Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 87 din 10 februarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 si 209 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 202 din 10 martie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 şi 209 din Codul penal, excepţie ridicatã de Marian Chiru în Dosarul nr. 1.008/2004 al Judecãtoriei Constanţa.
La apelul nominal se prezintã, personal, partea Marian Dragoş Câşlariu şi se constatã lipsa autorului excepţiei şi a celeilalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Partea Marian Dragoş Câşlariu solicitã acordarea unui nou termen de judecatã în vederea pregãtirii apãrãrii.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate, deoarece cauza se aflã deja la al doilea termen acordat de Curte în acelaşi scop.
Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedurã civilã, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecatã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Partea prezentã solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondatã, deoarece dispoziţiile legale criticate se aplicã tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, iar prin incriminarea faptelor de furt şi furt calificat se asigurã tocmai protecţia dreptului de proprietate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 octombrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.008/2004, Judecãtoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 208 şi 209 din Codul penal.
Excepţia a fost ridicatã de inculpatul Marian Chiru în dosarul cu numãrul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã instituirea principiului oficialitãţii pentru infracţiunile prevãzute de art. 208 şi 209 din Codul penal este de naturã a aduce atingere principiului egalitãţii în drepturi, deoarece în cazul altor infracţiuni contra patrimoniului, cum ar fi, de pildã, cele de abuz de încredere ori gestiune frauduloasã prevãzute şi pedepsite de art. 213 şi 214 din Codul penal, acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate şi împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã. Inegalitatea este cu atât mai pregnantã în situaţia infracţiunii prevãzute de art. 210 din Codul penal, care, deşi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii-cadru de furt, în considerarea unor aspecte referitoare la rudenie ori gãzduire, oferã persoanei interesate posibilitatea de a dispune cu privire la declanşarea procesului penal. Şi în cazul altor categorii de infracţiuni, cum ar fi cele privitoare la integritatea corporalã, pãrţile vãtãmate nu sunt ţinute de principiul oficialitãţii, putând dispune fãrã o justificare obiectivã de dreptul de a exercita sau nu o acţiune judiciarã.
De asemenea, dreptul proprietarului de a se judeca sau nu penal cu persoana care i-a luat fãrã drept un bun este cenzurat de cãtre stat, împiedicând partea vãtãmatã sã dispunã cum voieşte de ceea ce este al sãu.
Judecãtoria Constanţa opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece în cadrul procesului penal tragerea la rãspundere penalã a infractorului se realizeazã, în majoritatea cazurilor, din oficiu. Legiuitorul are însã libertatea de a stabili anumite limite principiului oficialitãţii, ţinând cont de gradul de pericol social diferit, de atingerea gravã ori mai puţin gravã a drepturilor ocrotite şi de rezonanţa socialã a faptelor. Toate aceste excepţii de la oficialitatea procesului penal sunt stabilite expres şi ţin de politica penalã a fiecãrui stat, iar prin legiferarea acestora nu se aduce atingere egalitãţii în drepturi a cetãţenilor şi nici principiului apãrãrii dreptului de proprietate privatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul României apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 208 şi 209 din Codul penal sunt în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 129, în temeiul cãrora legiuitorul stabileşte în mod suveran regulile privind procedura de judecatã, cu respectarea celorlalte dispoziţii din Legea fundamentalã, şi reglementeazã cãile de atac.
Principiul egalitãţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. Or, în cazul infracţiunilor prevãzute în art. 279 din Codul de procedurã penalã legiuitorul a dat prioritate principiului disponibilitãţii în considerarea unor situaţii diferite - cum ar fi pericolul social mai redus al faptei ori sãvârşirea acesteia în cadrul unor relaţii de familie sau de vecinãtate - de cele prevãzute în art. 208 şi 209 din Codul penal. Aceastã diferenţã de tratament procesual nu instituie privilegii sau discriminãri, iar dispoziţiile legale criticate se aplicã, deopotrivã, tuturor persoanelor aflate într-o situaţie identicã.
Prevederile art. 208 şi 209 din Codul penal nu contravin nici dispoziţiilor art. 44 din Constituţie privind dreptul de proprietate privatã, întrucât legiuitorul nu instituie reguli deosebite referitoare la ocrotirea proprietãţii în funcţie de titularul dreptului, ci, dimpotrivã, protecţia acestui drept se realizeazã în mod egal, pentru toate persoanele interesate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, astfel cum au fost redactate textele de lege criticate, care definesc conţinutul infracţiunilor de furt şi furt calificat, se aplicã, fãrã nici o discriminare, tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã de ipoteza normei legale.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 208 şi 209 din Codul penal faţã de art. 44 din Legea fundamentalã, Avocatul Poporului considerã cã, dimpotrivã, textele legale contestate asigurã exercitarea deplinã a dreptului de proprietate, prin incriminarea acţiunii unei persoane de sustragere a unor bunuri mobile din posesia sau detenţia unei alte persoane, fãrã consimţãmântul acesteia, în scopul însuşirii pe nedrept.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 208 şi 209 din Codul penal, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 208: "Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fãrã consimţãmântul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 12 ani.
Se considerã bunuri mobile şi orice energie care are o valoare economicã, precum şi înscrisurile.
Fapta constituie furt chiar dacã bunul aparţine în întregime sau în parte fãptuitorului, dar în momentul sãvârşirii acel bun se gãsea în posesia sau deţinerea legitimã a altei persoane.
De asemenea, constituie furt luarea în condiţiile alin. 1 a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept.";
- Art. 209: "Furtul sãvârşit în urmãtoarele împrejurãri:
a) de douã sau mai multe persoane împreunã;
b) de o persoanã având asupra sa o armã sau o substanţã narcoticã;
c) de cãtre o persoanã mascatã, deghizatã sau travestitã;
d) asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a-şi exprima voinţa sau de a se apãra;
e) într-un loc public;
f) într-un mijloc de transport în comun;
g) în timpul nopţii;
h) în timpul unei calamitãţi;
i) prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fãrã drept a unei chei adevãrate ori a unei chei mincinoase, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.
Cu aceeaşi pdeapsã se sancţioneazã şi furtul privind:
a) un bun care face parte din patrimoniul cultural;
b) un act care serveşte pentru dovedirea stãrii civile, pentru legitimare sau identificare.
Furtul privind urmãtoarele categorii de bunuri:
a) ţiţei, gazolinã, condensat, etan lichid, benzinã, motorinã, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternã;
b) componente ale sistemelor de irigaţii;
c) componente ale reţelelor electrice;
d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situaţii de urgenţã publicã;
e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale feratã, rutiere, navale sau aeriene, ori în caz de dezastru;
f) instalaţii de siguranţã şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian şi componente ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente;
g) bunuri prin însuşirea cãrora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile publice;
h) cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 8 ani.
Furtul care a produs consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
În cazul prevãzut la alin. 3 lit. a), sunt considerate tentativã şi efectuarea de sãpãturi pe terenul aflat în zona de protecţie a conductei de transport al ţiţeiului, gazolinei, condensatului, etanului lichid, benzinei, motorinei, altor produse petroliere sau gazelor naturale, precum şi deţinerea, în acele locuri sau în apropierea depozitelor, cisternelor sau vagoanelor-cisternã, a ştuţurilor, instalaţiilor sau oricãror altor dispozitive de prindere ori perforare."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în conformitate cu dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, reglementarea infracţiunilor, pedepselor şi regimului de executare a acestora intrã în competenţa Parlamentului. Constituţia lasã, astfel, legiuitorului libertatea de a reglementa aceastã materie prin legi organice, în funcţie de imperativul apãrãrii sociale şi ţinând seama de toate celelalte principii consacrate prin Legea fundamentalã.
Susţinerea autorului excepţiei, în sensul cã dispoziţiile art. 208 şi 209 din Codul penal ar încãlca principiul egalitãţii în drepturi prevãzut de art. 16 din Constituţie, este nefondatã, dat fiind cã, prin conţinutul lor, infracţiunile stabilite prin prevederile legale menţionate se deosebesc de infracţiunile la care se referã autorul excepţiei - infracţiuni pentru care acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, iar împãcarea pãrţilor constituie o cauzã de înlãturare a rãspunderii penale -, astfel cã, neexistând identitate de situaţii juridice, tratamentul juridic diferit nu constituie o discriminare.
Nu poate fi primitã nici susţinerea autorului excepţiei privind încãlcarea art. 44 din Constituţie care garanteazã dreptul de proprietate, dat fiind cã infracţiunile la care se referã acesta fac parte din categoria de infracţiuni contra patrimoniului, iar incriminarea faptelor ce intrã în conţinutul lor constituie unul din mijloacele de apãrare şi, deci, de garantare a proprietãţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 şi 209 din Codul penal, excepţie ridicatã de Marian Chiru în Dosarul nr. 1.008/2004 al Judecãtoriei Constanţa.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 februarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
