Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 867 din 23 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 523 din 25 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Sergiu Bleah în Dosarul nr. 15.741/197/2008 al Judecãtoriei Braşov - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 15.741/197/2008, Judecãtoria Braşov - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Sergiu Bleah.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã prevederile criticate sunt neconstituţionale, deoarece încalcã principiul simetriei, fiind inadmisibil ca o încheiere de şedinţã sã poatã fi atacatã dacã se admite o excepţie şi sã nu poatã fi recuratã dacã se respinge excepţia. Mai mult, textul de lege ce face obiectul excepţiei apãrã doar interesele Ministerului Public, care îşi poate apãra rechizitoriul şi pe fond şi în recurs.
Judecãtoria Braşov - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât soluţia prin care s-a respins cererea de desesizare poate fi atacatã de partea interesatã odatã cu fondul cauzei, situaţie în care nu se poate vorbi despre încãlcarea dreptului la un proces echitabil.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins: "Împotriva hotãrârii de desesizare se poate face recurs de cãtre procuror şi de orice persoanã ale cãrei interese au fost vãtãmate prin hotãrâre, în 3 zile de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsã."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, cu raportare la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii textului de lege criticat în prezenta cauzã, în raport de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 591 din 8 noiembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.062 din 28 noiembrie 2005, respingând excepţia invocatã, Curtea a statuat cã, potrivit art. 126 şi 129 din Constituţie, legiuitorul este unica autoritate competentã sã reglementeze cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti în cadrul procedurii de judecatã, precum şi modul de exercitare a acestora. În virtutea acestei competenţe, legiuitorul stabileşte hotãrârile judecãtoreşti împotriva cãrora pot fi exercitate cãile de atac. Acest mod de reglementare a exercitãrii cãilor de atac împotriva încheierilor se justificã prin necesitatea de a se asigura celeritatea procesului penal într-un termen rezonabil, exigenţã recunoscutã cu valoare de principiu atât în sistemul nostru constituţional, cât şi în Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã la art. 6 paragraful 1 dreptul oricãrei persoane "la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale". De asemenea, Curtea a reţinut cã nu sunt încãlcate prevederile art. 21 din Constituţie, deoarece legea asigurã accesul persoanelor interesate la justiţie, prin reglementarea posibilitãţii exercitãrii recursului împotriva încheierilor pronunţate de instanţã, odatã cu exercitarea recursului împotriva sentinţei sau a deciziei atacate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia adoptatã anterior, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, inclusiv în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, care au preluat soluţia legislativã de principiu, reglementatã, la momentul pronunţãrii deciziei mai sus menţionate, de art. 332 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 285 din 11 martie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, şi Decizia nr. 501 din 7 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 12 mai 2009, a cãror soluţie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi considerentele de principiu pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Sergiu Bleah în Dosarul nr. 15.741/197/2008 al Judecãtoriei Braşov - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
