Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 869 din 23 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 639 din 7 septembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Vasile Orosz în Dosarul nr. 16.420/63/2007 al Tribunalului Dolj - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 februarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 16.420/63/2007, Tribunalul Dolj - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Vasile Orosz în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în care se fac cercetãri cu privire la comiterea infracţiunii reglementate de textul criticat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 23 alin. (11) şi (12) referitoare la principiul prezumţiei de nevinovãţie şi la principiul legalitãţii pedepsei, deoarece condiţioneazã încadrarea juridicã a faptei sãvârşite de cuantumul pagubei materiale produse, care nu ar putea fi stabilit decât printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã. Totodatã, asigurã o protecţie superioarã proprietãţii Uniunii Europene faţã de proprietatea altor subiecte de drept naţional şi internaţional şi nu rãspund exigenţelor de previzibilitate şi precizie, încãlcând principiul legalitãţii incriminãrii. Totodatã, nu permit celui acuzat sã îşi facã apãrarea şi sã administreze probe în raport cu o faptã precis şi legal determinatã.
Tribunalul Dolj - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, aşa cum au fost modificate şi completate prin cartea II titlul I art. I pct. 18 din Legea nr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, şi care au urmãtorul conţinut:
Art. 18^1: "(1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunitãţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã omisiunea de a furniza, cu ştiinţã, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Comunitãţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, dacã fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri.
(3) Dacã faptele prevãzute la alin. (1) si (2) au produs consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 23 alin. (11) şi (12) referitoare la principiul prezumţiei de nevinovãţie şi la principiul legalitãţii pedepsei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii Deciziei nr. 552 din 15 mai 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 10 iunie 2008, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18^1 (şi art. 18^2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, statuând cã, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, legiuitorul are libertatea de a stabili prin lege organicã infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora. Acest lucru nu presupune însã uniformitate de reglementare, motiv pentru care, din anumite raţiuni de politicã penalã ori din considerente ce izvorãsc din realitãţi iminente, Parlamentul poate incrimina, prin lege specialã, o anumitã conduitã susceptibilã de a leza o serie de relaţii sociale ocrotite.
Aşa fiind, Curtea a arãtat cã art. 18^1 din Legea nr. 78/2000, care reglementeazã una dintre modalitãţile de sãvârşire a infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Comunitãţilor Europene, a fost instituit de legiuitor în vederea ocrotirii relaţiilor sociale referitoare la încrederea publicã în folosirea sau prezentarea de documente necesare obţinerii de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene. Aceasta reprezintã o opţiune de politicã legislativã şi nu aduce în niciun fel atingere dispoziţiilor constituţionale invocate în cauzã. Astfel, textul de lege criticat se aplicã tuturor persoanelor calificate ca subiecţi activi şi care se aflã în ipoteza normei, fãrã nicio discriminare, şi, de asemenea, nu încalcã niciuna dintre garanţiile dreptului la un proces echitabil ori dreptul la apãrare, partea interesatã având deplina libertate de a se prevala de toate acestea.
În ceea ce priveşte critica referitoare la absenţa din conţinutul reglementãrii a exigenţelor de previzibilitate şi precizie, Curtea a constatat cã aceasta nu poate fi primitã, deoarece textul are o redactare univocã, nefiind susceptibil de o interpretare abuzivã sau arbitrarã. De altfel, în Hotãrârea din 25 noiembrie 1996, pronunţatã în Cauza Wingrove contra Marii Britanii, paragraful 40, Curtea de la Strasbourg a decis cã legea internã pertinentã trebuie sã fie formulatã cu o precizie suficientã pentru a permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - sã prevadã într-o mãsurã rezonabilã, în circumstanţele speţei, circumstanţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Or, nu se poate susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt vãduvite de o astfel de cerinţã, deoarece acestea nu fac altceva decât sã incrimineze uzul de fals comis în scopul circumstanţiat al obţinerii de fonduri pe nedrept din bugetul general al Uniunii Europene.
De asemenea, în ceea ce priveşte pretinsa afectarea a dreptului de proprietate prin instituirea unei protecţii superioare proprietãţii Uniunii Europene, Curtea a constatat cã reglementarea criticatã nu se urmãreşte protecţia dreptului de proprietate privatã, ci protecţia unor fonduri ce ţin de patrimoniul unei instituţii suprastatale, care, din aceastã perspectivã, capãtã, în acord cu dispoziţiile art. 148 din Constituţie, conotaţiile unei proprietãţi publice distincte.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
În sfârşit, Curtea constatã cã prevederile art. 23 alin. (11) din Constituţie nu au incidenţã în cauzã, iar prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentalã referitoare la principiul legalitãţii pedepsei nu sunt încãlcate, întrucât dispoziţiile legale contestate instituie cu suficientã precizie cadrul sancţionator.
Distinct de acestea, Curtea mai constatã cã reglementarea criticatã vizeazã un obiect juridic special care are în vedere acele relaţii sociale cu caracter patrimonial în legãturã directã cu interesele financiare ale Uniunii Europene, astfel cum acestea sunt definite în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Astfel, prin Hotãrârea din 10 iulie 2003, pronunţatã în Cauza C-11/00 Comisia vs Banca Centralã Europeanã, paragraful 89, şi Hotãrârea din 10 iulie 2003, pronunţatã în Cauza C-15/00 Comisia vs Banca Europeanã de Investiţii, paragraful 120, a fost definitã noţiunea "interese financiare" ca incluzând nu numai veniturile/cheltuielile din bugetul Comunitãţii (în prezent al Uniunii), dar şi veniturile/cheltuielile din bugetul organizaţiilor/oficiilor/agenţiilor prevãzute de Tratat, întrucât protecţia intereselor financiare se referã nu numai la administrarea alocãrilor bugetare, ci şi la totalitatea mãsurilor care afecteazã sau pot afecta activele acestora.
Aşa fiind, din aceastã perspectivã, legiuitorul român este ţinut de necesitatea adoptãrii în legislaţia internã a unei reglementãri care sã rãspundã exigenţelor minimale instituite în sensul Actului Consiliului din 26 iulie 1995 referitor la adoptarea Convenţiei privind protecţia intereselor financiare ale Comunitãţii Europene (cunoscutã şi sub numele de Convenţia "PIF"), publicat în Jurnalul Oficial al Comunitãţii Europene C 316 din 27 noiembrie 1995, cu cele 3 protocoale adiţionale adoptate în baza art. 325 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (exarticolul 280 din TCE), întrucât Uniunea Europeanã şi statele membre combat frauda care afecteazã interesele sale financiare prin mãsuri care se referã la aplicarea dreptului penal intern (a se vedea în acest sens art. 1 paragraful 2 din convenţia menţionatã).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Vasile Orosz în Dosarul nr. 16.420/63/2007 al Tribunalului Dolj - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
