Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 873 din 15 decembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (3) şi (4) teza întâi din Codul de procedură penală
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 211 din 22 martie 2016
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (3) şi (4) teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ştefan Niţă Erdely Harko şi Larisa Ştefania Niţă Erdely Harko în Dosarul nr. 19.932/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 806D/2015.
2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei Ştefan Niţă Erdely Harko, asistat de apărătorul ales Valentin Epure, care reprezintă şi pe autoarea excepţiei Larisa Ştefania Niţă Erdely Harko, cu împuternicire avocaţială la dosar. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autorilor excepţiei, care solicită admiterea acesteia, pentru argumentele invocate în faţa Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
4. Reprezentantul Ministerului Public pune, în principal, concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât, potrivit Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite nr. XVII din 19 martie 2007 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 17 iulie 2008), hotărârile pronunţate în procedura plângerii împotriva soluţiilor procurorului nu sunt supuse revizuirii. În subsidiar, pe fondul cauzei, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât nu există discriminare în condiţiile în care situaţia juridică a inculpatului nu se poate compara cu cea a persoanei vătămate. Arată că, în speţă, remediul îl constituie revocarea ordonanţei procurorului şi redeschiderea urmăririi penale, în temeiul art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală, soluţie ce corespunde revizuirii pentru cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
5. Prin Încheierea din 15 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 19.932/299/2015, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (3) şi (4) teza întâi din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Ştefan Niţă Erdely Harko şi Larisa Ştefania Niţă Erdely Harko cu ocazia soluţionării unei cereri de revizuire formulate împotriva unei încheieri pronunţate de judecătorul prin care a fost admisă în parte plângerea împotriva unei soluţii de neurmărire date de procuror.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 453 alin. (3) şi (4) teza întâi din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi şi accesul liber la justiţie, întrucât hotărârile judecătoreşti favorabile inculpatului, cum ar fi cea de achitare sau de respingere a plângerii formulate împotriva soluţiilor de neîncepere a urmării penale, nu sunt supuse revizuirii pentru motivele prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. a) şi f) din Codul de procedură penală. Consideră că restrângerea sferei persoanelor care pot invoca cele două cazuri de revizuire menţionate numai la persoana condamnată şi la cea faţă de care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei creează discriminare între persoana faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală, pe de o parte, şi persoana vătămată şi celelalte părţi din procesul penal, pe de altă parte. În acest sens, arată că vechiul Cod de procedură penală recunoştea, prin dispoziţiile art. 394, 396 şi 408^2, tuturor părţilor din proces dreptul de a introduce cerere de revizuire, inclusiv pentru motivele de revizuire conţinute, în prezent, de art. 453 alin. (1) lit. a) şi f) din Codul de procedură penală, iar modificarea soluţiei legislative nu se justifică în niciun mod.
7. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că dispoziţiile art. 453 alin. (3) şi (4) teza întâi din Codul de procedură penală nu aduc atingere egalităţii în drepturi şi liberului acces la justiţie, întrucât, pe de o parte, părţile din procesul penal se află în situaţii juridice diferite, iar, pe de altă parte, reglementarea de către legiuitor a condiţiilor de exercitare a unui drept nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia. Totodată, textele de lege criticate sunt norme de procedură, iar potrivit art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, procedura de judecată şi exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti sunt stabilite numai prin lege. Din aceste norme constituţionale reiese că legiuitorul are libertatea de a stabili condiţiile în care părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, cu respectarea principiilor consacrate prin Legea fundamentală şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte. În acest sens, face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.592/2010.
8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Arată că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, reglementată de legiuitor în temeiul prerogativelor acordate acestuia de prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Aceste prevederi constituţionale conferă legiuitorului competenţa exclusivă de a stabili procedura de judecată şi îl îndrituiesc pe acesta ca, în considerarea unor situaţii deosebite, să stabilească reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, aşa cum este şi cazul reglementării exprese şi limitative a cazurilor în care poate fi promovată revizuirea. Consideră că dispoziţiile art. 453 alin. (3) şi (4) teza întâi din Codul de procedură penală nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, fiind constituţională instituirea, prin dispoziţiile de lege criticate, a unor reguli speciale în ceea ce priveşte revizuirea, atâta timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 453 alin. (3) şi (4) teza întâi din Codul de procedură penală, modificate prin art. 102 pct. 272 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Textele de lege criticate au următorul cuprins: "(3) Cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi f) pot fi invocate ca motive de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei faţă de care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei.
(4) Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal [...]."
13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie.
14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta a fost ridicată într-o cauză ce are ca obiect o cerere de revizuire formulată împotriva unei încheieri pronunţate de judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. b) din Codul de procedură penală, prin care a fost admisă în parte plângerea împotriva unei soluţii de neurmărire dispuse de procuror.
15. Autorii excepţiei critică faptul că dispoziţiile art. 453 alin. (3) şi (4) teza întâi din Codul de procedură penală nu permit şi persoanei vătămate să ceară revizuirea unei hotărâri penale definitive pentru cazurile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) şi f) din Codul de procedură penală, spre deosebire de Codul de procedură penală din 1968, care recunoştea - prin dispoziţiile art. 394, coroborate cu cele ale art. 396 şi art. 408^2 din cod - tuturor părţilor din proces dreptul de a introduce cerere de revizuire, inclusiv pentru motivele de revizuire conţinute, în prezent, de art. 453 alin. (1) lit. a) şi f) din Codul de procedură penală. Autorii excepţiei consideră că, potrivit dispoziţiilor de lege criticate - în situaţia unei încheieri definitive pronunţate de judecătorul de cameră preliminară în temeiul art. 341 alin. (6) lit. b) din Codul de procedură penală, prin care este admisă în parte plângerea împotriva unei soluţii de neurmărire penală - cazurile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) şi f) din Codul de procedură penală pot fi invocate ca motive de revizuire numai de persoana faţă de care procurorul a dispus soluţia de neurmărire.
16. Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. XVII din 19 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 17 iulie 2008, pronunţată în recurs în interesul legii, Secţiile Unite au stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală din 1968 este inadmisibilă. Decizia mai sus menţionată continuă să producă efecte şi după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, în sensul că încheierile definitive pronunţate, în temeiul art. 341 din Codul de procedură penală, în procedura plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, având în vedere că nu soluţionează fondul cauzei, nu se încadrează în categoria hotărârilor care, potrivit art. 452 din Codul de procedură penală, sunt supuse revizuirii.
17. Prin urmare, dispoziţiile art. 453 alin. (3) şi (4) teza întâi din Codul de procedură penală, referitoare la posibilitatea invocării motivelor de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) şi f) din Codul de procedură penală numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei faţă de care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, nu au legătură cu soluţionarea prezentei cauze, ce are ca obiect revizuirea unei încheieri definitive pronunţate, în temeiul art. 341 din Codul de procedură penală, în procedura plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]."
18. Ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (3) şi (4) teza întâi din Codul de procedură penală este inadmisibilă.
19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (3) şi (4) teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ştefan Niţă Erdely Harko şi Larisa Ştefania Niţă Erdely Harko în Dosarul nr. 19.932/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 15 decembrie 2015.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
