Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 866 din 10 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 si ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedura penala si ale art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 590 din 6 august 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 şi ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicatã de Viorel Stoican şi Iuliana Neaga în Dosarul nr. 5.608/311/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorii excepţiei, avocatul Gheorghe Ciobotaru, cu împuternicire la dosar. De asemenea, este prezentã personal partea Mihai Robert Burcescu, lipsind partea Maricica Popa, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Apãrãtorul autorilor excepţiei solicitã admiterea acesteia, pentru argumentele invocate în faţa Curţii de Apel Craiova Secţia penalã.
Partea Mihai Robert Burcescu solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 martie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 5.608/311/2006, Curtea de Apel Craiova - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 şi ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi.
Excepţia a fost ridicatã de Viorel Stoican şi Iuliana Neaga cu ocazia soluţionãrii recursurilor formulate împotriva unei decizii penale pronunţate de Tribunalul Olt.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã dispoziţiile art. 317 şi ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedurã penalã îngrãdesc accesul la justiţie şi compromit dreptul la un proces echitabil, prin consacrarea inegalitãţii armelor, în condiţiile în care egalitatea armelor este una din componentele definitorii ale unui proces echitabil. În acest sens, considerã cã cele douã texte de lege menţionate "asigurã procurorului un privilegiu exclusiv şi absolut discreţionar - întrucât este sustras cu desãvârşire controlului instanţei de judecatã - cu privire la configurarea cadrului procesual (cât priveşte subiecţii pasivi ai procedurii), pe de o parte, prin aceea cã obligã instanţa sã-şi mãrgineascã judecata la fapta (faptele) şi persoana (persoanele) arãtate în actul de sesizare (adicã un act al procurorului!), iar pe de altã parte, recunoaşte numai procurorului dreptul de a cere extinderea procesului penal cu privire la alte persoane". Autorii excepţiei mai aratã cã "defecţiunea evidentã" a celor douã texte s-a agravat prin abrogarea art. 333 din Codul de procedurã penalã, operatã prin dispoziţiile <>art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 , a cãror neconstituţionalitate este invocatã pentru aceleaşi considerente.
Curtea de Apel Craiova - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã iniţiativa extinderii procesului cu privire la alte persoane o poate avea exclusiv procurorul, instanţa neputând nici sã extindã procesul penal, iar prin abrogarea art. 333 din Codul de procedurã penalã prin <>art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 , nici sã trimitã cauza la procuror, restituirea cãtre acesta fãcându-se doar în condiţiile restrictiv arãtate de art. 332 din Codul de procedurã penalã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 317 şi ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 sunt constituţionale întrucât nu încalcã dispoziţiile Legii fundamentale invocate de autorii excepţiei. Face trimitere în acest sens la <>Decizia nr. 484/2007 a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 317 şi ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 317 din Codul de procedurã penalã: "Judecata se mãrgineşte la fapta şi la persoana arãtatã în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal, şi la fapta şi persoana la care se referã extinderea.";
- Art. 337 alin.1 din Codul de procedurã penalã: "În cursul judecãţii, când se descoperã date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la sãvârşirea faptei prevãzute de legea penalã pusã în sarcina inculpatului sau date cu privire la sãvârşirea unei fapte prevãzute de legea penalã de cãtre o altã persoanã, dar în legãturã cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoanã.";
- <>Art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 : "Articolul 333 se abrogã."
În opinia autorilor excepţiei, prevederile art. 317 şi ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 11 alin. (2) cu privire la dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 1 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 10 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 317 şi ale art. 337 din Codul de procedurã penalã au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 489 din 6 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 13 iunie 2008, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 şi ale art. 337 din Codul de procedurã penalã, reţinând cã procedura extinderii procesului penal cu privire la alte persoane este în concordanţã cu dispoziţiile art. 131 alin. (1) din Constituţie, referitor la rolul Ministerului Public, potrivit cãruia, "În activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apãrã ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor". Corespunzãtor acestor atribuţii constituţionale, Ministerul Public este singurul îndreptãţit sã cearã extinderea procesului penal, aşa cum este singurul care întocmeşte actul de acuzare. Aceastã simetrie juridicã respectã accesul liber la justiţie şi se aplicã fãrã nicio discriminare tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. Mai mult, în situaţia în care procurorul nu formuleazã o cerere de extindere a procesului penal, partea interesatã poate sesiza organele de urmãrire penalã, în temeiul art. 221 ("Modurile de sesizare"), respectiv art.279 ("Organele cãrora li se adreseazã plângerea") din Codul de procedurã penalã. Se asigurã astfel accesul liber la justiţie şi, în mod corespunzãtor, toate garanţiile ce caracterizeazã un proces echitabil.
Cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut cã aceeaşi soluţie, de respingere a criticii de neconstituţionalitate, se impune, pentru considerentele de mai sus, şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 317 din Codul de procedurã penalã.
De asemenea, Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 , prin care s-a înlãturat posibilitatea instanţei de a restitui cauza la procuror, cu excepţia situaţiilor prevãzute la art. 332 din Codul de procedurã penalã referitoare la încãlcãri procedurale prevãzute de art. 197 privind cauzele de nulitate.
Astfel, prin <>Decizia nr. 1.099 din 22 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 849 din 11 decembrie 2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 , prin raportare la texte din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauzã şi faţã de critici similare. Cu aceastã ocazie, Curtea a statuat cã abrogarea prevederilor art. 333 din Codul de procedurã penalã este justificatã de necesitatea eficientizãrii actului de justiţie ce implicã dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, având în vedere cã inexistenţa posibilitãţii de restituire a cauzei la procuror decât pentru cauze de nulitate absolutã reprezintã tocmai o modalitate de împiedicare a tergiversãrii, instanţele de judecatã, în virtutea rolului lor activ, fiind datoare sã suplineascã eventuale lipsuri ale urmãririi penale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 şi ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicatã de Viorel Stoican şi Iuliana Neaga în Dosarul nr. 5.608/311/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
