Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 872 din 23 iunie 2011 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul politistului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 464 din 1 iulie 2011
Pe rol se aflã soluţionarea sesizãrii de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, formulatã de un grup de 111 de deputaţi, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie.
Cu Adresa nr. 51/2.584 din 2 iunie 2011, secretarul general al Camerei Deputaţilor a trimis Curţii Constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, formulatã de 111 deputaţi.
La sesizare s-a anexat lista cuprinzând semnãturile celor 111 deputaţi, autori ai sesizãrii de neconstituţionalitate. Potrivit acestei liste, autorii sesizãrii de neconstituţionalitate sunt urmãtorii: Adrian Nãstase, Aurelia Vasile, Victor Socaciu, Marian Neacşu, Carmen Ileana Moldovan, Aurel Vlãdoiu, Antonella Marinescu, Manuela Mitrea, Claudiu Iulian Manda, Neculai Rãţoi, Cornel-Cristian Resmeriţã, Laurenţiu Nistor, Vasile Mocanu, Viorel Hrebenciuc, Victor Cristea, Gheorghe Ana, Valeriu Ştefan Zgonea, Cristian-Sorin Dumitrescu, Iuliu Nosa, Vasile Popeangã, Ioan Stan, Sorin Constantin Stragea, Viorel Ştefan, Sonia-Maria Drãghici, Florin-Costin Pâslaru, Lucreţia Roşca, Ciprian-Florin Luca, Eugen Bejinariu, Dan Nica, Florian Popa, Costicã Macaleţi, Marian Ghiveciu, Adrian Solomon, Ion Dumitru, Gheorghe Antochi, Dumitru Boabeş, Angel Tîlvãr, Andrei Dolineaschi, Petru Gabriel Vlase, Ion Cãlin, Ioan Sorin Roman, Ion Burnei, Ioan Cindrea, Horia Grama, Mircea Duşa, Dumitru Chiriţã, Doru-Claudian Frunzulicã, Georgian Pop, Nicolae-Ciprian Nica, Mugurel Surupãceanu, Adrian Mocanu, Nicolae Bãnicioiu, Constantin Niţã, Ioan Damian, Cristian Rizea, Cristian Mihai Adomniţei, Marin Almãjanu, Teodor Atanasiu, Vasile Berci, Viorel-Vasile Buda, Daniel-Stamate Budurescu, Cristian Buican, Mihãiţã Calimente, Mircea Vasile Cazan, Mariana Câmpeanu, Daniel Chiţoiu, Tudor-Alexandru Chiuariu, Liviu-Bogdan Ciucã, Horia Cristian, Ciprian Minodor Dobre, Victor Paul Dobre, Mihai-Aurel Donţu, Gheorghe Dragomir, George Ionuţ Dumitricã, Relu Fenechiu, Damian Florea, Gheorghe Gabor, Graţiela Leocadia Gavrilescu, Andrei Dominic Gerea, Alina-Ştefania Gorghiu, Titi Holban, Pavel Horj, Mircea Irimescu, Nicolae Jolţa, Mihai Lupu, Dan-Ştefan Motreanu, Gheorghe-Eugen Nicolãescu, Ludovic Orban, Ionel Palãr, Viorel Palaşcã, Cornel Pieptea, Gabriel Plãiaşu, Cristina-Ancuţa Pocora, Virgil Pop, Octavian-Marius Popa, Cãlin Constantin Anton Popescu-Tãriceanu, Cãlin Potor, Ana Adriana Sãftoiu, Nini Sãpunaru, Adrian George Scutaru, Ionuţ-Marian Stroe, Radu Stroe, Gigel-Sorinel Ştirbu, Gheorghe-Mirel Taloş, Adriana Diana Tuşa, Radu Bogdan Ţîmpãu, Ioan Ţintean, Florin Ţurcanu, Horea-Dorin Uioreanu, Lucia-Ana Varga şi Mihai Alexandru Voicu.
La sesizare a fost anexatã, în copie, Legea pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
Sesizarea a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 3.257 din 2 iunie 2011 şi formeazã obiectul Dosarului nr. 701A/2011.
Prin aceastã sesizare, autorii acesteia solicitã Curţii sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii Legii pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, formulând urmãtoarele critici de neconstituţionalitate:
I. Critici de neconstituţionalitate extrinsecã
Legea supusã controlului de constituţionalitate contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 61 alin. (1) şi art. 75, prin prisma procedurii legislative de adoptare a acesteia. Astfel, autorii sesizãrii susţin cã proiectul acestei legi organice a fost adoptat de Senat la data de 16 septembrie 2009, forma adoptatã fiind trimisã la Camera Deputaţilor, cu rol de Camerã decizionalã, la data de 22 septembrie 2009. În cadrul acestei Camere, procedura de adoptare a fost viciatã prin faptul cã au fost puse în discuţie o serie de amendamente care nu au fost analizate, în primã instanţã, de Senat. Cu privire la acest aspect, autorii sesizãrii invocã considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 472 din 22 aprilie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 30 aprilie 2008, şi nr. 1.029 din 8 octombrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 23 octombrie 2008, conform cãrora modificãrile şi completãrile pe care Camera decizionalã le aduce asupra proiectului de lege adoptat de prima Camerã sesizatã trebuie sã se raporteze la materia avutã în vedere de iniţiator şi la forma în care a fost reglementatã de prima Camerã. Altfel, se ajunge la situaţia ca o singurã Camerã, şi anume Camera decizionalã, sã legifereze, ceea ce contravine principiului bicameralismului consacrat de art. 61 alin. (2) din Constituţie, precum şi competenţelor stabilite pentru cele douã Camere, potrivit art. 75 alin. (1) din Legea fundamentalã.
II. Critici de neconstituţionalitate intrinsecã
1. Dispoziţiile art. I pct. 6 din Legea pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (3) şi art. 53.
Autorii sesizãrii susţin cã aceste dispoziţii "instituie un tratament în mod vãdit defavorabil persoanelor care ocupã funcţia publicã de poliţist, faţã de alţi funcţionari publici care se bucurã de stabilitate şi de aplicarea tuturor prevederilor din Statutul funcţionarilor publici care îi protejeazã faţã de schimbãrile şi/sau suspendãrile intempestive şi abuzive ori nelegale din funcţie". Astfel, textele de lege supuse controlului de constituţionalitate sunt de naturã sã afecteze statutul juridic al poliţiştilor, fiind susceptibile sã conducã la discriminarea acestei categorii de funcţionari publici în raport cu alte categorii de funcţionari publici. Autorii sesizãrii apreciazã cã "actuala redactare a art. I pct. 6 din Legea pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului nu face decât sã creeze toate pârghiile juridice pentru ca actualul executiv sã dispunã mãsuri abuzive şi arbitrare menite sã determine reducerea numãrului de poliţişti". De asemenea, considerã cã legea a fost adoptatã, deci a fost preferatã calea legislativã celei administrative, "pentru a fi asiguratã sustragerea de la controlul judecãtoresc, susceptibil a fi exercitat împotriva actelor administrative în ipoteza în care aceste prerogative ar fi fost acordate Guvernului". În continuare, aratã cã principiul accesului egal la funcţiile publice trebuie înţeles ca o egalitate de tratament a titularilor funcţiilor publice, din partea legiuitorului, ca o egalitate de şanse acordate în vederea ocupãrii acestora, cât şi exercitarea în condiţii de egalitate şi de regim juridic identic al protecţiei acordate tuturor funcţionarilor publici.
Legea pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului reprezintã, în concepţia autorilor sesizãrii, "o formã indirectã de restrângere a unor drepturi şi libertãţi fundamentale, prin împiedicarea liberului acces la ocuparea funcţiilor publice de poliţişti, prin consacrarea dreptului unui membru al executivului de a dispune în mod discreţionar cu privire la modificarea şi/sau suspendarea raporturilor de serviciu ale poliţiştilor". Restrângerea dreptului de acces la o funcţie publicã, instituitã prin dispoziţiile legii menţionate, constituie o îngrãdire care nu se justificã în mod obiectiv ca o mãsurã care se impune pentru salvgardarea unui alt drept care, în absenţa acestei restricţii, ar fi grav compromis. Restrângerea unui drept sau a unei libertãţi fundamentale poate fi dispusã numai în mãsura în care se impune în situaţii excepţionale, pentru apãrarea unor drepturi ale cetãţenilor a cãror importanţã este consideratã primordialã de cãtre legiuitor. În aceste condiţii, intervenţia legislativã asupra regimului juridic aplicabil poliţiştilor, prin lãsarea la discreţia ministrului administraţiei şi internelor a posibilitãţii de a dispune cu privire la modificarea şi suspendarea raporturilor de serviciu ale poliţiştilor, este de naturã sã restrângã în mod disproporţionat dreptul de acces la o funcţie publicã, aducând atingeri grave substanţei acestui drept.
2. Dispoziţiile art. I pct. 5 şi 6 din Legea pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 41 alin. (2) şi art. 47 alin. (1).
Autorii sesizãrii susţin cã, prin mãsurile impuse de aceste dispoziţii, "statul român se dezice de rãspunderea ce îi revine în calitate de stat social privind asigurarea unui anumit nivel de protecţie al tuturor cetãţenilor încadraţi în muncã," iar "obligaţia de a adopta o serie de mãsuri de protecţie socialã, de naturã sã asigure cetãţenilor sãi condiţiile necesare pentru un nivel de trai decent, nu poate fi consideratã ca fiind îndeplinitã". De aceea, indiferent de scopurile declarate ale legii criticate, conţinutul acesteia demonstreazã cã nu este respectat principiul consacrat prin art. 1 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãruia România este stat de drept, democratic şi social.
În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a transmite punctele lor de vedere asupra sesizãrii de neconstituţionalitate.
Preşedintele Senatului, prin Adresa nr. I 466 din 10 iunie 2011, înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 3.474 din 10 iunie 2011, a comunicat punctul sãu de vedere asupra sesizãrii de neconstituţionalitate în care solicitã admiterea acesteia, considerând-o întemeiatã pentru motivele invocate de autorii sesizãrii.
Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis punctul sãu de vedere cu Adresa nr. 51/2.675 din 7 iunie 2011, înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 3.320 din 7 iunie 2011, prin care apreciazã cã sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece "autorii sesizãrii nu prezintã motivele pentru care legea criticatã nu ar fi conformã cu vreo dispoziţie din Constituţie," consideraţiile acestora fiind "de naturã politicã." În acest sens, aratã, în esenţã, cã, "prin lege, Parlamentul poate face orice considerã cã trebuie fãcut," întrucât este "organul reprezentativ al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii". Considerã cã legea criticatã, reglementând "modificarea şi suspendarea din funcţiile publice speciale şi nu accesul la acestea," nu este contrarã art. 16 din Constituţie. De asemenea, apreciazã cã "invocarea prevederilor art. 53 din Constituţie nu are nicio legãturã cu cauza de faţã", dispoziţiile de lege criticate nefiind o "îngrãdire", ci un efect al aplicãrii art. 61 alin. (1) din Constituţie. În fine, preşedintele Camerei Deputaţilor considerã cã dispoziţiile art. I pct. 5 şi 6 din Legea pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 41 alin. (2) şi art. 47 alin. (1).
Guvernul a comunicat punctul sãu de vedere cu Adresa nr. 5/3.474 din 7 iunie 2011, înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 3.420 din 9 iunie 2011, prin care apreciazã cã sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, apreciazã, referitor la critica nerespectãrii regulilor de adoptare a legii supuse controlului de constituţionalitate, cã aceasta "vizeazã, în principal, deficienţe care ţin de modul de aplicare a dispoziţiilor regulamentelor Parlamentului", a cãror analizã nu este de competenţa Curţii Constituţionale, deoarece s-ar "încãlca însuşi principiul autonomiei regulamentare al celor douã Camere, instituit prin art. 64 alin. (1) teza întâi din Legea fundamentalã." Astfel a statuat Curtea prin deciziile nr. 786 din 13 mai 2009 şi nr. 413 din 14 aprilie 2010. Cât priveşte critica dispoziţiilor art. I pct. 5 şi 6 din legea atacatã, Guvernul considerã cã, prin mãsurile reglementate, "statul nu numai cã nu şi-a încãlcat obligaţiile constituţionale invocate de autorii sesizãrii, ci, dimpotrivã, a luat mãsurile necesare pentru a asigura protecţia socialã a cetãţenilor sãi, inclusiv din perspectiva faptului cã, datã fiind situaţia economicã actualã, în lipsa unor soluţii ca cele criticate, s-ar fi putut ajunge la situaţii de neacceptat, în care statul nu ar fi avut resurse bugetare pentru plata unor drepturi fundamentale, cum ar fi salariul, pensia etc". În fine, apreciazã cã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (3) şi art. 53 nu sunt aplicabile, neavând relevanţã în cauzã.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sã soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate formulatã de cei 111 deputaţi.
Obiectul controlului de neconstituţionalitate îl constituie Legea pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în ansamblul sãu, şi, în special, dispoziţiile art. I pct. 5 şi 6 din aceeaşi lege, care au urmãtorul conţinut:
"Art. I. - Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modificã dupã cum urmeazã: [...]
5. La articolul 71 alineatul (1), litera a) va avea urmãtorul cuprins:
«a) în urmãtoarele 6 luni dupã adoptarea mãsurilor prevãzute la art. 69 alin. (1) lit. j);».
6. La articolul 78, alineatul (1) va avea urmãtorul cuprins:
«Art. 78. - (1) Procedura şi cazurile de modificare şi/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale poliţistului se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.»"
În opinia autorilor sesizãrii, dispoziţiile legii criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1) şi (3), art. 41 alin. (2), art. 47 alin. (1), art. 53, art. 61 alin. (1) şi (2) şi art. 75, al cãror cuprins este urmãtorul:
- Art. 1 alin. (3) şi (5): "(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate. [...]
(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";
- Art. 16 alin. (1) şi (3): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. [...]
(3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetãţenia românã şi domiciliul în ţarã. Statul român garanteazã egalitatea de şanse între femei şi bãrbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnitãţi.";
- Art. 41 alin. (2): "Salariaţii au dreptul la mãsuri de protecţie socialã. Acestea privesc securitatea şi sãnãtatea salariaţilor, regimul de muncã al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţarã, repausul sãptãmânal, concediul de odihnã plãtit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesionalã, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.";
- Art. 47 alin. (1): "Statul este obligat sã ia mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de naturã sã asigure cetãţenilor un nivel de trai decent.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 61 alin. (1) şi (2): "(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii.
(2) Parlamentul este alcãtuit din Camera Deputaţilor şi Senat";
- Art. 75: "(1) Se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, ca primã Camerã sesizatã, proiectele de legi şi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a mãsurilor legislative ce rezultã din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum şi proiectele legilor organice prevãzute la articolul 31 alineatul (5), articolul 40 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (3), articolul 73 alineatul (3) literele e), k), l), n), o), articolul 79 alineatul (2), articolul 102 alineatul (3), articolul 105 alineatul (2), articolul 117 alineatul (3), articolul 118 alineatele (2) şi (3), articolul 120 alineatul (2), articolul 126 alineatele (4) şi (5) şi articolul 142 alineatul (5). Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii şi adoptãrii, ca primã Camerã sesizatã, Senatului.
(2) Prima Camerã sesizatã se pronunţã în termen de 45 de zile. Pentru coduri şi alte legi de complexitate deosebitã termenul este de 60 de zile. În cazul depãşirii acestor termene se considerã cã proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate.
(3) Dupã adoptare sau respingere de cãtre prima Camerã sesizatã, proiectul sau propunerea legislativã se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv.
(4) În cazul în care prima Camerã sesizatã adoptã o prevedere care, potrivit alineatului (1), intrã în competenţa sa decizionalã, prevederea este definitiv adoptatã dacã şi cea de-a doua Camerã este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectivã, legea se întoarce la prima Camerã sesizatã, care va decide definitiv în procedurã de urgenţã.
(5) Dispoziţiile alineatului (4) referitoare la întoarcerea legii se aplicã în mod corespunzãtor şi în cazul în care Camera decizionalã adoptã o prevedere pentru care competenţa decizionalã aparţine primei Camere."
Procedând la examinarea sesizãrii de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, prin conţinutul sãu normativ, legea supusã controlului de constituţionalitate se încadreazã în categoria legilor organice, având ca obiect de reglementare modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
Curtea reţine, de asemenea, cã acest eveniment legislativ priveşte aspecte legate de naşterea, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu ale poliţiştilor, obţinerea gradelor profesionale şi modalitatea de apreciere a activitãţii profesionale şi a conduitei poliţistului, fiind determinatã, astfel cum rezultã din Expunerea de motive, de necesitatea reglementãrii mai riguroase a cadrului juridic privind raporturile de serviciu ale poliţistului, funcţionar public cu statut special.
Principalele intervenţii se referã la cazurile de modificare şi suspendare a raporturilor de serviciu ale poliţistului care se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, la modul de evaluare profesionalã şi la schimbarea perioadei de reconversie profesionalã, astfel încât aceasta sã se facã la 6 luni dupã o decizie de disponibilizare şi nu înainte, ca pânã acum, prevederile urmând sã fie aplicate de la 1 ianuarie 2012.
Din concepţia legii criticate, Curtea reţine faptul cã au fost respectate dispoziţiile art. 31 şi 61 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în sensul cã intervenţiile admise nu afecteazã concepţia generalã sau caracterul unitar al legii modificate.
Examinând critica referitoare la nerespectarea procedurii de adoptare a legii înainte de promulgare, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã.
Astfel, din analiza comparatã a documentelor privind iniţierea şi desfãşurarea procesului legislativ în cauzã, respectiv a propunerii legislative depuse de iniţiatori, a formei adoptate de Senat, ca primã Camerã sesizatã, şi a celei adoptate de Camera Deputaţilor, cu rol de Camerã decizionalã, Curtea reţine cã nu sunt diferenţe majore de conţinut juridic între forma finalã a legii şi forma proiectului de lege, modificãrile şi completãrile adoptate de Camera Deputaţilor nedând o configuraţie deosebitã, semnificativ diferitã faţã de cea a proiectului de lege în forma adoptatã de Senat.
Legea criticatã a fost, deci, adoptatã în virtutea prerogativelor constituţionale ale Parlamentului conferite de art. 61 alin. (1), fiind astfel respectat principiul supremaţiei Constituţiei prevãzut de prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5).
Aşa fiind, exigenţele prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 61 alin. (1) şi (2) şi art. 75, precum şi ale considerentelor deciziilor Curţii Constituţionale nr. 472 din 22 aprilie 2008 şi nr. 1.029 din 8 octombrie 2008, invocate în susţinerea criticii de neconstituţionalitate extrinsecã, au fost îndeplinite.
Examinând criticile de neconstituţionalitate intrinsecã a legii criticate, Curtea constatã cã şi acestea sunt neîntemeiate.
În acest sens, Curtea reţine cã, potrivit art. 1 din Legea nr. 360/2002, poliţistul este definit ca fiind "funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartã, de regulã, uniformã şi exercitã atribuţiile stabilite pentru Poliţia Românã prin lege, ca instituţie specializatã a statului".
În legãturã cu susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile art. I pct. 6 din Legea pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (3), Curtea constatã cã nu poate reţine aceastã criticã, întrucât poliţiştii beneficiazã de un statut special în comparaţie cu alte categorii de funcţionari publici, astfel cã, în considerarea importanţei activitãţii acestora în ansamblul societãţii, este justificatã instituirea unui regim special în ceea ce priveşte naşterea, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu ale poliţiştilor, obţinerea gradelor profesionale şi modalitatea de apreciere a activitãţii profesionale şi a conduitei poliţistului.
În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat, în mod constant, cã egalitatea nu înseamnã uniformitate, fiind permisã instituirea unor tratamente juridice distincte pentru anumite categorii de persoane, în considerarea situaţiilor specifice în care acestea se aflã, dacã existã o justificare obiectivã şi rezonabilã.
Cât priveşte încãlcarea art. 53 din Constituţie, Curtea reţine cã modificarea adusã art. 78 din Legea nr. 360/2002, prin conferirea prerogativelor pentru modificarea şi/sau suspendarea raporturilor de serviciu ale poliţiştilor direct ministrului administraţiei şi internelor, nu este de naturã a aduce îngrãdiri exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, deoarece respectiva modificare nu reglementeazã accesul la o funcţie publicã, ci numai procedura şi cazurile de modificare şi/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale poliţiştilor. Chiar dacã ar fi reglementat condiţiile de acces la funcţia publicã de poliţist, ipoteza restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi tot nu ar fi incidentã, motiv pentru care art. 53 din Constituţie nu este aplicabil în cauza de faţã.
În fine, referitor la dispoziţiile art. I pct. 5 şi 6 din Legea pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, Curtea constatã cã acestea nu conţin în sine norme de naturã sã afecteze munca şi protecţia socialã a muncii sau nivelul de trai. Ca atare, Curtea nu poate reţine susţinerea potrivit cãreia "Statul român se dezice de rãspunderea ce îi revine în calitatea sa de stat social privind asigurarea unui anumit nivel de protecţie al tuturor cetãţenilor încadraţi în muncã."
Pentru considerentele expuse, sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului nu poate fi primitã, fiind neîntemeiatã.
În temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã Legea pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului este constituţionalã în raport cu criticile formulate.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã Preşedintelui României, preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi primului-ministru şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 23 iunie 2011 şi la aceasta au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Acsinte Gaspar, Petre Lãzãroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan şi Tudorel Toader, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
