Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 867 din 24 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 287^8 si art. 287^10 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 530 din 29 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287^8 şi <>art. 287^10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Marcatin - S.A. din Bucureşti şi Societatea Comercialã Marcaplast - S.A. din Otopeni în Dosarul nr. 29.352/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintã partea Consiliul General al Municipiului Bucureşti - Administraţia Strãzilor, reprezentatã de consilierul juridic Ilona Iovanescu, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pãrţii prezente, care susţine respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a criticilor formulate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 29.352/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287^8 şi <>art. 287^10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Marcatin - S.A. din Bucureşti şi Societatea Comercialã Marcaplast - S.A. din Otopeni.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii considerã cã dispoziţiile legale criticate lipsesc de efect garanţiile instituite prin <>art. 287^7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 , care prevãd condiţiile în care instanţa poate dispune suspendarea unei proceduri de achiziţie publicã cu consecinţa directã a imposibilitãţii autoritãţii contractante de a încheia contractul de achiziţie publicã. Normele reglementate prin art. 287^8 şi art. 287^10 alin. (1) din ordonanţã au caracter discriminatoriu, întrucât recunosc dreptul de a solicita suspendarea procedurii unor persoane aflate în situaţii fundamental diferite: ofertanţii care au contestat cu bunã-credinţã procedura de atribuire, respectiv ofertanţii de rea-credinţã care au contestat în mod abuziv o atare procedurã. De asemenea, este lezat dreptul agenţilor economici de a-şi exercita activitatea economicã şi este afectat dreptul de proprietate al ofertanţilor declaraţi câştigãtori ai procedurii de achiziţie publicã, care, deşi nu a fost suspendatã de instanţã, nu se poate finaliza ca urmare a aplicãrii dispoziţiilor criticate.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele legale criticate nu sunt de naturã a leza drepturile constituţionale ale pãrţilor care participã transparent şi legal la procedurile prevãzute de lege.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 287^8 şi ale <>art. 287^10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
- Art. 287^8: "(1) Indiferent de decizia instanţei cu privire la suspendarea procedurii de atribuire, autoritatea contractantã nu are în nicio situaţie dreptul de a încheia contractul înainte de soluţionarea cauzei de cãtre instanţã.
(2) În cazul în care hotãrârea prin care instanţa a soluţionat cauza este comunicatã înainte de expirarea termenelor prevãzute la art. 205 alin. (1) şi la art. 206 alin. (3), inclusiv când aceste termene privesc cazurile prevãzute la art. 287^12 alin. (1) şi la art. 287^13 lit. a), autoritatea contractantã are dreptul de a încheia contractul numai dupã împlinirea termenelor respective.
(3) În cazul în care, în cadrul aceleiaşi proceduri de atribuire, autoritatea contractantã achiziţioneazã produse, servicii sau lucrãri defalcate pe loturi, prevederile alin. (1) sunt aplicabile numai asupra loturilor pentru care s-a formulat acţiune în justiţie.";
- Art. 287^10 alin. (1): "Instanţa constatã nulitatea contractului în urmãtoarele cazuri:
a) autoritatea contractantã a atribuit contractul fãrã sã respecte obligaţiile referitoare la publicarea unui/unei anunţ/invitaţii de participare conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã;
b) au fost încãlcate prevederile art. 205 alin. (1), art. 206 alin. (3), art. 277 alin. (3) sau ale art. 287^8 alin. (1) şi (2), dacã aceastã încãlcare a privat operatorul economic interesat de posibilitatea de a formula o cale de atac înainte de încheierea contractului, în cazul în care aceastã încãlcare este combinatã cu încãlcarea altor dispoziţii în materia achiziţiilor publice, dacã aceastã din urmã încãlcare a afectat şansele operatorului economic interesat de a obţine contractul;
c) autoritatea contractantã nu a respectat prevederile art. 150 sau ale art. 158-160."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 44, 45 şi 53.
Examinând dispoziţiile care fac obiectul criticilor de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, potrivit prevederilor art. 286 alin. (2) din ordonanţã, litigiile privind desfãşurarea procedurilor de atribuire a contractelor care intrã în sfera de aplicare a dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţã, precum şi cele privind drepturile şi obligaţiile contractate în cadrul acestor proceduri se soluţioneazã de urgenţã şi cu precãdere, potrivit dispoziţiilor art. 720^2-720^7 şi ale art. 720^9 din Codul de procedurã civilã, referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercialã. În cazuri temeinic justificate, în scopul prevenirii unor pagube iminente, instanţa poate sã dispunã, la cererea pãrţilor interesate, mãsuri cu caracter provizoriu de suspendare sau care sã asigure suspendarea, în stadiul în care se aflã, a procedurii de atribuire. Instanţa soluţioneazã cererea de suspendare luând în considerare consecinţele probabile ale acestei mãsuri asupra tuturor categoriilor de interese ce ar putea fi lezate, inclusiv asupra interesului public. Însã, în cazul în care consecinţele negative ale suspendãrii procedurii de atribuire sunt mai mari decât beneficiile lor, instanţa poate respinge cererea de suspendare, cu condiţia ca aceastã hotãrâre sã nu prejudicieze niciun alt drept al persoanei care a înaintat cererea.
În acest context, dispoziţiile art. 287^8 din ordonanţã prevãd cã, indiferent de decizia instanţei cu privire la suspendarea procedurii de atribuire, autoritatea contractantã nu poate încheia contractul înainte de soluţionarea pe fond a cauzei de cãtre instanţã. Prin urmare, în cazul respingerii cererii de suspendare, textul de lege criticat reglementeazã posibilitatea autoritãţii contractante de a continua procedura de atribuire, însã împiedicã finalizarea acesteia, respectiv încheierea contractului de achiziţie publicã, de concesiune de lucrãri publice sau de servicii.
Dispoziţiile <>art. 287^10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 enumerã cazurile de nulitate a contractelor, printre care şi cel referitor la încãlcarea prevederilor art. 287^8 alin. (1) şi (2) din ordonanţã. Textul de lege criticat apare ca un mijloc de garanţie a principiului legalitãţii, asigurând realizarea celor douã funcţii ale nulitãţii: preventivã, respectiv sancţionatorie.
În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei, potrivit cãrora dispoziţiile criticate ar crea o situaţie egalã tuturor ofertanţilor care contestã procedura de atribuire a contractelor de achiziţii publice, indiferent de poziţia subiectivã pe care au avut-o în momentul exercitãrii dreptului la contestaţie, buna sau reaua-credinţã, ceea ce ar echivala cu încãlcarea prevederilor art. 16 din Constituţie, Curtea constatã cã acestea nu sunt întemeiate.
Astfel, Curtea observã cã cererea de suspendare a procedurii de atribuire poate fi respinsã de cãtre instanţa judecãtoreascã în considerarea consecinţelor probabile ale mãsurii asupra tuturor categoriilor de interese ce ar putea fi lezate sau pe motivul cã efectele negative ale suspendãrii sunt mai mari decât beneficiile lor, deci fãrã a fi relevate aspecte ce ţin de exercitarea cu bunã sau rea-credinţã a drepturilor procesuale de cãtre contestator. Or, respingerea cererii de suspendare poate constitui expresia culpei procesuale a pãrţii care a formulat-o, dar nicidecum nu echivaleazã cu exercitarea cu rea-credinţã a dreptului sãu de a se adresa justiţiei. Prin urmare, Curtea apreciazã cã dispoziţiile art. 287^8 din ordonanţã asigurã o aplicare nediscriminatorie tuturor persoanelor prevãzute în ipoteza normei, fãrã a crea privilegii vreunei categorii de participanţi la procedura de atribuire a contractelor.
În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia prevederile art. 287^8 şi ale art. 287^10 alin. (1) din ordonanţã lezeazã dreptul de proprietate al agenţilor economici şi dreptul acestora de a-şi exercita activitatea, Curtea reţine cã raţiunea pentru care legiuitorul a instituit interdicţia încheierii contractului de achiziţie publicã, de concesiune de lucrãri publice sau de servicii, în cazul în care instanţa nu a soluţionat cauza având ca obiect desfãşurarea procedurii de atribuire a acestui contract, a fost aceea de a preîntâmpina încheierea unor contracte nelegale care ulterior ar fi anulate în temeiul dispoziţiilor legale. Prin urmare, scopul urmãrit de legiuitor a fost acela de a asigura stabilitatea raporturilor juridice comerciale care se nasc între pãrţi prin încheierea unor astfel de contracte şi, în mod mediat, de a garanta tocmai accesul liber al persoanei la o activitate economicã, în condiţiile respectãrii drepturilor şi libertãţilor celorlalte persoane participante la procedura de atribuire.
Referitor la critica de neconstituţionalitate prin raportare la art. 53 din Constituţie, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate dau expresie unor exigenţe pe care legiuitorul este singurul abilitat sã le stabileascã în valorificarea dreptului persoanei la exercitarea unei activitãţi economice. Astfel, Curtea constatã cã obligaţia autoritãţii contractante de a nu încheia contractul cu ofertantul, a cãrui ofertã a fost stabilitã ca fiind câştigãtoare, înainte de soluţionarea cauzei de cãtre instanţã, nu încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care existã o restrângere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arãtat anterior, nu s-a constatat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287^8 şi <>art. 287^10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Marcatin - S.A. din Bucureşti şi Societatea Comercialã Marcaplast - S.A. din Otopeni în Dosarul nr. 29.352/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 iunie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
