Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 88 din 20 martie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 298 din 7 iunie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "AEM Luxten Lichting-Company" - S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 5.469/C/2000 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde autorul exceptiei, reprezentat prin consilier juridic Iolanda Lazar, lipsind cealaltã parte, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului exceptiei arata ca, deşi Curtea Constituţionalã a statuat în jurisprudenta sa ca dispoziţiile legale criticate nu contravin Constituţiei, solicita reconsiderarea practicii în aceasta materie, ţinându-se seama ca locuintele ocupate pe baza de tarif nu pot fi asimilate cu locuintele de serviciu sau cu locuintele de intervenţie. Se considera ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 49, întrucât restrang exercitarea dreptului de dispoziţie al proprietarului, precum şi ale art. 114 alin. (4), deoarece la adoptarea ordonanţei Guvernul nu se afla în situaţia unui "caz excepţional" care sa justifice reglementarea materiei prin ordonanta de urgenta.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând, referitor la susţinerea privind încãlcarea art. 114 alin. (4) din Constituţie, ca adoptarea ordonanţei a fost justificatã de urgenta reglementãrii în domeniul locativ. De asemenea, se solicita respingerea cererii privind reconsiderarea practicii jurisdicţionale în materie, arãtându-se ca aplicarea sau neaplicarea dispoziţiilor legale criticate şi în cazul locuinţelor ocupate pe baza de tarif este de competenta exclusiva a instanţelor judecãtoreşti, nefiind o problema de constitutionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 octombrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 5.469/C/2000, Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "AEM Luxten Lichting-Company" - S.A. din Timişoara.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca "Guvernul, în privinta cãminelor muncitoresti, a emis o ordonanta pe care nu avea dreptul sa o emita, neavând delegarea legislativã conform art. 114 alin. (4) din Constituţie, nefiind vorba de un caz excepţional". În conformitate cu prevederile art. 107 din Constituţie ordonanţele se pot emite numai în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile stabilite de aceasta. Se mai arata ca dispoziţia legalã criticata "incalca prevederile art. 49 din Constituţie prin aceea ca restrânge dreptul de dispoziţie al proprietarului, ocrotit deopotrivã de art. 480 din Codul civil, ca şi de art. 41 din Constituţie", drept care este exclusiv şi absolut, "neexistand cele 6 excepţii prevãzute strict în art. 49 din Constituţie".
Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilã, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia ridicatã "este neîntemeiatã, întrucât închirierea unei locuinţe nu aduce atingere prerogativelor dreptului de proprietate, neafectand atributul dispoziţiei, întrucât este un simplu act de administrare a proprietãţii". Se mai arata ca "ratiunea adoptãrii acestei ordonanţe a fost protecţia chiriaşilor şi prelungirea contractelor de închiriere".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, incheirea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera, în esenta, ca actul normativ criticat a fost emis cu respectarea dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Constituţie, deoarece "cazul excepţional" a fost generat de necesitatea reglementãrii urgente a prelungirii contractelor de închiriere, menita sa previnã grave conflicte sociale. Cu privire la dispoziţiile <>art. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 se arata ca acestea sunt în concordanta cu dispoziţiile art. 49 din Constituţie, deoarece nu se pune în discuţie restrangerea exerciţiului unor drepturi, "scopul legiuitorului fiind unul singur: protecţia chiriaşilor, prin prelungirea contractelor de închiriere pe o durata de 5 ani. Aceasta înseamnã ca, prin noua reglementare, legiuitorul s-a referit la raporturile juridice în desfãşurare şi nu la raporturile juridice care s-ar fi nãscut prin efectul ordonanţei".
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia ridicatã nu este intemeiata. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca dispoziţia legalã criticata "nu are ca obiect restrangerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi, situaţie reglementatã de art. 49 din Constituţia României", şi ca în realitate ea nu restrânge dreptul de dispoziţie, "deoarece închirierea nu este un act de dispoziţie, ci de administrare". Se invoca şi art. 480 din Codul civil, potrivit cãruia "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însã în limitele determinate de lege". În ceea ce priveşte susţinerea ca au fost incalcate dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţie se arata ca "în cazuri excepţionale Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta, care intra în vigoare dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament, iar dacã Parlamentul nu se afla în sesiune, acesta se convoacã în mod obligatoriu". Caracterul excepţional care a impus adoptarea ordonanţei criticate a fost determinat de expirarea termenului prevãzut de <>Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative, precum şi de necesitatea soluţionãrii cu celeritate a litigiilor apãrute în urma aplicãrii <>Legii nr. 112/1995 .
Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2 alin. (2), ale <>art. 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, care au urmãtorul conţinut: "Pentru imobilele - terenuri şi construcţii -, precum şi pentru suprafeţele locative cu destinaţia de locuinta, privatizate dupã 1 ianuarie 1990 o data cu societãţile comerciale care le detineau în proprietate ca locuinţe, locuinţe de serviciu, cãmine pentru salariaţi, aşezãminte social-culturale sau unitãţi de învãţãmânt, proprietarul va încheia, la cererea chiriaşului sau a fostului chiriaş care ocupa efectiv locuinta, un contract de închiriere pe o durata de 5 ani."
Autorul exceptiei considera ca aceste prevederi contravin dispoziţiilor art. 49 şi ale art. 114 alin. (4) din Constituţie, potrivit cãrora:
- Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 114 alin. (4): "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta. Acestea intra în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacã Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacã în mod obligatoriu."
Cu privire la excepţia ridicatã Curtea constata ca, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate bazatã pe încãlcarea prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituţie, cu motivarea ca nu a existat un caz excepţional care sa fi justificat adoptarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în mai multe cazuri. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 107 din 13 iunie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, Curtea a respins excepţia, retinand ca "<>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a fost adoptatã cu respectarea cerinţelor art. 114 alin. (4) din Constituţie. Cazul excepţional avut în vedere de Guvern la adoptarea acestei ordonanţe a fost necesitatea reglementãrii de urgenta a prelungirii contractelor de închiriere, a cãror valabilitate expira la data de 18 aprilie 1999, conform <>Legii nr. 17/1994 ".
Considerentele şi soluţia adoptatã prin aceasta decizie sunt valabile şi în prezenta cauza, neintervenind fapte sau elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
De altfel la aceeaşi soluţie de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate se ajunge şi pe baza argumentelor înfãţişate în opinia separatã formulatã la Decizia Curţii Constituţionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecata, o menţin şi în cauza de fata.
Examinând fondul reglementãrii cuprinse în <>art. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , Curtea Constituţionalã constata ca aceasta nu contravine prevederilor art. 49 din Constituţie, întrucât textul de lege criticat nu dispune restrangerea exerciţiului vreunor drepturi sau libertãţi. Aceste dispoziţii trebuie examinate sub aspectul respectãrii prevederilor constituţionale referitoare la ocrotirea proprietãţii. Astfel, se constata ca dispoziţiile art. 5 din ordonanta nu restrang exerciţiul dreptului de dispoziţie al proprietarului, ci reglementeazã într-un mod restrictiv exercitarea dreptului de folosinta şi de administrare a proprietãţii, obligând proprietarul sa încheie contract de închiriere pe o perioada determinata, în cazul în care chiriaşul cere aceasta.
Temeiul constituţional al acestei reglementãri legale consta în prevederile art. 41 alin. (1), potrivit cãrora "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege".
De altfel Curtea observa ca scopul adoptãrii <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a fost acela de realizare a protecţiei chiriaşilor prin mãsuri corespunzãtoare prevederilor art. 43 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Statul este obligat sa ia mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de natura sa asigure cetãţenilor un nivel de trai decent".
Cu privire la susţinerea autorului exceptiei, potrivit cãreia locuintele ocupate pe baza de tarif nu pot fi asimilate cu locuintele de serviciu sau cu locuintele de intervenţie, Curtea constata ca aceasta nu este o problema de control al constituţionalitãţii, ci una de aplicare a legii, care intra în competenta instanţelor judecãtoreşti.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 2 alin. (2), al art. 12 alin. (2), al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "AEM Luxten Lichting-Company" - S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 5.469/C/2000 al Curţii de Apel Timişoara Secţia civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 20 martie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent şef,
Claudia Miu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
