Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 869 din 24 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 591-594 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 536 din 30 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 591-594 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Magda Dumitru în Dosarul nr. 869/59/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a criticilor formulate, arãtând cã textele de lege criticate instituie norme de procedurã, a cãror reglementare ţine de competenţa exclusivã a legiuitorului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Decizia civilã nr. 1.654/R din 15 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 869/59/2009, Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 591-594 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Magda Dumitru în Dosarul nr. 869/59/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercialã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul considerã cã modul în care este redactat art. 591 din Codul de procedurã civilã permite creditorilor îngrãdirea exercitãrii dreptului de proprietate privatã a debitorilor, fãrã a fi restricţionate eventualele acţiuni introduse cu rea-credinţã prin instituirea plãţii unei cauţiuni. Mai mult, pentru a institui sechestrul asigurãtor asupra bunurilor debitorului nu se solicitã decât depunerea unei cauţiuni în cuantum de jumãtate din suma pretinsã şi dovada cã s-a intentat o acţiune în justiţie, fãrã ca instanţa care se pronunţã asupra mãsurii asigurãtorii sã aibã cunoştinţã de conţinutul concret al respectivei acţiuni pentru a putea aprecia dacã într-adevãr sechestrul asigurãtor se impune în situaţia respectivã. Procedura de soluţionare a cererii nu are caracter contradictoriu şi nici nu se citeazã pãrţile în vederea pregãtirii apãrãrilor pe care acestea le considerã necesare. Or, toate aceste împrejurãri aduc atingere atât dreptului de proprietate privatã, cât şi dreptului la un proces echitabil.
Din conţinutul dispoziţiilor art. 594 din Codul de procedurã civilã rezultã cã de exercitarea dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma ridicãrii mãsurii sechestrului asigurãtor dispus de cãtre instanţã, beneficiazã doar persoanele care dispun de sume de bani, întrucât doar debitorul care va da garanţii îndestulãtoare va putea solicita instanţei ridicarea sechestrului asupra bunurilor sale.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercialã considerã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale, asigurând un just echilibru între interesele creditorului şi cele ale debitorului, fãrã a aduce atingere drepturilor garantate constituţional.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 591-594 din Codul de procedurã civilã, texte de lege care au urmãtorul cuprins:
- Art. 591: "Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cãrui creanţã este constatatã prin act scris şi este exigibilã, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurãtor asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacã se dovedeşte cã a intentat acţiune. El poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de cãtre instanţã.
Acelaşi drept îl are şi creditorul a cãrui creanţã nu este constatatã în scris, dacã dovedeşte cã a intentat acţiune şi depune, odatã cu cererea de sechestru, o cauţiune de jumãtate din valoarea reclamatã.
Instanţa poate încuviinţa sechestrul asigurãtor chiar dacã creanţa nu este exigibilã, în cazurile în care debitorul a micşorat prin fapta sa asigurãrile date creditorului sau nu a dat asigurãrile promise ori atunci când este pericol ca debitorul sã se sustragã de la urmãrire sau sã-şi ascundã ori sã-şi risipeascã averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie sã dovedeascã îndeplinirea celorlalte condiţii prevãzute de alin. 1 şi sã depunã o cauţiune al cãrei cuantum va fi fixat de cãtre instanţã.";
- Art. 592: "Cererea de sechestru asigurãtor se adreseazã instanţei care judecã procesul.
Instanţa va decide de urgenţã, în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, prin încheiere executorie, fixând totodatã, dacã este cazul, cuantumul cauţiunii şi termenul înãuntrul cãruia urmeazã sã fie depusã aceasta. Încheierea este supusã numai recursului, în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul se judecã de urgenţã şi cu precãdere, cu citarea în termen scurt a pãrţilor.
Dispoziţiilor art. 581 alin. 3 privitoare la pronunţarea şi redactarea hotãrârii se aplicã atât la soluţionarea cererii, cât şi la judecarea recursului.
Nedepunerea cauţiunii în termenul fixat de instanţa atrage desfiinţarea de drept a sechestrului. Aceasta se constatã prin încheiere irevocabilã, datã fãrã citarea pãrţilor.";
- Art. 593: "Mãsura sechestrului asigurãtor se aduce la îndeplinire de cãtre executorul judecãtoresc, potrivit regulilor privitoare la executarea silitã, care se aplicã în mod corespunzãtor.
În cazul bunurilor mobile, executorul va aplica sechestrul asupra bunurilor urmãribile numai în mãsura necesarã realizãrii creanţei.
Sechestrul asigurãtor pus asupra unui imobil se va înscrie de îndatã în cartea funciarã. Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, dupã înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv.
Împotriva modului de aducere la îndeplinire a mãsurii sechestrului cel interesat va putea face contestaţie.";
- Art. 594: "Dacã debitorul va da, în toate cazurile, garanţie îndestulãtoare, instanţa va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurãtor. Cererea se soluţioneazã în camera de consiliu, de urgenţã şi cu citarea în termen scurt a pãrţilor, prin încheiere supusã numai recursului în termen de 5 zile de la pronunţare. Recursul se judecã de urgenţã şi cu precãdere. Dispoziţiile art. 592 alin. 3 se aplicã în mod corespunzãtor."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 44 alin. (2) şi art. 124 alin. (1) şi (2), precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie şi art. 1 paragraful 1 din Protocolul 12 la Convenţie.
Examinând dispoziţiile care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra unor critici asemãnãtoare, de exemplu prin <>Decizia nr. 166 din 22 martie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 3 mai 2005, sau <>Decizia nr. 597 din 20 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 11 iunie 2008. Cu acele prilejuri, instanţa constituţionalã a constatat cã excepţia este neîntemeiatã, reţinând cã procedura mãsurilor asigurãtorii nu soluţioneazã fondul dreptului, ci are o finalitate subsecventã, prin care se urmãreşte valorificarea acestuia. Raţiunea legiuitorului a fost aceea de a preîntâmpina riscul la care este expus titularul dreptului, şi anume situaţia în care, deşi dreptul i-a fost recunoscut printr-o hotãrâre definitivã sau irevocabilã, aşadar susceptibilã de punere în executare, sã se vadã pus în imposibilitatea de a-l realiza ca urmare a manoperelor dolosive ale debitorului.
Împrejurarea cã, pentru raţiunile înfãţişate, legiuitorul a reglementat, prin dispoziţiile art. 591 din Codul de procedurã civilã, instituţia sechestrului asigurãtor asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului nu are semnificaţia încãlcãrii dreptului acestuia la un proces echitabil, întrucât el are posibilitatea de a se adresa justiţiei şi, în acest cadru, beneficiind de toate garanţiile procesuale, poate învedera instanţei împrejurãrile care justificã sau nu luarea acestei mãsuri.
Tot astfel, nu se încalcã nici dreptul de proprietate, atâta vreme cât mãsura reglementatã de textul de lege criticat are caracter provizoriu şi nu soluţioneazã fondul dreptului. În plus, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, ceea ce conferã legiuitorului competenţa de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.
Argumentele reţinute de Curte în deciziile menţionate sunt valabile şi în prezenta cauzã, astfel încât soluţia pronunţatã anterior se impune a fi menţinutã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 591-594 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Magda Dumitru în Dosarul nr. 869/59/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 iunie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
