Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 876 din 30 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2), art. 13^2 si art. 22 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, precum si a dispozitiilor art. 13 alin. (1), (1^2) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul National Anticoruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 32 din 17 ianuarie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2), art. 13^2 şi <>art. 22 din Legea nr. 78/2000 , precum şi a dispoziţiilor <>art. 13 alin. (1), (1^2) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 , excepţie ridicatã de Dumitru Bunea în Dosarul nr. 3.578/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, asistat de avocat Doru-Viorel Ursu. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã Curţii cã partea Constantin Corduneanu a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei, în vederea angajãrii unui apãrãtor.
Avocatul autorului excepţiei se opune acordãrii unui nou termen în cauzã.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã, în principiu, nu se opune cererii de amânare formulate.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a cauzei.
Având cuvântul, avocatul autorului excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã prevederile legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 iulie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 3.578/1/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2), art. 13^2 şi <>art. 22 din Legea nr. 78/2000 , precum şi a dispoziţiilor <>art. 13 alin. (1), (1^2) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 , excepţie ridicatã de Dumitru Bunea în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã, "pornind de la obiectul de activitate şi atribuţiile Direcţiei Naţionale Anticorupţie, stabilite prin lege, analiza [...] prevederilor <>Legii nr. 78/2000 şi <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 conduce la concluzia cã urmãrirea penalã într-o cauzã datã este de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie în condiţiile în care infracţiunea pentru care s-a început urmãrirea penalã şi ulterior s-a dispus trimiterea în judecatã este [...] o infracţiune de corupţie propriu-zisã [...]". Configurarea "unei alte situaţii juridice" este, în opinia autorului excepţiei, fãrã suport legal şi poate fi "împiedicatã" doar de Curtea Constituţionalã. Se aratã în acest sens cã din actele dosarului se poate constata cã împotriva inculpaţilor nu s-a efectuat urmãrirea penalã şi nu au fost trimişi în judecatã pentru o infracţiune de corupţie şi, prin urmare, "urmãrirea penalã efectuatã de procurorii DNA şi trimiterea în judecatã sub aspectul sãvârşirii infracţiunii prevãzute de <>art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-248^1 din Codul penal, în baza dispoziţiilor procedurale cuprinse în <>art. 13 alin. (1), (1^1 ) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 , cu modificãrile ulterioare, respectiv <>art. 22 din Legea nr. 78/2000 , s-a fãcut cu înfrângerea prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţia României".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu conţin prevederi de naturã a împiedica partea interesatã sã se prevaleze, fãrã nicio îngrãdire, de toate garanţiile care caracterizeazã dreptul la un proces echitabil şi nu aduc atingere principiilor din Legea fundamentalã care guverneazã înfãptuirea justiţiei, deoarece nu afecteazã în vreun mod imparţialitatea, unicitatea, egalitatea şi independenţa acesteia.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, fãcând referire la considerentele care au fundamentat <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 133 din 3 martie 2005 , pe care le considerã valabile şi în prezenta cauzã, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (2), art. 13^2 şi <>art. 22 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, precum şi dispoziţiile <>art. 13 alin. (1), (1^2) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Prevederile din <>Legea nr. 78/2000 criticate ca neconstituţionale au urmãtorul cuprins:
- Art. 5 alin. (2): "În înţelesul prezentei legi, sunt infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie infracţiunile prevãzute la art. 10-13.";
- Art. 13^2: "Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrãdirea unor drepturi, dacã funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.";
- Art. 22: "În cazul infracţiunilor prevãzute în prezenta lege, urmãrirea penalã se efectueazã în mod obligatoriu de cãtre procuror."
Prevederile din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 , criticate ca neconstituţionale, au urmãtorul cuprins:
- Art. 13: "(1) Sunt de competenţa Departamentului Naţional Anticorupţie infracţiunile prevãzute în <>Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sãvârşite în una dintre urmãtoarele condiţii:
a) dacã, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubã materialã mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de gravã a activitãţii unei autoritãţi publice, instituţii publice sau oricãrei alte persoane juridice ori dacã valoarea sumei sau a bunului care formeazã obiectul infracţiunii de corupţie este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro;
b) dacã, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbãrii aduse unei autoritãţi publice, instituţii publice sau oricãrei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formeazã obiectul infracţiunii de corupţie, sunt comise de cãtre: deputaţi; senatori; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat şi asimilaţii acestora; consilieri ai miniştrilor; judecãtorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ai Curţii Constituţionale; ceilalţi judecãtori şi procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; preşedintele Consiliului Legislativ şi locţiitorul acestuia; Avocatul Poporului şi adjuncţii sãi; consilierii prezidenţiali şi consilierii de stat din cadrul Administraţiei Prezidenţiale; consilierii de stat ai primului-ministru; membrii şi controlorii financiari ai Curţii de Conturi şi ai camerelor judeţene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul şi viceguvernatorul Bãncii Naţionale a României; preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Concurenţei; ofiţeri, amirali, generali şi mareşali; ofiţeri de poliţie; preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene; primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti; primarii şi viceprimarii sectoarelor municipiului Bucureşti; primarii şi viceprimarii municipiilor; consilierii judeţeni; prefecţii şi subprefecţii; conducãtorii autoritãţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale şi persoanele cu funcţii de control din cadrul acestora, cu excepţia conducãtorilor autoritãţilor şi instituţiilor publice de la nivelul oraşelor şi comunelor şi a persoanelor cu funcţii de control din cadrul acestora; avocaţii; comisarii Gãrzii Financiare; personalul vamal; persoanele care deţin funcţii de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes naţional, al companiilor şi societãţilor naţionale, al bãncilor şi societãţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar, al instituţiilor publice care au atribuţii în procesul de privatizare şi al unitãţilor centrale financiar-bancare; persoanele prevãzute la <>art. 8^1 din Legea nr. 78/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare; lichidatorii judiciari; executorii Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Statului.
[...]
(1^2) Departamentul Naţional Anticorupţie este competent sã efectueze urmãrirea penalã, dacã s-a cauzat o pagubã materialã mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro, în cazul infracţiunilor prevãzute la art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5, art. 246, 247, 248 şi 248^1 din Codul penal, al infracţiunilor prevãzute la <>art. 175, 177 şi 178-181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi în <>Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.
(2) Procurorii specializaţi din cadrul Departamentului Naţional Anticorupţie efectueazã în mod obligatoriu urmãrirea penalã pentru infracţiunile prevãzute la alin. (1), (1^1) şi 1^2)".
Dispoziţiile constituţionale invocate ca fiind încãlcate prin aceste texte de lege sunt cuprinse în 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii, în art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi în art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea pentru toţi a justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã, în realitate, criticile autorului nu vizeazã neconstituţionalitatea prevederilor legale ce fac obiectul excepţiei, ci modul de interpretare şi aplicare a legii în cauza dedusã judecãţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Astfel, autorul excepţiei susţine cã împotriva inculpaţilor nu s-a efectuat urmãrirea penalã şi nu au fost trimişi în judecatã pentru o infracţiune de corupţie şi, în consecinţã, "urmãrirea penalã efectuatã de procurorii Departamentului Naţional Anticorupţie şi trimiterea în judecatã sub aspectul sãvârşirii infracţiunii prevãzute de <>art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-248^1 din Codul penal, în baza dispoziţiilor procedurale cuprinse în <>art. 13 alin. (1), (1^1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 , cu modificãrile ulterioare, respectiv <>art. 22 din Legea nr. 78/2000 , s-a fãcut cu înfrângerea prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţia României". În acest context, se solicitã Curţii Constituţionale cenzurarea unei eventuale interpretãri a dispoziţiilor ce reglementeazã activitatea şi competenţa Departamentului Naţional Anticorupţie, interpretare ce ar determina, potrivit susţinerilor autorului excepţiei, deturnarea scopului înfiinţãrii şi atribuţiilor specifice acestui departament, extinderea nelegalã a obiectului de activitate şi a atribuţiilor sale, substituiri nelegale între organele judiciare, discriminarea cetãţenilor chemaţi în justiţie.
Asemenea critici, vizând interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale, nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã", fiind de competenţa instanţelor judecãtoreşti, în cadrul cãilor de atac prevãzute de lege.
Pentru considerentele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2), art. 13^2 şi <>art. 22 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi a dispoziţiilor <>art. 13 alin. (1), (1^2) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie, excepţie ridicatã de Dumitru Bunea în Dosarul nr. 3.578/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 noiembrie 2006.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
