotriva hotãrârii arbitrale privind forma definitivã a metodologiilor negociate de organismele de gestiune colectivã cu utilizatorii operelor al cãror mod de exploatare face imposibilã autorizarea individualã de cãtre titularii de drepturi, încalcã dreptul pãrţilor de a exercita toate cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, soluţia instanţei de apel fiind definitivã şi irevocabilã. Astfel, prevederea legalã criticatã contravine principiului constituţional al liberului acces la justiţie, deoarece pãrţile sunt private de dreptul de a supune cauza dezbaterii şi judecãţii unei instanţe de fond, fiind trimise direct în faţa unei instanţe de apel.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 131^2 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 285/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 30 iunie 2004, şi, ulterior, prin <>art. I pct. 47 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 19 septembrie 2005. În prezent, textul de lege criticat are urmãtorul cuprins: "În termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotãrârii arbitrale pãrţile pot face apel împotriva acesteia la instanţa Curţii de Apel Bucureşti, care se va pronunţa asupra cauzei, în complet civil. Hotãrârea arbitralã este executorie de drept pânã la pronunţarea soluţiei cu privire la menţinerea sau modificarea metodologiilor. Soluţia Curţii de Apel Bucureşti este definitivã şi irevocabilã, se comunicã Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prin decizie a directorului general, emisã în 5 zile de la data comunicãrii."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 21, 124, 125, 126 şi 129 din Constituţie, referitoare la liberul acces la justiţie, la înfãptuirea justiţiei, la statutul judecãtorilor, la instanţele judecãtoreşti şi, respectiv, la folosirea cãilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Hotãrârea arbitralã este un act cu caracter jurisdicţional, care, potrivit art. 363 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, este asimilat, în privinţa efectelor juridice, unei hotãrâri judecãtoreşti, chiar dacã membrii completului arbitral nu sunt judecãtori, în sensul art. 124 şi 125 din Constituţie.
Instituirea unei singure cãi de atac împotriva unei hotãrâri arbitrale reprezintã o regulã proceduralã specialã, reglementatã de legiuitor, în temeiul atribuţiilor sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, şi nu contravine principiului constituţional al accesului liber la justiţie. Astfel, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa, spre exemplu în <>Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, cã principiul constituţional al liberului acces la justiţie al persoanelor în apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime nu are semnificaţia accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac şi nici la toate mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte actul de justiţie.
De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu în cauza Golder împotriva Regatului Unit, 1975), s-a statuat cã dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut. S-a arãtat cã, "fiind vorba de un drept pe care Convenţia l-a recunoscut fãrã sã-l defineascã în înţelesul restrâns al cuvântului, existã posibilitatea limitãrilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricãrui drept".
Pentru aceleaşi raţiuni, nu poate fi primitã nici susţinerea potrivit cãreia textul de lege criticat încalcã dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 129 din Constituţie, referitoare la folosirea cãilor de atac.
De altfel, asupra constituţionalitãţii acestui text Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 661 din 8 decembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 30 ianuarie 2006, când a respins criticile de neconstituţionalitate care vizau acest text de lege.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în decizia citatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 131^2 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicatã de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor în Dosarul nr. 288/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mãdãlina Ştefania Diaconu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
