Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 868 din 18 octombrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (2)-(4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor in insolventa
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 833 din 11 decembrie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea, în şedinţa publică din data de 11 octombrie 2012, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, excepţie ridicată de Cabinetul Individual de Insolvenţă - Florin Bălaşa, lichidator al Societăţii Comerciale "Metin Com" - S.R.L. din Gura Şuţii, judeţul Dâmboviţa, în Dosarul nr. 1.777/120/2012 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 758D/2012.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 11 octombrie 2012, în prezenţa autorului excepţiei de neconstituţionalitate şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 18 octombrie 2012.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 19 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.777/120/2012, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, excepţie ridicată de Cabinetul Individual de Insolvenţă - Florin Bălaşa, lichidator al Societăţii Comerciale "Metin Com" - S.R.L. din comuna Gura Şuţii, judeţul Dâmboviţa, cu ocazia soluţionării cererii de deschidere a procedurii simplificate de insolvenţă.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că interdicţia prevăzută de prevederile criticate nu este justificată, din moment ce există mijloace legale care pot asigura desfăşurarea proceselor în condiţii de imparţialitate, respectiv abţinerea şi recuzarea judecătorilor şi procurorilor. Or, privarea practicianului în insolvenţă de dreptul de a-şi desfăşura activitatea la instanţele unde soţul, ruda sau afinul până la gradul al III-lea îndeplineşte funcţia de judecător sau procuror ori judecător-sindic apare ca o măsură nejustificată de restrângere a dreptului la muncă, prevăzut de art. 41 alin. (1) şi art. 45 din Constituţie, fiind totodată şi discriminatorie.
Se mai arată că, potrivit art. 5 din Legea nr. 85/2006, administratorul sau lichidatorul judiciar, alături de instanţele judecătoreşti şi judecătorul-sindic, sunt organe care aplică procedura insolvenţei şi au obligaţia să asigure derularea cu celeritate a procedurii, precum şi realizarea drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la procedură, organizaţi ca profesie liberală, într-un ordin profesional care are autoritate disciplinară asupra acestora. În procedura reglementată de legea insolvenţei, practicianul în insolvenţă exercită un serviciu de interes public, fiind mandatarul judecătorului-sindic în relaţiile cu participanţii la procedură, putând fi desemnat din oficiu în mod provizoriu de către judecătorul-sindic şi ulterior de adunarea creditorilor.
În continuare, se precizează că, în speţă, desemnarea lichidatorului a fost făcută de judecătorul delegat la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, la solicitarea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dâmboviţa, şi a efectuat anterior sesizării instanţei acte de procedură conform Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, însă după înregistrarea dosarului pe rolul instanţei nu mai poate fi numit ca urmare a interdicţiei instituite prin dispoziţiile criticate.
De asemenea, invocă ad similis Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.519 din 15 noiembrie 2011.
Tribunalul Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, motivată de faptul că practicianul în insolvenţă, administratorul sau lichidatorul, potrivit art. 5 din Legea nr. 85/2006, fac parte din organele care aplică procedura. Conform art. 5 alin. (2) din aceeaşi lege, acestea trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de lege, precum şi realizarea în condiţiile legii a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni. Administratorul judiciar sau lichidatorul este desemnat dintre practicienii în insolvenţă. Aceştia sunt organizaţi în Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă, ca profesie liberală, şi exercită un serviciu de interes public, fiind mandatarii judecătorului-sindic în relaţiile cu participanţii la procedură.
Judecătorul-sindic este obligat să desemneze administratorul judiciar sau lichidatorul cu respectarea strictă a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 85/2006, însă refuzul judecătorului-sindic de a desemna administratorul judiciar sau lichidatorul propus în aceste condiţii legale, pe considerentul existenţei incompatibilităţii prevăzute de prevederile art. 27 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006, încalcă voinţa creditorilor şi a debitorului exprimată în sensul desemnării unui anumit practician în insolvenţă ca administrator judiciar sau lichidator.
De asemenea, faţă de considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.519 din 15 noiembrie 2011, apreciază că dispoziţiile art. 27 alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 sunt neconstituţionale pentru aceleaşi considerente avute în vedere şi la declararea ca neconstituţionale a prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că aceste texte, care reglementează anumite condiţii în ceea ce priveşte exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, nu reprezintă o îngrădire a dreptului la muncă şi nici o încălcare a accesului liber la o activitate economică, a căror exercitare se stabileşte prin lege. De asemenea, nu se poate reţine nici încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât restrângerea exerciţiului dreptului la muncă în ipotezele descrise s-a făcut în scopul apărării dreptului părţilor, nefiind încălcate nici prevederile art. 45 din Legea fundamentală, întrucât, potrivit acestora, accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate, însă în condiţiile legii. Totodată, menţionează că prevederile criticate nu conţin norme contrare principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, ce presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 27 alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 13 octombrie 2011, care au următorul cuprins:
"(2) Profesia de practician în insolvenţă nu poate fi exercitată la tribunale, tribunalele specializate şi curţile de apel, nici la parchetele de pe lângă aceste instanţe la care soţul practicianului în insolvenţă, ruda sau afinul până la gradul al III-lea inclusiv îndeplineşte funcţia de judecător sau procuror.
(3) Interdicţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se aplică şi practicianului în insolvenţă care se foloseşte de forma de organizare profesională sau de raporturile deconlucrare profesională stabilite de prezenta ordonanţă de urgenţă în scopul eludării interdicţiilor. Practicienii în insolvenţă sunt obligaţi să comunice UNPIR instanţele la care nu îşi pot exercita profesia din motive de incompatibilitate, sub sancţiunea suspendării.
(4) Profesia de practician în insolvenţă nu poate fi exercitată la tribunalele la care rudele sau afinii până la gradul al III-lea îndeplinesc funcţia de judecător-sindic."
În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 41 alin. (1) referitoare la neîngrădirea dreptului la muncă, precum şi la libera alegere a profesiei, a meseriei, a ocupaţiei şi a locului de muncă, art. 45 privind la libertatea economică şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:
1. Textele de lege criticate reglementează condiţiile referitoare la exercitarea profesiei de practician în insolvenţă şi stabilesc anumite interdicţii în exercitarea acestei profesii.
2. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că reglementările deduse controlului de constituţionalitate se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Principiul egalităţii în faţa legii nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune un tratament juridic identic numai în situaţii egale, iar situaţiile în mod obiectiv diferite justifică, chiar şi din punct de vedere constituţional, un tratament juridic diferit, or interdicţiile instituite prin reglementările criticate se aplică tuturor practicienilor în insolvenţă care se regăsesc în ipoteza prevederilor art. 27 alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 ; ca atare, critica apare ca neîntemeiată.
3. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1), Curtea observă că textele de lege criticate prin care se instituie anumite condiţii în ce priveşte exercitarea profesiei de practician în insolvenţă nu încalcă dispoziţiile din Constituţie privitoare la dreptul la muncă.
Curtea Constituţională a stabilit în acest sens, în mod constant în jurisprudenţa sa, faptul că libertatea alegerii profesiei, a meseriei şi a locului de muncă nu este incompatibilă cu stabilirea condiţiilor în care poate fi exercitată o profesie, pentru ca aceasta să corespundă naturii şi finalităţii sale, în acest sens fiind Decizia nr. 496 din 29 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 5 iulie 2007.
Totodată, prin Decizia nr. 1.135 din 23 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 9 noiembrie 2010, Curtea a observat că scopul legiuitorului a fost protejarea părţilor faţă de posibilitatea ca un practician în insolvenţă aflat în ipotezele descrise de prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 să fie lipsit de obiectivitate în desfăşurarea activităţii sale.
De asemenea, stabilirea unei interdicţii în exercitarea unei profesii nu încalcă dreptul la muncă, întrucât existenţa anumitor interdicţii sau incompatibilităţi este impusă în unele cazuri, avându-se în vedere specificul profesiei. Prin instituirea interdicţiilor prevăzute de textele de lege criticate nu se îngrădeşte alegerea profesiei, deoarece orice activitate ce se circumscrie dreptului la muncă trebuie să respecte regulile pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcţionare a acestora.
4. Curtea observă că nu sunt încălcate nici dispoziţiile art. 45 din Legea fundamentală, întrucât, potrivit acestora, accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate, însă în condiţiile legii, în speţă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006, care este în acord cu prevederile constituţionale.
5. Întrucât nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituţionale care consacră drepturi sau libertăţi fundamentale, Curtea nu poate reţine nici critica referitoare la înfrângerea art. 53 din Constituţie.
6. În ceea ce priveşte invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.519 din 15 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 27 ianuarie 2012, Curtea observă că prin aceasta a constatat "că dreptul la un avocat ales conferă dreptului la apărare plenitudinea atributelor exercitării sale, în condiţiile în care o apărare eficientă nu poate fi realizată decât dacă între parte şi avocatul care îi reprezintă interesele există o relaţie bazată pe încredere deplină, având în vedere faptul că partea urmează să îi încredinţeze avocatului informaţii de natură personală, pe baza cărora acesta va construi o apărare adecvată. De aceea, justiţiabilul trebuie să beneficieze de dreptul de a-şi alege acel avocat faţă de care are certitudinea că îi va apăra în mod corespunzător interesele legitime", reţinând că "restricţia prevăzută de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 aduce atingere înseşi existenţei dreptului la apărare, acesta neputând fi exercitat în plenitudinea sa."
Or, situaţia din prezenta cauză nu este similară, şi cu atât mai puţin identică, cu cea din decizia invocată de autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate. Astfel, în speţa menţionată de autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate ( Decizia nr. 1.519 din 15 noiembrie 2011 ), prin care s-a constatat că se încalcă dreptul la apărare, Curtea a observat că avocatul apără dreptul părţii pe care o reprezintă şi nu conlucrează cu instanţa (în speţă cu judecătorul-sindic, aşa cum este în cazul lichidatorului judiciar, care, astfel cum arată şi instanţa de judecată, este în fapt "mandatarul judecătorului-sindic în relaţiile cu participanţii la procedură".
7. De altfel, în acest sens sunt şi prevederile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, potrivit cărora "Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: [...] c) desemnarea motivată, prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă compatibili care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, fixarea remuneraţiei în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activităţii practicienilor în insolvenţă, precum şi a atribuţiilor acestuia pentru această perioadă. Judecătorul-sindic va desemna administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu solicitat de către creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de către debitor, dacă cererea îi aparţine [...]".
8. Faţă de cele prezentate, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (2), (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă este neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, excepţie ridicată de Cabinetul Individual de Insolvenţă - Florin Bălaşa, lichidator al Societăţii Comerciale "Metin Com" - S.R.L. din comuna Gura Şuţii, judeţul Dâmboviţa, în Dosarul nr. 1.777/120/2012 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
