Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 870 din 9 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) si art. 8 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 110/2005 privind vanzarea spatiilor proprietate privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor in care se desfasoara activitati conexe actului medical
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 701 din 17 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi <>art. 8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spaţiilor proprietate privatã a statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfãşoarã activitãţi conexe actului medical, excepţie ridicatã de Consiliul Local al Comunei Bogdãneşti, judeţul Bacãu, în Dosarul nr. 1.880/110/2006 (numãr în format vechi 3.600/2006) al Tribunalului Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi de pârâtul Consiliul Local al Comunei Solonţ, judeţul Bacãu, în Dosarul nr. 150/110/2005 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Conexarea dosarelor şi dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 20 septembrie 2007, fiind consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 2 octombrie 2007 şi apoi pentru data de 9 octombrie 2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1.880/110/2006 (numãr în format vechi 3.600/2006), Tribunalul Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi <>art. 8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spaţiilor proprietate privatã a statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfãşoarã activitãţi conexe actului medical, excepţie ridicatã de Consiliul Local al Comunei Bogdãneşti, judeţul Bacãu, în dosarul menţionat.
Prin Încheierea din 30 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 150/110/2005, Curtea de Apel Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi <>art. 8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spaţiilor proprietate privatã a statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfãşoarã activitãţi conexe actului medical, excepţie ridicatã de Consiliul Local al Comunei Solonţ, judeţul Bacãu, în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, asemãnãtoare în cele douã dosare conexate, se susţine, în esenţã, cã instituirea, prin textele legale criticate, a obligativitãţii vânzãrii spaţiilor proprietatea statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale în care funcţioneazã unitãţi medicale contravine protecţiei constituţionale a dreptului de proprietate privatã, principiului autonomiei locale şi deconcentrãrii serviciilor publice; aceasta cu atât mai mult cu cât vânzarea are loc fãrã o negociere directã şi fãrã licitaţie publicã, la un preţ impus de legiuitor.
Tribunalul Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece scopul urmãrit de legiuitor a fost acela de finalizare a procesului de reformã în domeniul asistenţei medicale ambulatorii, cu reducerea costurilor asistenţei medicale acordate în spital şi reducerea deficitului bugetar al sistemului sanitar.
Curtea de Apel Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile legale criticate sunt în concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi <>art. 8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spaţiilor proprietate privatã a statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfãşoarã activitãţi conexe actului medical, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 22 iulie 2005, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 236/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 iunie 2006, potrivit cãrora:
- Art. 1: "(1) Prezenta ordonanţã de urgenţã stabileşte cadrul juridic pentru vânzarea spaţiilor proprietate privatã a statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale în care, la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, funcţioneazã unitãţi medicale înfiinţate şi organizate potrivit <>Ordonanţei Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi a spaţiilor în care se desfãşoarã activitãţi conexe actului medical, conform <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 83/2000 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor de liberã practicã pentru serviciile publice conexe actului medical, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 598/2001 , a spaţiilor organizate ca centre de diagnostic şi tratament sau centre medicale cu personalitate juridicã, precum şi a spaţiilor cu destinaţie pentru activitãţi medicale sau activitãţi conexe actului medical, neutilizate.
(2) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţã, prin spaţiu medical se înţelege spaţiul în care se desfãşoarã efectiv activitate medicalã şi activitate medicalã conexã, precum şi cota indivizã corespunzãtoare din spaţiul comun.
(3) Prevederile alin. (1) se aplicã şi spaţiilor medicale ale ministerelor cu reţea sanitarã proprie, cu acordul ministerelor de resort.";
- Art. 4 alin. (1): "(1)În termen de 45 de zile de la data intrãrii în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţã, consiliile judeţene sau consiliile locale, dupã caz, aprobã prin hotãrâre lista spaţiilor din proprietatea privatã a acestora ori din proprietatea privatã a statului şi care se aflã în administrarea lor, ce urmeazã sã fie vândute potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţã. Listele astfel aprobate vor fi afişate în mod obligatoriu la sediul consiliului local/judeţean şi publicate pe site-ul consiliului judeţean.";
- Art. 5 alin. (1): "(1)Prefecţii vor veghea ca hotãrârea prevãzutã la art. 4 sã cuprindã toate spaţiile medicale care cad sub incidenţa prezentei ordonanţe de urgenţã. În acest scop hotãrârile consiliilor locale şi ale consiliilor judeţene vor fi comunicate prefecţilor în termen de cel mult 10 zile de la adoptare şi vor fi afişate la sediul primãriei, respectiv al consiliului judeţean. Prefectul va cere completarea sau modificarea listei, dacã este cazul, iar în situaţia în care se refuzã solicitarea prefectului, acesta se va putea adresa instanţei de contencios administrativ.";
- Art. 8: "(1)Preţul de vânzare al spaţiului medical se stabileşte diferenţiat, pe categorii de localitãţi, conform <>Legii nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - secţiunea a IV-a «Reţeaua de localitãţi», cu modificãrile ulterioare, prin stabilirea de preţuri maximale, dupã cum urmeazã:
a) pentru localitãţile de gradul 0, municipiul Bucureşti, 70 euro/mp;
b) pentru localitãţile de rangul I, 50 euro/mp;
c) pentru localitãţile de rangul II, 40 euro/mp;
d) pentru localitãţile de rangul III, 30 euro/mp;
e) pentru localitãţile de rangul IV, 20 euro/mp;
f) pentru localitãţile de rangul V, 15 euro/mp.
(2) Preţurile stabilite conform prevederilor alin. (1) sunt diminuate de cãtre comisie cu câte 10%, dacã:
a) clãdirea este mai veche de 30 de ani;
b) spaţiul este situat într-o localitate cu deficit de medici."
Autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate, în art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietãţii private, indiferent de titular, în art. 44 alin. (3) privind exproprierea, în art. 44 alin. (6) privind despãgubirile ce se cuvin proprietarului în cazul exproprierii, în art. 120 alin. (1) care consacrã principiile descentralizãrii, autonomiei locale şi deconcentrãrii serviciilor publice şi în art. 136 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea proprietãţii publice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Potrivit <>art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 110/2005 , aceasta stabileşte cadrul juridic pentru vânzarea spaţiilor proprietate privatã a statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale care au destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfãşoarã activitãţi conexe actului medical, a spaţiilor organizate ca centre de diagnostic şi tratament sau centre medicale cu personalitate juridicã, cãtre medicii, medicii dentişti, dentiştii, biologii, biochimiştii, fizicienii, tehnicienii dentari şi celelalte persoane fizice cu drept de liberã practicã ce desfãşoarã activitãţi conexe actului medical şi care deţin în mod legal spaţiul respectiv, precum şi cãtre persoanele juridice/instituţiile de învãţãmânt superior medical, care, deţinând în mod legal spaţiul, au ca obiect unic de activitate furnizarea serviciilor medicale sau desfãşoarã activitãţi de învãţãmânt superior medical.
În conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) din ordonanţa de urgenţã, consiliile judeţene sau consiliile locale, dupã caz, aprobã, prin hotãrâre, lista spaţiilor din proprietatea privatã a acestora ce urmeazã sã fie vândute în baza dispoziţiilor ordonanţei de urgenţã, iar potrivit art. 5 alin. (1) din acelaşi act normativ, prefecţii vor veghea ca hotãrârea sã cuprindã toate spaţiile medicale care cad sub incidenţa ordonanţei de urgenţã.
Din examinarea textelor legale mai sus menţionate, criticate de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã se instituie obligaţia autoritãţilor locale de a întocmi o listã completã a spaţiilor cu destinaţia menţionatã şi obligaţia acestora de a scoate la vânzare toate bunurile în cauzã. Prin înlãturarea posibilitãţii autoritãţilor publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea privatã a unitãţilor administrativ-teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru vânzarea acestora, se încalcã în mod vãdit dreptul unitãţilor administrativ-teritoriale de exercitare a prerogativei dispoziţiei, ca atribut ce ţine de esenţa dreptului de proprietate. Aşa fiind, Curtea constatã cã normele ce fac obiectul excepţiei aduc atingere dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate privatã.
Curtea constatã, totodatã, cã dispoziţiile criticate reglementeazã un transfer silit de proprietate, care nu respectã prevederile referitoare la expropriere consacrate de art. 44 alin. (1) şi (3) din Constituţie şi de art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa cã o privare de proprietate trebuie sã fie prevãzutã de lege, sã urmãreascã o cauzã de utilitate publicã, sã fie conformã normelor de drept intern şi sã respecte un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat. Cu privire la indemnizarea titularului dreptului de proprietate pentru privarea de dreptul sãu, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut cã, în absenţa unei compensaţii reparatorii, art. 1 din Protocolul nr. 1 n-ar asigura decât o protecţie iluzorie şi ineficace a dreptului de proprietate, în totalã contradicţie cu dispoziţiile Convenţiei (Cauza "James şi alţii împotriva Marii Britanii", 1986). Privarea de proprietate impune, aşadar, statului obligaţia de a despãgubi pe proprietar, pentru cã fãrã plata unei sume rezonabile, raportatã la valoarea bunului, mãsura constituie o atingere excesivã a dreptului la respectarea bunurilor sale. Imposibilitatea de a obţine fie şi o despãgubire parţialã, dar adecvatã în cadrul privãrii de proprietate constituie o rupere a echilibrului dintre necesitatea protecţiei dreptului de proprietate şi exigenţele de ordin general. În prezenta cauzã, analizând dispoziţiile <>art. 8 şi 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 110/2005 , care stabilesc preţul maximal de vânzare a spaţiului medical în mod diferenţiat, pe categorii de localitãţi, iar în privinţa terenului aferent a unui preţ fix de 1 euro/mp (în limita a 250 mp), Curtea constatã cã preţurile astfel determinate nu ţin seama de valoarea pe piaţã a bunului. Disproporţia vãditã dintre cele douã valori conduce la calificarea preţului ca fiind neserios, astfel încât exigenţele impuse de normele constituţionale şi internaţionale menţionate nu sunt îndeplinite.
Curtea mai constatã cã dispoziţiile legale criticate încalcã şi prevederile art. 34 din Constituţie privind dreptul la ocrotirea sãnãtãţii. Garantând acest drept complex, textul constituţional menţionat stabileşte obligaţia statului de luare a mãsurilor pentru asigurarea igienei şi a sãnãtãţii publice, ceea ce implicã şi crearea de condiţii care sã asigure prestarea de servicii medicale, inclusiv sub aspectul asigurãrii bazei materiale necesare. Or, în mãsura în care se reglementeazã vânzarea spaţiilor care au destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfãşoarã activitãţi conexe actului medical, cu riscul schimbãrii, pe viitor, a destinaţiei acestora, statul nu va mai dispune de o bazã materialã care sã asigure îndeplinirea obligaţiei constituţionale menţionate şi, ca urmare, nu va mai putea garanta dreptul cetãţenilor la ocrotirea sãnãtãţii.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
Cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Consiliul Local al Comunei Bogdãneşti, judeţul Bacãu, în Dosarul nr. 1.880/110/2006 (numãr în format vechi 3.600/2006) al Tribunalului Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi de Consiliul Local al Comunei Solonţ, judeţul Bacãu, în Dosarul nr. 150/110/2005 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, şi constatã cã dispoziţiile art. 1, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi <>art. 8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spaţiilor proprietate privatã a statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfãşoarã activitãţi conexe actului medical, sunt neconstituţionale.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
*
OPINIE SEPARATĂ
Susţinem menţinerea practicii Curţii Constituţionale, în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, pentru urmãtoarele argumente:
<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 110/2005 , aşa cum a fost modificatã şi adoptatã prin <>Legea nr. 236/2006 , reglementeazã cadrul juridic pentru vânzarea spaţiilor proprietate privatã a statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale în care funcţioneazã unitãţi medicale, precum şi a spaţiilor cu destinaţie pentru activitãţi medicale sau activitãţi conexe actului medical neutilizate.
Or, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 110/2005 a fost adoptatã pentru raţiuni de politicã sanitarã şi medicalã, fiind vorba de spaţii care au aceastã destinaţie şi sunt neutilizate sau folosite în alte scopuri decât cel medical.
Potrivit art. 4, consiliile judeţene sau cele locale aprobã prin hotãrâre lista spaţiilor aflate în proprietatea lor ori în proprietatea privatã a statului şi care se aflã în administrarea acestora.
Aşadar, stabilirea listei cu spaţiile având destinaţia de cabinete medicale sau în care se desfãşoarã activitãţi conexe actului medical, ce urmeazã a fi vândute, este datã prin lege în competenţa consiliilor judeţene sau a celor locale, aspect ce nu contravine dispoziţiilor Constituţiei privind protecţia dreptului de proprietate. Este vorba de o obligaţie de "a face" şi nu de transmiterea automatã a dreptului de proprietate. Mai mult, în art. 5 se reglementeazã obligaţia prefecţilor de a veghea ca toate spaţiile medicale care cad sub incidenţa <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 110/2005 sã fie trecute pe listele întocmite de consiliile locale sau judeţene.
Dacã în privinţa dreptului de proprietate privatã a statului nu existã nicio îndoialã cã acesta poate dispune de dreptul sãu, s-ar putea invoca faptul cã în privinţa proprietãţii private a unitãţilor administrativ-teritoriale legiuitorul nu poate interveni nici chiar atunci când se pune problema interesului general sau al unei comunitãţi, în speţã stabilitatea cadrelor medicale din unitãţile administrativ-teritoriale şi ca urmare asigurarea asistenţei medicale. Acest lucru nu poate fi susţinut, deoarece, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, "conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege".
Se susţine cã se încalcã dreptul de dispoziţie al unitãţilor administrativ-teritoriale. Nu se poate reţine un astfel de argument, întrucât acestea au calitatea de vânzãtori, cumpãrãtori fiind exclusiv cadre medicale, iar preţul obţinut se face venit la bugetele locale. Se apreciazã cã prin ordonanţã s-a stabilit un preţ neserios cuprins între un minim şi un maxim, dar preţurile sunt stabilite pe categorii de localitãţi, aşa cum sunt clasificate de <>Legea nr. 351/2001 privind reţeaua localitãţilor din România.
Mai mult, art. 11 din ordonanţã de urgenţã reglementeazã regimul juridic al acestor bunuri. Astfel, se precizeazã cã spaţiile medicale cumpãrate nu pot fi folosite decât pentru activitãţi medicale şi/sau pentru activitãţi conexe actului medical. Spaţiile dobândite nu pot fi înstrãinate, închiriate sau folosite de cumpãrãtor pentru alte activitãţi decât în scopul desfãşurãrii activitãţilor medicale, activitãţi de învãţãmânt superior şi/sau activitãţi conexe actului medical. Destinaţia spaţiului medical poate fi schimbatã la cererea noului proprietar, dar numai cu acordul cumulativ al Direcţiei de sãnãtate publicã şi al Colegiului Medicilor din România sau, dupã caz, al consiliului judeţean sau al consiliului local şi al casei de asigurãri de sãnãtate. Mai mult, spaţiile dobândite pot fi înstrãinate cu schimbarea destinaţiei numai dacã consiliul judeţean sau consiliul local, dupã caz, nu a optat, în scris, pentru a redeveni proprietarul spaţiului. Este vorba de un drept de preempţiune prevãzut de lege, aşa cum şi alte reglementãri prevãd acest drept (de exemplu: în Codul silvic, în <>Legea nr. 10/2001 etc.). Se prevede chiar cã "în cazul în care consiliul judeţean sau consiliul local opteazã pentru redobândirea spaţiului, vânzarea se face la preţ iniţial, actualizat cu indicele mediu al inflaţiei, la care se adaugã contravaloarea îmbunãtãţirilor aduse spaţiului pentru care existã documente fiscale". Ordonanţa de urgenţã prevede şi sancţiunea în cazul în care s-ar încheia acte, altfel decât în condiţiile arãtate, şi anume nulitatea absolutã, sancţiune constatatã de instanţã la solicitarea oricãrei persoane fizice sau persoane juridice interesate. Restricţii sunt prevãzute şi în art. 12 din ordonanţã.
În aceste condiţii, socotim cã nu se încalcã sub nicio formã art. 44 alin. (1) din Constituţie, iar art. 44 alin. (3) şi alin. (6) nu au relevanţã în cauzã.
În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii dispoziţiilor constituţionale ale art. 120 alin. (1) referitor la principiile descentralizãrii autonomiei locale şi deconcentrãrii serviciilor publice din unitãţile administrativ-teritoriale, se constatã cã exercitarea autonomiei locale se circumscrie principiului constituţional al respectãrii legilor, prevãzut de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentalã.
Asupra semnificaţiei principiului statuat prin art. 120 alin. (1) din Constituţie, Curtea Constituţionalã a reţinut, prin <>Decizia nr. 136 din 3 mai 2001 , cã acest text constituţional se referã la principiul autonomiei locale în cadrul organizãrii administraţiei publice din unitãţile administrativ-teritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu. Aşa fiind, principiul autonomiei locale nu exclude, ci impune obligaţia autoritãţilor administraţiei publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul ţãrii, în interesul comunitãţilor locale, interese care, în acest domeniu, al sãnãtãţii, nu trebuie sã fie în contradicţie cu interesele naţionale.
De asemenea, în lumina Cartei europene a autonomiei locale, adoptatã la Strasbourg la 15 octombrie 1985 şi ratificatã de România prin <>Legea nr. 199/1997 , "prin autonomie localã se înţelege dreptul şi capacitatea efectivã ale autoritãţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte importantã a treburilor publice".
În concluzie, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã atât în ceea ce priveşte invocarea art. 44 alin. (1) şi art. 120 alin. (1), dar şi a art. 34 alin. (2) din Constituţie care prevede cã "statul este obligat sã ia mãsuri pentru asigurarea igienei şi a sãnãtãţii publice".
Judecãtor,
prof. univ. dr.
Aspazia Cojocaru
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
