Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 87 din 28 februarie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International si a celor ale art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 167 din 28 martie 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicată de Alexandru Ludovic Dienes în Dosarul nr. 8.856/102/2011 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.306D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.476D/2012, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional şi ale art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Venera Vasiliu în Dosarul nr. 3.942/91/2012 al Tribunalului Vrancea - Secţia I civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzelor şi arată că, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.476D/2012, partea Şcoala Postliceală Sanitară "Hipocrate" din Focşani a depus note scrise prin care solicită ca la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate să se aibă în vedere deciziile pronunţate de instanţa de contencios constituţional, şi anume Decizia nr. 544/2012 şi Decizia nr. 727/2011, precum şi Decizia de inadmisibilitate a Curţii Europene a Drepturilor Omului din 20 martie 2012, pronunţată în Cauza Panfile împotriva României.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.306D/2012 şi nr. 14.756D/2012, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.476D/2012 la Dosarul nr. 1.306D/2012, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, precum şi Decizia din 20 martie 2012, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Ionel Panfile împotriva României.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin Încheierea din 21 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 8.856/102/2011, Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicată de Alexandru Ludovic Dienes într-o cauză având ca obiect recalcularea pensiei.
Prin Încheierea din 9 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 3.942/91/2012, Tribunalul Vrancea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional şi ale art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Venera Vasiliu într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei emise de Casa Judeţeană de Pensii Vrancea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale şi contravin dispoziţiilor art. 47 şi art. 53 din Constituţie, întrucât dreptul la pensie este un drept fundamental, iar restrângerea acestuia, dacă se impune printr-o măsură a statului, trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi să nu aducă atingere dreptului sau libertăţii persoanei. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 874/2010.
Tribunalul Mureş - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens, arată că art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 329/2009 limitează dreptul la cumulul pensiei cu veniturile salariale, impunând persoanelor în cauză obligaţia de a opta, în termenul legal, între suspendarea plăţii pensiei şi încetarea raporturilor de muncă. Sancţiunea legală pentru neîndeplinirea în termen a obligaţiei de opţiune este încetarea de drept a raporturilor de muncă, de serviciu sau cele rezultate din actul de numire, ce are drept consecinţă firească şi imediată încetarea cumulului şi a plăţii dreptului de natură salarială, respectiv a obligaţiei de restituire a drepturilor de natură salarială primite după încetarea de drept a raportului de muncă.
În condiţiile în care Legea nr. 329/2009 a instituit deja o sancţiune pecuniară, instanţa apreciază că prevederile art. 22 ale acestui act normativ sunt neconstituţionale, deoarece reglementează excesiv restituirea drepturilor de pensie pe durata cumulului nelegal, astfel încât persoana care nu îşi îndeplineşte obligaţia de opţiune şi cumulează, în mod nelegal, pensia cu drepturile de natură salarială pierde atât pensia, cât şi drepturile salariale.
Tribunalul Vrancea - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că normele constituţionale invocate nu interzic legiuitorului să impună, prin reglementarea legală criticată, obligaţia de restituire în sarcina persoanelor care au încasat necuvenit anumite prestaţii sociale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.476D/2012, Guvernul şi-a exprimat punctul de vedere în sensul că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 din Legea nr. 329/2009 şi art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 este neîntemeiată. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosare, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 22 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, precum şi cele ale art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010.
Textele de lege criticate au următorul conţinut:
- Art. 22 din Legea nr. 329/2009 : "Sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie se recuperează de la pensionari, cu respectarea termenului general de prescripţie.";
- Art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 : "Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripţie de 3 ani."
Autorii excepţiei susţin că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 47 privind nivelul de trai şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate.
Astfel, în ceea ce priveşte prevederile art. 22 din Legea nr. 329/2009, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a constatat, pe calea controlului a priori, că întreg capitolul IV al Legii nr. 329/2009, intitulat "Măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare", este constituţional în măsura în care nu vizează persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres în Constituţie.
De asemenea, Curtea şi-a menţinut această jurisprudenţă şi în cadrul controlului a posteriori pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, stabilind, printr-o serie de decizii, precum Decizia nr. 544 din 24 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 15 iunie 2012, Decizia nr. 774 din 25 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 7 decembrie 2012, sau Decizia nr. 899 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 19 decembrie 2012, că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Prin aceste decizii, Curtea a statuat că nicio dispoziţie constituţională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiţia ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toţi cetăţenii, iar eventualele diferenţe de tratament să aibă o raţiune licită. Astfel, una dintre măsurile reglementate de legiuitor prin Legea nr. 329/2009 o constituie "restrângerea dreptului de a cumula veniturile salariale cu cele din pensie, atunci când sunt îndeplinite două condiţii: angajator este o autoritate sau instituţie publică centrală sau locală, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, sau o regie autonomă, societate naţională, companie naţională sau societate comercială la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat sau de o unitate administrativ-teritorială, pe de o parte, şi nivelul pensiei nete depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie, pe de altă parte. Justificarea unei astfel de limitări rezidă în degrevarea bugetului de stat, respectiv a celui al asigurărilor sociale de stat, într-o măsură care nu afectează veniturile persoanei sub pragul salariului mediu brut pe economie. Prin urmare, măsura adoptată este proporţională cu situaţia care a determinat-o, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii şi mijloacele folosite în realizarea lui, şi este aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei".
În fine, Curtea a reţinut că, prin Decizia de inadmisibilitate din 20 martie 2012, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Ionel Panfile împotriva României, sa arătat că măsura criticată este prevăzută de lege, urmăreşte un scop legitim, respectă justul echilibru între interesele generale ale comunităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale indivizilor, precum şi faptul că în domeniul social statul dispune de o marjă largă de apreciere, ceea ce a dus la concluzia că măsura criticată nu este contrară art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie (paragrafele 17-25).
Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, prin Decizia nr. 727 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 562 din 8 august 2011, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 47 din Constituţie prevăd dreptul cetăţenilor la pensie, alături de alte forme de asigurări sociale, publice sau private, prevăzute de legi. Prin urmare, condiţiile concrete de exercitare şi conţinutul dreptului la pensie se stabilesc prin lege. În cadrul sistemului public de pensii exercitarea dreptului la pensie se poate face numai în privinţa unui singur tip de pensie, iar nu prin cumularea mai multor tipuri.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
De altfel, Curtea observă că prevederile art. 22 din Legea nr. 329/2009 ce stipulează că sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie se recuperează de la pensionari, cu respectarea termenului general de prescripţie, constituie un principiu înscris şi în art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care prevede că sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripţie de 3 ani. Acest principiu reprezintă, la rândul său, o aplicaţie în materia asigurărilor sociale a principiului de drept civil potrivit căruia bunurile primite fără drept ori din eroare trebuie restituite.
În acest context, Curtea constată că prevederile de lege criticate nu contravin niciunei norme constituţionale, ci, dimpotrivă, se întemeiază pe îndatorirea prevăzută de art. 57 din Constituţie, potrivit căreia drepturile şi libertăţile trebuie exercitate cu bună-credinţă şi fără să se încalce drepturile şi libertăţile altora.
Aşa fiind, faţă de critica de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că dispoziţiile art. 47 şi art. 53 din Legea fundamentală nu sunt incidente în cauză, neputându-se vorbi despre existenţa unui drept fundamental la sume necuvenite.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional şi a celor ale art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Alexandru Ludovic Dienes în Dosarul nr. 8.856/102/2011 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi de către Venera Vasiliu în Dosarul nr. 3.942/91/2012 al Tribunalului Vrancea - Secţia I civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
