Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 867 din 30 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedura civila si a dispozitiilor Legii nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecari contracte si pentru adaosul unui alineat la articolul 1089 din Codul civil
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 45 din 22 ianuarie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 403 din Codul de procedurã civilã şi a dispoziţiilor Legii nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecari contracte şi pentru adaosul unui alineat la articolul 1089 din Codul civil, excepţie ridicatã de Banca Popularã Românã Cooperativa de Credit - Agenţia Tulcea, prin lichidator judiciar Societatea Comercialã "Real Reorganizare, Administrare, Lichidare" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.392/2006 al Judecãtoriei Tulcea.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând cã se impune pãstrarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.392/2006, Judecãtoria Tulcea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 403 din Codul de procedurã civilã şi a dispoziţiilor Legii nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecari contracte şi pentru adaosul unui alineat la articolul 1089 din Codul civil.
Excepţia a fost invocatã într-o cauzã având ca obiect contestaţia la executarea silitã pornitã la cererea intimateicreditoare, în motivarea cãreia contestatorii au arãtat cã executarea este fãcutã pe baza unui contract de împrumut ce conţine o clauzã ilegalã. Totodatã, contestatorii au solicitat şi suspendarea executãrii silite în temeiul art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, pe de-o parte, cã prevederile art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) şi ale <>art. 129, iar, pe de altã parte, cã prevederile Legii nr. 313/1879 aduc atingere dispoziţiilor art. 21 alin. (1)-(3) din Legea fundamentalã.
În acest sens aratã cã art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã încalcã dreptul la un proces echitabil şi dreptul la folosirea cãilor de atac, întrucât cererea de suspendare provizorie a executãrii silite se judecã în camera de consiliu şi nu este supusã niciunei cãi de atac.
Totodatã, se susţine cã <>Legea nr. 313/1879 contravine principiului constituţional al accesului liber la justiţie, deoarece priveazã pe creditor de un drept al sãu stabilit pe cale convenţionalã, şi anume acela de a sancţiona debitorul care nu îşi achitã ratele la scadenţã, prin stabilirea unei clauze penale.
Judecãtoria Tulcea apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 403 din Codul de procedurã civilã şi ale Legii nr. 313/1879 sunt constituţionale. În acest sens aratã cã prevederile art. 403 alin. 4 "reglementeazã condiţiile procedurale de admisibilitate a unui capãt de cerere intermediar, formulat prin cererea introductivã sau separat" şi nu sunt de naturã sã îngrãdeascã exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie. Nici dispoziţiile <>Legii nr. 313/1879 nu aduc atingere dreptului pãrţilor interesate de a se adresa justiţiei şi de a beneficia de toate garanţiile procesuale menite sã le asigure dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, aşa cum rezultã din motivarea acesteia, prevederile art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, cu modificãrile aduse prin <>art. I pct. 71 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, şi dispoziţiile <>Legii nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecari contracte şi pentru adaosul unui alineat la articolul 1089 din Codul civil, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 20 februarie 1879.
Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
Art. 403 alin. 4 din Codul civil: "În cazuri urgente, dacã s-a plãtit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fãrã citarea pãrţilor, suspendarea provizorie a executãrii pânã la soluţionarea cererii de suspendare de cãtre instanţã. Încheierea nu este supusã niciunei cãi de atac. Cauţiunea care trebuie depusã este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusã este deductibilã din cauţiunea stabilitã de instanţã, dacã este cazul".
<>Legea nr. 313/1879 are urmãtorul cuprins:
- Art. 1: "Clauza penalã, aflatã în contracte de împrumuturi sau de prestaţiuni în naturã, este şi va rãmâne anulatã, oricare va fi data actului a cãrui executare se cere, însã numai dacã termenul exigibilitãţii creanţei va cãdea în urma promulgãrii acestei legi.
Judecãtorul, în caz de împrumut, va putea condamna numai la plata dobânzii prevãzutã de art. 1589 din Codul civil, sau, în caz de alte obligaţiuni, la daune-interese, conform art. 1084 din Codul civil".
- Art. 2: "Dacã clauza penalã nu va fi stipulatã direct, ci va fi deghizatã sub o altã formã, sau va rezulta din condiţiunile actului, judecãtorul va aprecia şi va putea anula din contract aceea ce ar avea caracterul de clauzã penalã, putând aplica, dupã cazuri, art. 1589 sau art. 1084 din Codul civil".
- Art. 3: "La art. 1089 din Codul civil se adaugã urmãtorul aliniat:
«Clauza prin care, de mai înainte şi în momentul formãrii unei convenţiuni alta decât o convenţiune comercialã, se va stipula dobânda la dobânzile datorate pentru un an, sau pentru mai puţin ori mai mult de un an, sau la alte venituri viitoare, se va declara nulã»".
Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi în art. 129 referitor la folosirea cãilor de atac.
Examinând excepţia, Curtea Constituţionalã constatã cã asupra constituţionalitãţii prevederilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 389 din 9 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 19 iunie 2006, respingând excepţia de neconstituţionalitate. Curtea a reţinut, în esenţã, cã textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, la folosirea cãilor de atac şi la înfãptuirea justiţiei, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedurã diferite, adecvate fiecãrei situaţii juridice. Pe de altã parte, prevederile constituţionale nu garanteazã folosirea tuturor cãilor de atac.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>Legii nr. 313/1879 , Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 676 din 10 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 din 10 noiembrie 2006, a respins o altã excepţie, ridicatã de acelaşi autor, într-un alt dosar, având o motivare similarã. S-a reţinut cã prevederile Constituţiei garanteazã liberul acces la justiţie în mãsura în care este satisfãcutã cerinţa imperativã privind legitimitatea dreptului sau a interesului a cãror apãrare se cere. Or, în condiţiile în care legea interzice instituirea clauzei penale în contractele de împrumut sau prestaţii în naturã, sub sancţiunea nulitãţii, potrivit art. 966 coroborat cu art. 968 din Codul civil, care prevãd cã obligaţia fondatã pe o cauzã nelicitã, prohibitã de legi, nu poate avea niciun efect, dispoziţiile constituţionale ale art. 21 nu pot fi aplicabile într-o astfel de situaţie, dreptul a cãrui valorificare se pretinde în justiţie fiind, în mod vãdit, nelegitim.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte, şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã şi a dispoziţiilor <>Legii nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecari contracte şi pentru adaosul unui alineat la articolul 1089 din Codul civil, excepţie ridicatã de Banca Popularã Românã Cooperativa de Credit - Agenţia Tulcea, prin lichidator judiciar Societatea Comercialã "Real - Reorganizare, Administrare, Lichidare" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.392/2006 al Judecãtoriei Tulcea.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 noiembrie 2006.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
