Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 869 din 10 decembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi ale art. 16 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, precum şi a prevederilor art. 83 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 şi ale art. 17 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 96/2006
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 166 din 4 martie 2016
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi art. 16 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, precum şi a prevederilor art. 83 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 şi art. 17 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 96/2006, excepţie ridicată de Petre Roman în Dosarul nr. 269/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 915D/2015 al Curţii Constituţionale.
2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 26 noiembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 10 decembrie 2015.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
3. Prin Încheierea din 8 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 269/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi art. 16 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, precum şi a prevederilor art. 83 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 şi art. 17 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 96/2006. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Petre Roman într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate prin care s-a reţinut starea de incompatibilitate.
4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile criticate pentru neconstituţionalitate cuprind norme juridice lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, că noţiunea de "comerciant persoană fizică" nu este definită de niciun text de lege, deşi se regăseşte atât în art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003, cât şi în art. 16 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 96/2006, aspect de natură să genereze divergenţe de interpretare. Cea de-a doua categorie de texte de lege criticate pentru neconstituţionalitate, şi anume art. 83 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 şi art. 17 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 96/2006 se referă la prevederi care, deşi reglementează aceeaşi situaţie juridică, au un conţinut diferit, stabilind termene diferite pentru evitarea stării de incompatibilitate, ceea ce determină o incertitudine gravă cu privire la modul în care destinatarul normei juridice poate acţiona pentru a evita starea de incompatibilitate. O altă sursă de imprevizibilitate este generată de folosirea termenului de "demisie"/"a demisiona", noţiune absolut improprie pentru situaţia unei persoane fizice autorizate.
5. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, reţinând că dispoziţiile legale criticate, caracterizate printr-o tehnică legislativă deficitară, nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate, astfel încât destinatarii normelor respective să îşi poată adapta în mod corespunzător conduita şi sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi cu dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, reţine că dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 şi ale art. 16 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 96/2006 reglementează un caz de incompatibilitate între calitatea de deputat şi senator şi calitatea de "comerciant persoană fizică", iar nu între calitatea de deputat şi senator şi cea de "persoană fizică autorizată" [noţiune la care se referă art. 2 lit. a) şi i) şi art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale] şi că nu există vreo definiţie a noţiunii de "comerciant persoană fizică", cuprinsă într-o normă juridică în vigoare la data emiterii raportului de evaluare, împrejurări de natură a provoca o jurisprudenţă neunitară.
6. Totodată, în opinia instanţei judecătoreşti, prevederile art. 83 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 şi ale art. 17 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 96/2006 pot genera neclarităţi în interpretare şi aplicare, în ceea ce priveşte termenele în care destinatarul normei, ce are calitatea de parlamentar, este obligat să opteze între mandatul de parlamentar şi funcţia care generează incompatibilitatea [termen de maximum 75 zile, conform art. 83 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, respectiv termen de 30 de zile, potrivit art. 17 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 96/2006].
7. În acelaşi timp, arată că noţiunea de "demisie/a demisiona", utilizată în cuprinsul art. 83 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 şi art. 17 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 96/2006 este una absolut improprie pentru situaţia unei persoane fizice autorizate.
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
9. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 82 alin. (1) lit. e) şi art. 83 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, precum şi cele ale art. 16 alin. (2) lit. e) şi art. 17 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 96/2006 sunt neconstituţionale, reţinând că noţiunea de "comerciant" supravieţuieşte în sistemul juridic românesc, în măsura în care ea este menţionată în norme speciale care conţin un sens propriu al acestei noţiuni, precum şi într-o serie de acte normative menţionate expres în Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. Or, nici Legea nr. 161/2003, nici Legea nr. 96/2006 nu conţin un sens propriu dat acestei noţiuni, astfel încât pot apărea neclarităţi legate de întreruperea activităţii, cum ar fi demisia sau suspendarea/întreruperea activităţii. În aceste condiţii, consideră că nu este respectată cerinţa de accesibilitate a legii, întrucât prevederile legale criticate, pe lângă faptul că nu definesc ele însele noţiunea de "comerciant", nici nu fac trimitere la un act normativ de rang legal, care să stabilească un înţeles propriu al acestei noţiuni.
10. Totodată, termenele diferite în care parlamentarul este obligat să opteze între mandatul de parlamentar şi funcţia care generează incompatibilitatea (Legea nr. 161/2003 prevede un termen de până la 75 de zile, iar Legea nr. 96/2006 instituie un termen de până la 45 de zile) creează premisele imposibilităţii valorificării accesului la justiţie. Aşadar, actele normative criticate nu satisfac cerinţa de previzibilitate, întrucât nu poate fi determinat cu exactitate termenul până la care parlamentarul este obligat să opteze între mandatul de parlamentar şi funcţia care generează incompatibilitatea, încălcându-se astfel principiul legalităţii prevăzut la art. 1 alin. (5) din Constituţie. Totodată, este necesar ca între actele normative care reglementează un anumit domeniu să existe o conexiune logică pentru a da posibilitatea destinatarilor să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta. Or, necorelarea celor două acte normative în ceea ce priveşte termenul în care parlamentarul poate opta între mandatul de parlamentar şi funcţia care generează incompatibilitatea poate pune în discuţie afectarea accesului la justiţie.
11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de partea Agenţia Naţională de Integritate, susţinerile reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 82 alin. (1) lit. e) şi art. 83 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 16 alin. (2) lit. e) şi art. 17 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 25 iulie 2013. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 96/2006 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 22 mai 2015, textele de lege cuprinse în art. 16 alin. (2) lit. e) şi art. 17 alin. (1) teza a doua păstrând soluţia legislativă şi numerotarea.
Prevederile criticate din Legea nr. 161/2003 au următorul cuprins:
- Art. 82 alin. (1) lit. e): "Calitatea de deputat şi senator este, de asemenea, incompatibilă cu: [...]
e) calitatea de comerciant persoană fizică;".
- Art. 83 alin. (2): "În termen de 60 de zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1), deputatul sau senatorul va opta între mandatul de parlamentar şi funcţia care generează incompatibilitatea, demisionând din una dintre funcţii."
Prevederile art. 83 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, la care art. 83 alin. (2) face trimitere, au următorul cuprins: "Deputatul sau senatorul care la data intrării în vigoare a prezentului titlu se află în una dintre incompatibilităţile prevăzute de art. 81 şi 82 va informa, în termen de 15 zile, Biroul permanent al Camerei din care face parte."
Prevederile criticate din Legea nr. 96/2006 au următorul cuprins:
- Art. 16 alin. (2) lit. e): "Calitatea de deputat sau de senator este, de asemenea, incompatibilă cu: [...]
e) calitatea de comerciant persoană fizică;".
- Art. 17 alin. (1): "Deputatul sau senatorul care, la data intrării în exerciţiul mandatului, se află în una dintre situaţiile de incompatibilitate prevăzute în prezentul statut sau în alte legi speciale are la dispoziţie un termen de 15 zile pentru a notifica Biroul permanent al Camerei din care face parte cu privire la starea sa de incompatibilitate. După expirarea acestui termen, deputatul sau senatorul va opta, în termen de 30 de zile, între mandatul de deputat sau de senator şi funcţia ori funcţiile incompatibile, demisionând potrivit opţiunii sale [...]".
14. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta a fost ridicată într-o cauză având ca obiect anularea unui raport de evaluare prin care Agenţia Naţională de Integritate a reţinut că autorul excepţiei s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât, în calitate de deputat în Parlamentul României, a deţinut şi calitatea de comerciant persoană fizică, fiind titular al "Petre Roman PFA".
16. În acest context, Curtea reţine că pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003 şi ale art. 16 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 96/2006 este susţinută prin aceea că, în absenţa unei definiţii legale a noţiunii de "comerciant persoană fizică", textele de lege criticate pot genera interpretări şi aplicări eronate, motiv pentru care se impune nuanţarea acestora, în sensul clarificării înţelesului lor.
17. Sub acest aspect, Curtea reţine că aspectele invocate de autorul excepţiei vizează, în realitate, interpretarea şi aplicarea legii, operaţiuni care constituie atributul instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzei. Calificarea unei persoane fizice ce desfăşoară o activitate economică autorizată ca fiind "comerciant" presupune o analiză de la caz la caz, în funcţie de particularităţile fiecărei speţe, de către instituţiile/autorităţile publice competente, în raport cu coordonatele cuprinse în legislaţia în materie; spre exemplu: art. 6 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008.
18. Pe cale de consecinţă, a determina în concret dacă o persoană fizică desfăşurând o anumită activitate cu caracter lucrativ se încadrează sau nu în categoria "comercianţilor", în vederea stabilirii existenţei stării de incompatibilitate dintre această calitate şi cea de deputat sau de senator, constituie aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea legii de către autorităţile publice cu atribuţii în acest domeniu, respectiv Agenţia Naţională de Integritate şi instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea contestaţiei împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţie.
19. De altfel, Curtea reţine că prevederile art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003 şi ale art. 16 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 96/2006 sunt norme clare, previzibile, stabilind precis conduita senatorilor şi deputaţilor, astfel încât starea de incompatibilitate să poată fi evitată, iar scopul legii de asigurare a imparţialităţii în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi de protejare a interesului social să fie atins.
20. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 83 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 şi a art. 17 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 96/2006, în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea observă că aceasta este formulată din perspectiva unui pretins paralelism legislativ, autorul excepţiei susţinând că prin aceste prevederi, cuprinse în legi distincte, este reglementată aceeaşi situaţie juridică.
21. Curtea reţine, însă, că normele legale criticate se referă la situaţii juridice distincte în timp, ceea ce justifică şi reglementări diferite. Astfel, prevederile art. 83 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 vizează situaţia deputatului sau senatorului care la data intrării în vigoare a Legii nr. 161/2003 se află în una dintre incompatibilităţile prevăzute de art. 81 sau art. 82 din lege, urmând să acţioneze conform legii, şi anume să informeze în termen de 15 zile Biroul permanent al Camerei din care face parte, iar în termen de 60 de zile de la expirarea termenului de 15 zile, să opteze între mandatul de parlamentar şi funcţia care generează incompatibilitatea, demisionând din una dintre funcţii.
22. Prevederile art. 17 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 96/2006 se referă la situaţia deputatului sau senatorului care la data intrării în exerciţiul mandatului se află în una dintre situaţiile de incompatibilitate, urmând să acţioneze conform legii, respectiv să notifice în termen de 15 zile Biroul permanent al Camerei din care face parte cu privire la starea sa de incompatibilitate şi, după expirarea acestui termen, deputatul sau senatorul să opteze, în termen de 30 de zile, între mandatul de deputat sau de senator şi funcţia ori funcţiile incompatibile, demisionând potrivit opţiunii sale. Aşadar, distingând între situaţia în care deputatul/senatorul se află în stare de incompatibilitate la începerea mandatului şi situaţia în care starea de incompatibilitate survine în timpul exercitării mandatului, Curtea constată că prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate sunt norme clare, precise, previzibile, fără a putea fi considerate de natură a genera dificultăţi de interpretare.
23. Pe cale de consecinţă, constatând şi în acest caz că, prin prisma criticilor formulate, autorul excepţiei sesizează, cu precădere, aspecte privind interpretarea şi aplicarea legii, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
24. În acelaşi timp, referitor la critica privind utilizarea noţiunii de "demisie" în cuprinsul textelor de lege criticate, Curtea subliniază că aceasta reprezintă strict o problemă de tehnică legislativă, sub aspectul alegerii noţiunilor cu care legea operează, fără a avea însă relevanţă constituţională. Semnificaţia în cauză a termenului "demisie", utilizat de legiuitor contrar regulilor stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care recomandă folosirea unor noţiuni generale, cuprinzătoare, este însă clară şi neechivocă, în sensul de încetare, de către senator sau deputat, a activităţii desfăşurate în calitate de "comerciant persoană fizică". Remedierea acestei probleme revine însă autorităţii legiuitoare, excedând competenţei Curţii Constituţionale.
25. În final, referitor la invocarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate.
26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, şi ale art. 16 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, precum şi a prevederilor art. 83 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 şi ale art. 17 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 96/2006, excepţie ridicată de Petre Roman în Dosarul nr. 269/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 10 decembrie 2015.
PREŞEDINTE
DANIEL MARIUS MORAR
Magistrat-asistent,
Simina Popescu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
