Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 868 din 10 decembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 226/2011 privind reparaţiile morale şi materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 123 din 17 februarie 2016
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 226/2011 privind reparaţiile morale şi materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961, excepţie ridicată de Zamfir Codescu în Dosarul nr. 43/42/2015 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 907D/2015.
2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 26 noiembrie 2015 în prezenţa autorului excepţiei şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 10 decembrie 2015, când a pronunţat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
3. Prin Încheierea din 7 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 43/42/2015, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 226/2011 privind reparaţiile morale şi materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961. Excepţia a fost ridicată de Zamfir Codescu, cu ocazia soluţionării cererii având ca obiect anularea unei hotărâri a Comisiei pentru determinarea calităţii de fost cadru militar activ îndepărtat din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961.
4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate instituie un tratament discriminatoriu între militarii îndepărtaţi abuziv din armată pentru motive de disidenţă politică şi care/sau care au suferit condamnări din motive politice, în funcţie de data încadrării în armată. Arată că, astfel, cadrele militare îndepărtate din armată din motive politice nu pot beneficia de prevederile Legii nr. 226/2011, dacă au intrat în armată după data de 30 decembrie 1947. Or, temeiul îndepărtării din armată este acelaşi, indiferent de momentul intrării în armată, scopul urmărit era acelaşi - epurarea şi îndepărtarea militarilor ostili regimului comunist, măsura dispusă avea acelaşi caracter abuziv şi, în consecinţă, tratamentul reparator ar trebui să fie acelaşi. De asemenea, apreciază că, din cuprinsul legii, se poate observa că această excludere nu a fost dorită, din moment ce la art. 3 alin. (3) lit. e) [indicat din eroare ca fiind art. 3 alin. (3) lit. d)] din lege se arată că acest act normativ se aplică, totuşi, şi celor care au făcut disidenţă politică şi/sau au suferit condamnări din motive politice, chiar dacă au fost ofiţeri politici. Or, susţine autorul excepţiei, instituţia ofiţerului politic s-a extins la nivelul întregii Armate Române, copiind în întregime, ulterior anului 1948, modelul sovietic.
5. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat reglementează un domeniu distinct, fixează cadrul legal al răspunderii, conţinând norme cu caracter special şi nicidecum discriminatorii, între militari sau între militari şi alte categorii de persoane.
6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
7. Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere exprimat anterior, în Dosarul nr. 178D/2014, în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate.
8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile autorului excepţiei şi notele de şedinţă depuse de acesta, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 226/2011 privind reparaţiile morale şi materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 2 decembrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, cu următorul cuprins: "Fostele cadre militare active care au intrat în armată sau în comandamentele şi unităţile de grăniceri până cel târziu la 30 decembrie 1947 şi care au fost îndepărtate abuziv în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961 din considerente politice, religioase, etnice sau sociale au dreptul la reparaţii morale şi materiale, potrivit dispoziţiilor prezentei legi."
11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, precum şi ale art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul excepţiei a urmat, în perioada 1950-1952, cursurile Şcolii Militare Beiuş şi a fost cadru militar activ, îndeplinind funcţia de locţiitor politic până în anul 1953, când, în baza Deciziei MAI nr. 532 din 7 martie 1953, a fost arestat pentru refuzul de a face de gardă la tabloul conducătorului Uniunii Sovietice, în perioada funeraliilor acestuia. A fost exclus din armată şi internat într-o colonie de muncă, perioadă în care a fost încarcerat în lagărul de muncă de la Bragadiru şi, ulterior, în Penitenciarele Galaţi şi Lugoj, fiind pus în libertate la 17 iunie 1954.
13. Curtea reţine că Tribunalul Buzău - Secţia I civilă, prin Sentinţa civilă nr. 417 din 27 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 3.261/114/2012, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3.608 din 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, a constatat caracterul politic al măsurii administrative a arestării şi internării într-o unitate de muncă, pe timp de 12 luni, dispusă în baza Deciziei MAI nr. 532 din 7 martie 1953.
14. Curtea observă că autorul excepţiei s-a adresat Comisiei pentru determinarea calităţii de fost cadru militar activ îndepărtat din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961, în vederea determinării calităţii de fost cadru militar activ, îndepărtat din armată, iar prin Hotărârea nr. 19 din 5 noiembrie 2014 cererea petentului a fost respinsă, întrucât nu întrunea condiţiile prevăzute de Legea nr. 226/2011, respectiv nu a intrat în armată până cel târziu la data de 30 decembrie 1947.
15. Prin Decizia nr. 1.358 din 21 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constituţională a reţinut că legiuitorul român a acordat o atenţie deosebită reglementărilor referitoare la reparaţiile pentru suferinţele cauzate de regimul comunist, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, având în vedere voinţa noului stat democratic, instaurat în decembrie 1989, de a recunoaşte şi de a condamna aceste fapte. În acest sens s-a creat un cadru legislativ bogat, fiind iniţiate şi adoptate reglementări privind: restituirea bunurilor mobile şi imobile preluate abuziv şi, în măsura în care acest lucru nu mai este posibil, acordarea de compensaţii pentru acestea; reabilitarea celor condamnaţi din motive politice; acordarea de indemnizaţii, de despăgubiri pentru daunele morale suferite şi de alte drepturi.
16. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că scopul acordării de despăgubiri pentru daunele morale, suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă, nu are în vedere numai repararea prejudiciului suferit. Finalitatea instituirii acestei norme reparatorii este de a produce o satisfacţie de ordin moral, prin însăşi recunoaşterea şi condamnarea măsurii contrare drepturilor omului, principiu care reiese din actele normative interne, fiind în deplină concordanţă cu recomandările Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
17. Totodată, Curtea a apreciat că nu poate exista decât o obligaţie "morală" a statului de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate în perioada comunistă. De altfel, în materia reglementărilor privind reabilitarea, restituirea proprietăţilor confiscate sau acordarea de compensaţii pentru acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele contractante au o largă marjă de apreciere în stabilirea măsurilor specifice de implementare a politicilor sociale şi economice, a condiţiilor de acordare a despăgubirilor (Hotărârea din 23 noiembrie 2000 în Cauza Ex-Regele Greciei şi alţii contra Greciei).
18. În acest context, Curtea observă că Legea nr. 226/2011 face parte din categoria actelor normative cu caracter reparatoriu pentru fostele cadre militare active, care au intrat în armată sau în comandamentele şi unităţile de grăniceri până cel târziu la 30 decembrie 1947 şi care au fost îndepărtate abuziv în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961.
19. Curtea reţine că dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 27/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 226/2011 privind reparaţiile morale şi materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 201 din 21 martie 2014, lărgesc sfera subiecţilor beneficiari ai normei juridice şi instituie condiţiile ca fostele cadre militare active să fi intrat în armată sau în comandamentele şi unităţile de grăniceri până cel târziu la 30 decembrie 1947 şi să fi fost îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961. Ca atare, pentru fostele cadre militare active, dreptul la reparaţiile morale şi materiale, prevăzute de textul criticat, se naşte după îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: să fi intrat în armată sau în comandamentele şi unităţile de grăniceri până cel târziu la 30 decembrie 1947 şi să fi fost îndepărtate abuziv în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961.
20. Potrivit art. 2 lit. a) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 226/2011 privind reparaţiile morale şi materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.049/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 14 noiembrie 2012, fost cadru militar este persoana care a intrat în armata regală română sau în comandamentele şi unităţile de jandarmi şi grăniceri până cel târziu la 30 decembrie 1947, care a fost îndepărtat abuziv în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961 şi care, la data trecerii în rezervă ori direct în retragere, deţinea grad militar corespunzător corpurilor de cadre militare.
21. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea constată că nu există nicio încălcare a prevederilor constituţionale invocate, criticile cu un atare obiect urmând a fi respinse ca neîntemeiate.
22. Astfel, în ceea ce priveşte principiul egalităţii, Curtea reţine că, în mod constant, în jurisprudenţa sa a statuat că egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituţie, îşi găseşte aplicare doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi, deci, instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine principiului enunţat, ci, dimpotrivă, decurge logic din acesta. Când criteriul în funcţie de care îşi găseşte aplicarea un regim juridic sau altul are caracter obiectiv şi rezonabil, şi nu subiectiv şi arbitrar, fiind constituit de o anumită situaţie prevăzută de ipoteza normei, şi nu de apartenenţa sau de o calitate a persoanei, privitor la care îşi găseşte aplicare, aşadar nu intuitu personae, nu există temei pentru calificarea reglementării deduse controlului ca fiind discriminatorie, deci contrară normei constituţionale de referinţă. Această soluţie este în concordanţă şi cu jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform căreia orice diferenţă de tratament, făcută de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage, trebuie să îşi găsească o justificare obiectivă şi rezonabilă. În acest sens a se vedea Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005, şi Decizia nr. 602 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 22 decembrie 2014.
23. Instanţa de contencios constituţional, prin Decizia nr. 150 din 23 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 23 aprilie 2012, a statuat că "acordarea de despăgubiri pentru daune morale este la libera apreciere a legiuitorului, care - în temeiul art. 61 din Legea fundamentală, potrivit căruia «Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării» - este competent să stabilească condiţiile şi criteriile de acordare a acestui drept. Parlamentul, elaborând politica legislativă a ţării, este în măsură să opteze pentru adoptarea oricărei soluţii legislative de acordare a unor măsuri reparatorii celor îndreptăţiţi pentru daunele suferite în perioada comunistă, cu respectarea prevederilor şi principiilor Constituţiei".
24. Prin urmare, dispoziţiile de lege criticate fac parte din categoria actelor normative prin care s-a legiferat în domeniul măsurilor reparatorii acordate diferitelor categorii de persoane, iar legiuitorul este liber să opteze, atât în privinţa măsurilor reparatorii, cât şi a întinderii şi a modalităţii de acordare a acestora, în funcţie de situaţia concretă a persoanelor îndreptăţite de a beneficia de aceste reparaţii materiale şi morale. Ca atare, criteriul datei intrării în armată nu este arbitrar, cadrele militare care au intrat în armată sau în comandamentele şi unităţile de grăniceri anterior datei de 30 decembrie 1947 au fost supuse unor mari şi sporite umilinţe şi nedreptăţi, întrucât au reprezentat un obstacol major în realizarea obiectivelor social-politice dorite de autorităţile comuniste.
25. În literatura de specialitate (istorie militară) s-a arătat că data de 30 decembrie 1947 reprezintă un punct culminant al instalării regimului comunist în România, aceasta marcând proclamarea "Republicii populare" şi înlăturarea monarhului, prin forţarea abdicării acestuia. Însă realitatea arată că această schimbare produsă în decembrie 1947, deşi nu lipsită de ecouri largi în mentalul colectiv, este mai degrabă una simbolică, pentru că numeroase decizii care prefigurează instalarea deplină a regimului comunist sunt anterioare acestui moment. Astfel, armata, alături de alte structuri, a fost vizată pentru epurare încă din septembrie 1944, prin crearea unui cadru legislativ adecvat. În acest sens au fost adoptate Legea nr. 50/1945 pentru urmărirea şi pedepsirea criminalilor şi profitorilor de război şi Legea nr. 51/1945 pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul tării, publicate în Monitorul Oficial nr. 17 din 21 ianuarie 1945, şi, ulterior, Legea nr. 312/1945 privind urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării sau de crime de război, publicată în Monitorul Oficial nr. 94 din 24 aprilie 1945, care, la art. 2, stabilea 15 categorii de "vinovaţi de dezastrul ţării, prin săvârşirea de crime de război". Ca atare, acest proces a schimbat radical chipul armatei române şi structura socială a corpului de cadre. Trimiterea făcută în cuprinsul Legii nr. 226/2011 la momentul 31 decembrie 1961 se întemeiază pe considerarea anului 1962 ca fiind unul al relaxării opresiunii regimului comunist, ca urmare a faptului că, pe parcursul acestui an, apar mai multe decrete-lege de graţiere, iar condamnările nu mai au la bază considerente politice, abuzive, după această dată aflându-se exclusiv sub incidenţa legii penale.
26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Zamfir Codescu în Dosarul nr. 43/42/2015 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 226/2011 privind reparaţiile morale şi materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 10 decembrie 2015.
PREŞEDINTE,
DANIEL MARIUS MORAR
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
